„Supereroii” copilăriei mele

Publicat în Dilema Veche nr. 1024 din 23 noiembrie – 29 noiembrie 2023
image

Nu ştiu cîţi dintre dumneavoastră au avut vreodată puterea să urmărească – înainte de 1989, fireşte – un film nord-coreean despre virtuţile clasei muncitoare şi ale partidului unic, de la cap la coadă. Eu am făcut-o de două sau trei ori în copilărie. Una dintre aceste experienţe mi s-a întipărit în memorie precum pecetea în ceara fierbinte. Îmi amintesc şi astăzi cu claritate tribulaţiile unei micuţe asiatice – îmbrăcate după şarmanta modă maoistă a timpului, cu uniformă de poştaş (încheiată strict pînă la gît) şi şapcă de comis-voiajor (trasă peste urechi) – care încearcă să supravieţuiască într-o lume necruţătoare, plină de ispite. Creşte singură o multitudine de pruncuţi cu ochi migdalaţi, mînuieşte strungul cu dexteritate paranormală şi, mai presus de orice, participă la şedinţele de partid cu o conştiinciozitate exemplară, purtînd fotografia tovarăşului Kim Ir Sen la piept, ca pe un talisman rar şi neobişnuit de preţios. În jurul ei se ridică fabrici într-un ritm ameţitor, iar destinele individuale înfloresc constant. Totuși, protagonista realizează că persoana nu are nici o valoare în raport cu marele avînt comunitar şi, în urma revelaţiei, capătă o strălucire terifiantă în priviri... O vedem, finalmente, bătrînă, plimbată, tremurător, în parc, de singurul fiu care mai vine, uneori, să o viziteze. Femeia zîmbeşte ştirb şi ne arată, în prim-plan, la intervale mici, înfricoşătoare riduri şi distorsiuni ale feţii. Doar ochii şi-au păstrat scînteia extatică, fiind fixaţi pe nişte zări imperceptibile. Subit, îi spune tînărului, cu glas mustrător, că – de-a lungul timpului – toţi au trădat-o în afară de unul. Interlocutorul o priveşte mut de spaimă. Înţelege cine se ascunde în spatele identităţi generice de „toţi” (e vorba despre părinţi, soţ, copii, fraţi şi bunici), dar nu poate pricepe cine e singularul binefăcător.

Băbuţa îi cîntăreşte fizionomia paralizată de emoţie cu un dispreţ suveran. Apoi, siderată, căzută violent într-un soi de transă şamanică, rosteşte – cu aerul de sacralitate al invocaţiei teurgice – „PARTIDUL!”. Cuvîntul îl loveşte „epifanic” pe jalnicul profanator de sanctuare ideologice. Strigă animalic – „Haaa!” – şi ridică ochii înlăcrimaţi spre o  clădire imensă, pe care tronează portretul gigantic al tovarăşului Kim Ir Sen (bunicul lui Kim Jong-un de azi)... În mod absolut curios, pe parcursul acelor intervale de delir televizat, am învăţat un adevăr fundamental, total opus (ironic, nu-i aşa?) intenţiilor educative ale filmelor respective. Mi-am dat seama, prin efect invers, că tovarăşii comunişti propuneau ca element formativ suprem, în construcţia „omului nou”, o mutilare sufletească aberantă, de neacceptat chiar şi în cele mai aprige spălături cerebrale. Nici mai mult, nici mai puţin, ideologii de laborator experimental cereau – în diverse formule simbolice ale societăţii pe care se străduiau să o ridice – negarea propriei fiinţe pînă la indistinct şi (auto)anexarea la fiinţa colectivă. Creierul individual trebuia integrat în creierul comunitar (adică politic). Se dorea, avant la lettre, o civilizaţie colectivistă pînă la absurd, de genul celei imaginate, în popularul Star Trek, sub denumirea Borg. Natura umană însăşi era repudiată aici. Oricît de naiv aş fi fost la vremea cu pricina, nu puteam crede că mama mea ar fi iubit partidul mai mult decît pe mine, progenitura, chiar judecîndu-mă, prezumtiv, ca fiind capabil de nebănuite monstruozităţi şi presupunînd partidul ca fiind cripta tuturor virtuţilor morale. Nu reuşeam să mi-o imaginez, bătrînă, privind extatic turnurile fumegînde din Zona Industrială şi zicîndu-mi, dispreţuitor, că întreaga mea viaţă nu valorează, pentru ea, cît o şedinţă adevărată de partid, cu o ordine de zi bine întocmită. Insul este înzestrat, atavic, pentru recunoaşterea realităţilor ontologice esenţiale şi, totodată, pentru distingerea binelui de rău. Nici o ideologie – sofisticată sau primitivă – nu poate schimba acest lucru decît cu preţul anihilării umanităţii şi al construcţiei de mutanţi. 

