Statul - ce fericire!

Publicat în Dilema Veche nr. 451 din 4-10 octombrie 2012
Impresii de cînd am fost dat afară jpeg

Există, deja, consistente studii despre legătura dintre mersul economiei şi fericirea personală, ca să putem trage o concluzie: creşterea economică nu duce neapărat la creşterea fericirii, dar căderea economică chiar duce la nefericire. Probabil că motivul principal pentru care lucrurile stau aşa este legat de sentimentul securităţii personale. Prăbuşirea economiei în care trăieşti te face să te simţi vulnerabil, ameninţat şi dezarmat – drumul spre anxietate e garantat. De aici, nefericirea. Dar creşterea economiei nu consolidează sentimentul de siguranţă personală. Plusul de siguranţă vine, mai ales, din interior, din realizările proprii, din ceea ce faci cu mîna ta. Nesiguranţa şi nefericirea vin, însă, dinspre ceilalţi, din exterior – ceilalţi sînt infernul, după cum zicea cineva.

Dacă sînteţi de acord cu toate acestea sau, măcar, cu cea mai mare parte a lor, şi dacă sînteţi dintre cei care cred că preocuparea de căpătîi a statului este bunul mers al economiei, vă invit să ne gîndim împreună la influenţa pe care statul o poate avea asupra fericirii sau nefericirii noastre. Văd, uşor, cum apare prima obiecţie: este fericirea individului o treabă politică? Într-un fel (în cel mai profund fel de a înţelege politica), da. Toată lumea ştie fraza din Declaraţia de Independenţă a Statelor Unite (1776), în care se enumeră, cu titlu de exemplu, cele trei „drepturi inalienabile“ ale oricărui om: viaţa, libertatea şi dreptul de a-şi urmări fericirea. Aparţinînd lui Jefferson, această idee are o origine disputată între experţi. Cei mai mulţi, cred că vine de la Locke, citînd pasaje din Scrisoarea despre toleranţă, Al doilea tratat de guvernămînt şi Eseu asupra intelectului omenesc. Alţii, dimpotrivă, că vine de la Leibniz (cu adevărat, dimpotrivă!). Se mai evocă, cu probe, influenţa directă a iluminiştilor scoţieni sau a juriştilor elveţieni (precum Jean-Jacques Burlamaqui, nedrept de puţin cunoscut şi recunoscut în România). Nu puţini sînt şi cei care cred că mai tînărul Jefferson a fost, de fapt, influenţat de mai vîrstnicul Benjamin Franklin, cînd a scris că înzestrarea de către Creator a oricărui om cu aceste „drepturi inalienabile“ este considerat un adevăr „evident de la sine“ de către semnatarii Declaraţiei. Ce vreau să spun este că teoria dreptului natural al oricui la căutarea fericirii circula prin cărţile şi minţile importante de la jumătatea secolului al XVIII-lea. Aşadar, ea nu e o invenţie americană, ci o idee aflată deja în circulaţie în spaţiul gîndirii politice europene. Americanii au avut, doar, curajul de a o scrie într-un document politic fondator, de mare influenţă peste secole – reamintesc că, pentru cei mai mulţi istorici şi politologi, dar şi jurnalişti, oameni politici ori pur şi simplu cetăţeni de peste Ocean, Declaraţia de Independenţă are forţă politică egală cu cea a Constituţiei.

Aşadar, statul are obligaţia de a-mi proteja exerciţiul dreptului la căutarea fericirii. Capcana utopiei este, pentru spiritele abrupte, la un pas. Poţi extinde uşor afirmaţia aceasta pînă la „statul are obligaţia de a-mi asigura fericirea“. Şi, iată, utopiile de tip comunist de unde vin. Dintr-o exagerare. Dintr-o eroare. Prin urmare, statul nu trebuie să-mi suprime dreptul de a alerga după fericirea mea, deci trebuie să se străduiască, pe cît posibil, să mă lase în pace, atîta vreme cît şi eu îi las pe ceilalţi, inclusiv pe el, în pace. De altfel, pe măsură ce îmbătrînesc, ajung tot mai des la concluzia că fericirea adevărată, reală, tangibilă chiar în asta constă: să fii lăsat în pace. Dacă fericirea poetică, visată şi imposibilă este să ni se întîmple ceva anume, ceva fantastic, ceva minunat, ceva paradisiac, fericirea realistă, pe care o putem dobîndi şi pentru care chiar merită să luptăm, este exact aceea de a nu ni se întîmpla nimic, nimic, nimic.

