Succesul se află înaintea muncii doar în dicționar

Publicat în Dilema Veche nr. 860 din 1 - 7 octombrie 2020
Oare cînd am început să arătăm așa de aiurea la lumina naturală? jpeg

Cine a urmărit serialul Suits, aflat în mare vogă acum cîțiva ani, își amintește că pretextul de la care pornește este un caz clasic de impostură: Mike Ross este angajat la o mare firmă de avocatură, deși nu deține studiile necesare, în speță nu este absolvent de Harvard, cu specializare în drept. Cu toate acestea, grație unei inteligențe sclipitoare, unei memorii fabuloase și, nu în ultimul rînd, unui șarm care îmbină ingenuitatea cu o formă de siguranță de sine suficient de virilă, Mike reușește să se facă nu doar util, ci indispensabil superiorului său, Harvey Specter, și firmei în care acesta este senior partner.

Cu toate că este formal un impostor, Mike își face treaba excelent așadar, însă la succesul său contribuie decisiv mentorul Harvey, care îl șlefuiește, ca să folosesc un clișeu, ca pe un diamant. Astfel încît cele două condiții ca termenul de impostor, conform DEX-ului, să se potrivească personajului, respectiv falsa identitate și falsa competență, nu sînt îndeplinite, căci deși nu e absolvent de Harvard, Mike dobîndește competențe pe care puțini din firmă le dețin. În firmă sînt angajați, pe de altă parte, enorm de mulți avocați sau funcționari absolvenți de Harvard, care însă nu reușesc nici să se apropie măcar de succesul lui Mike. Diplomele nu le asigură nici pe departe succesul.

Desigur, așa cum îi stă bine unei narațiuni ficționale, și cea din Suits mizează pe elementul excepțional. Personajul nostru reușește pentru că e, la drept vorbind, un geniu, reșapîndu-se și redimensionîndu-se astfel un clișeu romantic: ființa excepțională reușește într-o lume ostilă, chiar dacă formal nu este calificată.

Unde vreau să ajung cu această poveste? În Legea învățămîntului, nr. 1/2011, art. 245, alineatul 6 se prevede că profesorii trebuie „să acumuleze, la fiecare interval consecutiv de 5 ani, considerat de la data promovării examenului de definitivare în învăţămînt, minimum 90 de credite profesionale transferabile”. Obligativitatea (formală, de altfel, pentru că nu e contrabalansată de eventuale sancțiuni, în absența îndeplinirii) deținerii acestor 90 de credite este mai degrabă instrumentată de grile de evaluare pentru participarea la diverse concursuri pentru obținerea unor funcții sau a unor avantaje în cariera didactică.

Acest articol din lege a devenit, în timp, punctul de plecare pentru o întreagă industrie, cu implicații economice și profesionale consistente. Pentru a obține aceste 90 de credite, teoretic vorbind trebuie să parcurgi cursuri de formare acreditate, iar cumularea acestora este destul de dificilă, avînd în vedere că uneori un curs de cîteva luni abia dacă oferă 15-20 de credite. Mai toate aceste cursuri se fac contra cost, în timpul liber. Există și metodologii de echivalare a unor alte activități cu credite transferabile, nu intru în stufărișul acestora, dar spun că sînt destul de descurajante pentru un profesor care trebuie să își vadă în primul rînd de activitatea didactică cotidiană, destul de complexă și de cronofagă, nu de studierea legislației cu diversele ei ascunzișuri, modificări, revizuiri.

Industria despre care spuneam a venit ca un fel de răspuns la o stare de fapt. Trebuind să acumuleze multe credite, dificil de obținut în condiții reale, au apărut destui furnizori care permit – desigur, nu la vedere, nu cu cărțile pe masă –, permit așadar cumpărarea efectivă a acestor credite. Deținînd acreditarea pentru cîte un curs, prin intermediul formatorilor sau chiar al managerilor, parcursul este simplificat, scurtat: plătești cursul, primești pe șest atestatul. Nu mai participi efectiv la curs, cu alte cuvinte, nu mai parcurgi etapele de evaluare (eventual dai un dosar cu niște teme pe care de asemenea le-ai motroșit, folosind temele altui cursant, vreun prieten sau ce mai aveai tu prin calculator), semnezi niște documente, pentru ca furnizorul să fie acoperit, și ai rezolvat problema. Orice profesor știe că există astfel de soluții. E reglajul cumva firesc al cererii și ofertei.

Ce vreau să spun, de fapt? Numărul creditelor pe care trebuie să le dețină un profesor este enorm și, pentru a fi obținute pe bune, presupune un efort pe care majoritatea nu îl pot face, din lipsă de timp fizic. Astfel că din nou se depun armele și cantitatea primează în fața calității. Pe de altă parte, multe activități cu adevărat relevante pentru cariera didactică nu pot fi echivalate cu aceste credite. Ca exemplu personal, faptul că am scris manuale, aflate în fiecare an pe primul loc la evaluare, nu îmi asigură mie și colegelor de echipă nici credite transferabile, nici mai mult de vreun punct din 100 în orice grilă de evaluare la orice concurs, fie el de obținere a gradației de merit sau de alt tip.

Un număr mai mic de credite obligatorii, dar obținute pe cinstite, ar fi mai de folos. Nu cred că fără creditele respective ești mai impostor decît cei care le dețin, mai mult sau mai puțin corect obținute, după cum nu cred nici în faptul că un profesor poate fi bun cu adevărat în absența formărilor în domeniul didacticii, cu diversele ei forme de ramificare. Nu toți sîntem Mike Ross, geniali. De aceea cred și în utilitatea masteratului didactic, propus de lege și care anul acesta a început să fie prezent în oferta educațională a mai multor universități și facultăți. Căci învățămîntul nu mai este de mult doar un furnizor de informație, astfel încît să fie suficient să transmiți frontal elevilor un set de cunoștințe. Mike Ross reușește pentru că deține informație, dar și pentru că are competența de a o adapta mereu contextelor, de a o diversifica, de a o translata.

Conchid cu replica lui Harvey, succesul se află înaintea muncii doar în dicționar, și asta în limba engleză, nu în limba română. În schimb, în limba română, impostura se află atît înaintea muncii, cît și a succesului. Ar fi de dorit să nu fie așa și în realitate și aș pleda nu pentru cantitate formală, ci pentru calitate reală.

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Fiara de plastic. Povestea Daciei „Lăstun“ Maxi, un Fiat 500 al românilor, care nu a mai ieșit pe poartă
Dacia 500 „Lăstun“ ar fi trebuit să fie pentru români cam ce a fost Fiat 500 pentru italieni, Renault 5 pentru francezi, WV pentru germani. O mașină din gama mini, mai degrabă pentru tineret. O maşină de oraş, potrivită pentru transportul urban. A fost ideea și dorința lui Nicolae Ceaușescu
image
SPECIAL Elvira Popescu: de la actriță la contesă, devenită „Notre Dame du Théâtre“ FOTO/VIDEO
Cum a ajuns o româncă din București să devină o actriță contesă mai cunoscută în Franța decât celebra Greta Garbo.
image
Lista celor mai periculoase alimente din lume. Cinci alimente la care nu te-ai aștepta să fie incluse
În întreaga lume, există anumite alimente periculoase care pot provoca de la intoxicații alimentare ușoare până la deces, în cazuri extreme.

HIstoria.ro

image
Un posibil caz de braconaj arheologic în Moldova, în secolul al XVII-lea
Un posibil caz de braconaj asupra unui tumul din Moldova istorică este consemnat într-un document de la 1635, notează arheologul Vasile Diaconu, pe pagina sa de Facebook.
image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.