Pentru argumentare, pot confirma că, la sfîrşitul anilor ’80, am văzut – spre surprinderea mea – un astfel de caz. Prin campusul nostru universitar bîntuia atunci un student nord-coreean, îmbrăcat exotic (faţă de noi, ceilalţi tineri studioşi). El declara, solemn, cu orice ocazie, în pofida zîmbetelor interlocutorilor, că, într-o bună zi, „marele popor asiatic, în frunte cu tovarăşul secretar general, va doborî fiara americană”. Mai mult, admitea fără să ezite că, în situaţia în care partidul i-ar cere-o, şi-ar părăsi familia, total lipsit de remuşcări. Astăzi, regret un singur lucru. Nu l-am întrebat niciodată dacă avusese vreo discuţie serioasă cu mama lui, în faţa icoanei joviale a domnului Kim (bunicul, tatăl ori nepotul – după cum se vede în prezent, nici nu mai contează)…

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: Omul multiplu, Editura Junimea, 2021.

image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png
image png
Vechiul și noul Predeal
Pînă una-alta, în ciuda prețurilor la schi, stațiunea continuă să fie una foarte populară
image png
Frustrările care fac AUR posibil
Presa vorbește despre despre pensii speciale, dar evită, de multe ori, stînjenită, să discute despre corupția din mediul privat și averile gigantice apărute peste noapte.
image png
„Solidaritatea este sîngele care ține în viață proiectul Uniunii Europene”
Nu este de așteptat să se înlocuiască prea curînd regula unanimității cu regula majorității pentru asemenea decizii.
image png
Memorizare vs. gîndire critică?
Uitînd, desigur, că înainte de a fi critică, gîndirea trebuie să existe.
image png
Viciile unui muzeu inexistent
Dar asta e în America, care a fost scutită de experiența comunistă.
image png
Noi sîntem români! Prin delegație
Am constata atunci că noi sîntem patrioți doar prin delegație. Români prin delegație.
image png
Winston Churchill, cu istoria-n dinți
Nu știu exact ce te-ar putea face să îți dorești să cumperi o pereche de dinți falși de-ale lui Winston Churchill.
image png
Litleboi și istoria mare
Toți s-au speriat de bomba numită Little Boy.
image png
Legit
Asemenea cuvinte rezistă uneori mai bine, dar pot fi ușor abandonate și înlocuite, odată cu schimbarea modei lingvistice.
image png
Extrageri echitabile din urna digitală
Am vorbit cu mai mulți profesori despre cum se desfășoară procesul.
p 7 jpg
Noul și vechiul Napoleon
Napoleon a intrat în istorie și sub numele de „micul caporal”.
image png
Carnavalul Veneției
O caracteristică a celor costumați din cap pînă în picioare, intrați în rolul carnavalului, cum s-ar spune, mi s-a părut a fi înălțimea.
image png
Umbra FMI. La București
Managerii și antreprenorii își doresc ca o creștere a fiscalității să fie însoțită de reducerea cheltuielilor bugetare

Adevarul.ro

image
„Cum am reușit eu cu soțul să facem toxiinfecție“. Angajata unui restaurant gustă din ciorbă cu polonicul, apoi îl pune în oală FOTO
Imaginile cu o angajată a unui restaurant dintr-un centru comercial din Cluj care atentează la sănătatea publică au devenit virale.
image
Un român a rămas trei luni fără permis pentru consum de alcool, deși nu pusese gura pe băutură. Cum s-a ajuns aici
Șoferul din Galați a fost oprit de agenții rutieri pentru un control de rutină, iar în urma testării cu alcooltestul a rezultat o alcoolemie de 0,05 mg/l alcool pur în aerul expirat. Polițiștii i-au suspendat permisul, dar în urma analizelor de sânge s-a stabilit că bărbatul nu consumase alcool.
image
Femeia care nu i-a lăsat bacșiș coafezei pentru cele 7 ore de muncă, deși i-a plăcut rezultatul. „I-am dat banii și ea a început să-i numere“ VIDEO
O femeie a stârnit valuri de reacții pe TikTok după ce a mărturisit că nu i-a dat bacșiș coafezei sale care a muncit șapte ore și jumătate ca să-i aranjeze părul.

HIstoria.ro

image
Cetățuia Brașovului, inspectată de trei împărați ai Austriei
Cetățuia Brașovului a fost suficient de importantă încât să fie inspectată de trei împărați ai Austriei și impunătoare cât să atragă atenția reginei României, „ultima romantică a Europei”.
image
70 de ani de la marele viscol din februarie 1954
De-a lungul secolului XX, România a avut parte de ierni teribile, atât prin temperaturile scăzute, cât și prin cantitățile uriașe de zăpadă care au căzut, însă puține au produs o impresie atât de puternică precum a făcut-o cea de la începutul anului 1954, rămasă în istorie ca iarna „marelui viscol”.
image
Expozițiile lui Brâncuși, îndrumar pentru înțelegerea artei moderne
Expozițiile lui Constantin Brâncuși au fost campaniile lui de cucerire a publicului internațional, până a devenit necontestat, nestemat și, mai ales, nemuritor.