Prefaţa unei cărţi recente dedicate istoriei fericirii se deschide cu un citat din Hegel (Prelegeri de Filozofia Istoriei): „Se poate contempla istoria din punctul de vedere al fericirii, dar istoria nu este solul în care fericirea creşte. Perioadele de fericire în istorie sînt exact paginile ei albe“. Cum nu am despre Hegel nici părerea pe care o avea Schopenhauer, nici părerea pe care o avea Popper, voi lua în serios spusele sale şi voi deduce că momentele pe care istoria nu catadicseşte să le consemneze, momentele cele mai neinteresante pentru istorie sînt chiar momentele de fericire. Aşadar, ne-ar trebui un guvern care să nu ne facă să simţim că sîntem parte a istoriei. Cum toate guvernele ne spun că fac o treabă istorică şi se străduiesc să rămînă în istorie, vă anunţ, dragii mei, că fericirea e foarte, foarte greu de atins. Recitind acest text constat, un pic nefericit, că e greu să spui despre fericire ceva ce să nu se ştie deja. 

index jpeg 6 webp
„Poleiala” de pe Selly
În ultimii doi ani, am ciulit urechile la știrile despre Selly, încercînd să-i urmăresc traiectoria.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
De ce se depărtează românii de UE
Niciodată în istoria ei n-a avut România o perioadă așa lungă de prosperitate și dezvoltare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Feminitate și destin
Destinul converteşte „ordinea“ naturală (şi pe cea divină?) în viaţă, în dinamism imanent, în armonie de inanalizabile.
Frica lui Putin jpeg
Telefonul mobil
Ca să rezumăm printr-o imagine totul: ducem o viață de anexă a telefonului mobil.
index jpeg 5 webp
Una dintre cele mai inteligente femei din secolul al XIX-lea
Nu au trecut prea mulți ani, vreo cinci să fi fost, și Elena Ghica a mai urcat un munte, a mai ajuns pe un vîrf: pe Mont Blanc.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Iconofobie jpeg
Despre „dinamicile” literare
Dinamica trecutului face loc unei noi dinamici analitice, mult mai sofisticate decît odinioară.
„Cu bule“ jpeg
De la pivniță la cîrciumă
Circulă în ultima vreme, în articole jurnalistice și în postări care le preiau conținutul și formulările, o explicație fantezistă pentru originea expresiei beat criță.
HCorches prel jpg
Dragul meu fiu,
Cînd Selly avea vîrsta ta, avea în cont mai mulți bani decît valorează tot ce familia ta a adunat de-a lungul timpului.
IMG 8779 jpeg
Dacă xenofobia nu-i rasism, fotbalul e sport?
Aşa că, o fi fotbalul un sport, doar că voi, care intraţi, lăsaţi orice toleranţă! Dacă ar fi privit mai atent, Virgiliu ar fi găsit în dantesca lui coborîre cohorte de driblangii.
p 7 WC jpg
Va reconsidera Biserica Catolică doctrina despre contracepție?
Unii dintre teologii catolici de prim rang care au participat la dezbatere au sugerat că utilizarea anticoncepționalelor poate fi, în anumite circumstanțe, legitimă.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Diferențe
Dacă ar fi să fac o comparație, Val Gardena, de exemplu, e o zonă de schi în Italia în care pîrtiile legate între ele însumează 500 de kilometri.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (III)
Expresiile subiect de drept și drept subiectiv par să aibă o nuanță tautologică sau să trimită la o definiție idem pe idem.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Turcia fără Erdogan?
Recep Tayyip Erdogan este de atîta vreme la putere încît nimeni nu poate spune cu siguranță cum va arăta Turcia după o eventuală plecare a sa din palatul prezidențial.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Cum de nu există din partea instituțiilor aferente reacții prompte, severe, susținute juridic, împotriva unei astfel de imposturi?
Frica lui Putin jpeg
Centrali
Cîte unul se crede central fiindcă e bătăușul clasei; un altul, fiindcă e al planetei.
AFumurescu prel jpg
Inteligență artificială; cu materialul clientului
…a trecut întîi o boare pe deasupra știrilor: există inteligență artificială! Mai întîi ni s-au deșteptat telefoanele.
index jpeg 5 webp
Amelia Earhart și Eleanor Roosevelt, o cină și un zbor cu stelele
„Este începutul unei noi epoci, nu-i așa, cînd o femeie în rochie de seară pilotează un avion noaptea?”, a spus retoric și entuziast Eleanor Roosevelt.
Iconofobie jpeg
Poezia continentelor
Ce surprinde la Whitman este uşurinţa cu care transferă ideea poetică (transcendentalistă) spre geografia culturală a umanităţii.
„Cu bule“ jpeg
Zgubilitic
Cuvîntul zgubilitic nu s-a răspîndit prea mult, dar își păstrează expresivitatea prin felul în care pare să parodieze o terminologie medicală (psihiatrică), prin contrastul comic între simbolismul lipsit de eufonie al primei sale părți și terminația savantă.
HCorches prel jpg
Două tristeți și o așteptare
Le transmit, din experiența personală, că vor simți îmbunătățiri semnificative ale vieții lor, pe toate planurile!
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
Cum spargem balonul chinez
Dacă relațiile sino-americane ar fi un joc de cărți, s-ar putea spune că avem o mînă bună. Dar chiar și o mînă bună poate pierde, dacă e jucată greșit.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Scrisori regăsite
Montefiore spune că nota aceasta, găsită după moartea lui Stalin în seiful său personal, a avut efectul scontat.

