Ştiinţele şi catastrofa

Publicat în Dilema Veche nr. 166 din 12 Apr 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Pe ceea ce a fost odată fundul lacului Patzucuaro, la 371 km nord-est de Mexico City, se poate merge pe jos. Aşa arată în imaginaţia unora deşertul lunar. "E mîna Domnului", susţine doamna Adriana Ortega Torres, director al agenţiei de mediu din regiune. Apoi ajunge la explicaţii mai pămînteşti: "E din cauza schimbărilor climatice. Pe vremuri, aici ploua 300 de zile pe an. Acum plouă 100 de zile, cel mult 150. Lacul nu are cum să se umple". Raportul Grupului interguvernamental numit de ONU pentru a alcătui un raport despre modificările climatice confirmă că fenomene de tipul celui din Mexic se petrec peste tot în lume ca urmare a încălzirii globale. Vor urma ani de secetă, nivelul mărilor o să crească, rîurile se vor revărsa, din cauza foametei şi a molimelor vor pieri populaţii întregi. Cetăţenii ţărilor dezvoltate, cu o mai mare capacitate de adaptare, vor suferi mai puţin decît lumea subdezvoltată. Presa, sătulă de reproducerea ştirilor despre catastrofele care au avut loc, se aruncă hămesită pe veştile catastrofelor care or să fie. Politica nu rămîne indiferentă: mesajul ecologist transcende clivajul stînga/dreapta şi este preluat de politicieni pentru a-i critica deopotrivă pe cei care sînt la putere (n-au făcut nimic bun, cînd n-au făcut ceva rău) şi pe cei care or să vină la putere (nu sînt în stare să facă nimic bun). La Londra, în Trafalgar Square, a avut loc o demonstraţie convocată de activişti ecologişti şi de organizaţii religioase. Prezenţa a fost semnificativă şi s-a cerut "stoparea haosului climatic". În Polonia, atrage mai mulţi actori politici dezbaterea despre locul pe unde ar urma să treacă o şosea care să îndepărteze circulaţia camioanelor din zona unei staţiuni balneare: Guvernul se opune unor ţărani, iar organizaţiile de stînga altor ţărani. Comisia Uniunii Europene susţine una dintre variante, ameninţînd cu Tribunalul, aşa că totul se transferă în sfera politicii externe, a acuzaţiilor de trădare, a concursurilor de patriotism. În discursurile de propagandă, în jurnalismul de megafon, sfîrşitul civilizaţiei - aşa cum o cunoaştem - nu poate fi evitat. Unii au luat ameninţările în serios: în Congresul american, o rezoluţie bipartizană în pregătire cere directorului Agenţiei Naţionale de Informaţii să producă o evaluare a efectelor încălzirii globale, să calculeze regiunile unde suferinţele umanitare pot erupe într-un conflict dus pentru însuşirea resurselor de apă, să determine în ce măsură încălzirea globală poate afecta securitatea Statelor Unite "prin evenimente climatice extreme cum sînt uraganele, prin ameninţări fizice directe" (International Herald Tribune, 9 aprilie). Statele Unite sînt într-o poziţie specială: se tem de sfîrşitul lumii ca orice ţară, dar în viziunea unora îl şi provoacă, fiind o putere egoistă care refuză să semneze protocolul de la Tokyo de reglementare a efortului colectiv pentru stoparea încălzirii globale şi a emisiei gazelor de seră. Mike Hulme, directorul Centrului Tyndall pentru cercetarea schimbărilor climatice (Londra), spune că "limbajul catastrofei nu e un limbaj ştiinţific. Accentul pus pe catastrofe ascunde o cascadă de presupuneri: acestea nu reies din observaţia empirică sau nu decurg din concluziile teoretice. (...) Prezentarea schimbărilor climatice ca o ameninţare înfricoşătoare şi stresantă devine o profeţie împlinită prin însăşi formularea ei. Amplificarea psihologică exacerbează acele riscuri pe care încercăm să le evităm" (BBC News, 8 aprilie 2007). În loc să contemple drobul de sare, autorităţile olandeze - ţară deosebit de ameninţată de ridicarea nivelului mării, 60% dintre olandezi trăind sub nivelul mării şi producînd 65% din produsul intern brut - îşi schimbă politicile faţă de ape. În Olanda, distrugerea unor diguri pentru salvarea unor suprafeţe mai mari de pămînt decît cele apărate de ele, prototipuri de case-amfibie, sere flotante, proiectele unor insule artificiale, toate se fac cu gîndul la viitor şi cu ochii pe cifrele prezentului. Nivelul mării habar n-are de ideile de dreapta sau de stînga, uraganele şi tsunami n-au culoare politică. În timp ce se numără victimele, pe fundul secat al lacului Patzucuaro din Mexic se poate plimba oricine, discutînd cu doamna Torres despre cum mergea Iisus pe ape.

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Fost membru CNA, atac la adresa unui concurent de la Românii au talent. Ce răspunde mama băiețelului luat în vizor
Mama lui Rareș Prisacariu, băiețelul care a primit Golden Buzz-ul la emisiunea Românii au talent a răspuns la reacția dură pe care Radu Herjeu, fost membru CNA, a avut-o după emisiune.
image
Clujul depășește la PIB orașe similare din Estul Europei. „Percepția e una, realitatea e alta”
Zona Metropolitană Cluj a depășit, în ceea ce privește Produsul Intern Brut, zone metropolitane din jurul altor orașe similare din țări estice. Economistul Radu Nechita explică de ce clujenilor nu li se pare că ar trăi mai bine.
image
Marius Manole, în șoc hipotermic pe scenă!
„Ce avem noi aici?”, o piesă de teatru scrisă și regizată de Lia Bugnar, jucată de Carmen Tănase, Maria Obretin și Marius Manole, a fost un succes deplin la Birmingham, unde spectatorii nici măcar n-au observat că Marius Manole a intrat șoc hipotermic.

HIstoria.ro

image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.
image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.