Adevarul.ro

image
Șoșoacă propune anexarea unor teritorii din Ucraina. Analist: O propunere aberantă. Teritoriile au fost ocupate de Uniunea Sovietică
Senatoarea Diana Șoșoacă a depus un proiect de lege prin care cere denunțarea unui tratat dintre România și Ucraina, mai exact aceasta cere ca România să anexeze mai multe teritorii ale Ucrainei. Contact de „Adevărul”, politologul Cristian Pîrvulescu descrie propunerea senatoarei drept una aberantă.
image
Cele mai răzbunătoare trei zodii. Nu uită, nu iartă și îți vor plăti pentru tot ce le-ai greșit
Se spune că răzbunarea e cea mai dulce consolare, dar și că iertarea este un cadou pe care ni-l oferim nouă înşine. Nu toată lumea e însă capabilă să ierte și, cel puțin pentru trei zodii, răzbunarea va fi, cel mai adesea, prima opțiune.
image
Un șofer român de TIR a explicat cum a ajuns să câștige 4.200 de euro pe lună VIDEO
Un tânăr român, care lucrează ca șofer de TIR la o firmă de curierat din Germania, a dezvăluit într-un clip video publicat pe TikTok cum a ajuns să încaseze 4.200 de euro pe lună.

HIstoria.ro

image
Prosecco și Macarons, două produse care au cucerit întreaga lume și altele din bucătarie
Radio România Cultural și Revista Historia, prin vocea Danielei Ivanov, vă aduc un proiect cultural inediat „Povești parfumate”.
image
Mândria națională – arma Ucrainei în război
Războiul declanșat de Vladimir Putin a arătat și o componentă importantă a relațiilor internaționale în secolul al XXI-lea, una a cărei vizibilitate a fost, până acum, scăzută, deoarece nimeni nu se mai aștepta la existența vreunui conflict armat pe teritoriul european.
image
Elena Ceaușescu a dat ordin să se dărâme cârciuma în care mergea socrul ei
Femeie cu suflet mic și foarte răutăcioasă, Elenei Ceaușescu îi plăcea să pună limite. Cumnații și nora nu o puteau vizita decât invitați. Nu l-a iertat nici pe Andruță – tată lui Nicolae Ceaușescu – care mai vorbea cu oamenii, la un țoi, despre problemele cotidiene. Sunt întâmplări relatate de Mirela Petcu și Camil Roguski, în cartea „Ceaușescu: adevăruri din umbră”.