Starship Pantelimon

Publicat în Dilema Veche nr. 172 din 26 Mai 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Aleea Ilia. Nu mai întrebaţi de ce o cheamă aşa. Poate pentru că într-o zi, un funcţionar beat de la Primărie a încercat să exploreze femininul de la Ilie. Sau poate chiar exista o comună cu numele ăsta, în care mama unui alt funcţionar însărcinat cu botezuri civice a cunoscut iubirea vieţii ei, emisiunea Steaua fără nume, precum şi tehnica mulgerii caprei de lapte. Pe Aleea Ilia am stat, în Pantelimon. Am stat, în vreme ce planeta se învîrtea, anii adolescenţei mele se scurgeau la canalul Bucureşti-Dunăre, iar viaţa, într-un fel parşiv, începea să-mi dea primele lecţii de caligrafie. Cum să sculptez, în aerul rece din apartament, un spaţiu liber de mizeriile roşii de jur-împrejur? Cum să fac, din trupul meu, un mare semn de întrebare în mintea primei iubite? Cum să iau avionul de State? Cum să beau din Havana Club primită de mama cadou, fără să se prindă nimeni (în scop nobil, alcoolul era materie primă pentru poezii, după modelul Nichita!). Acum ştiu cum, dar nu vă spun. Altceva e de zis: am citit o parte din cartea lui Engen Istodor (Cartea vieţii mele, Editura Polirom 2007) şi mi-am amintit. Mirosul de la ghenă. Alt miros, al tocăniţei vecinei. Promisiunea veşnică a unei alte vecine, nudiste, la un inaccesibil, îndepărtat geam de la sufragerie. Zgomotele de pe hol. Scîrţîitul balustradei de care se ţinea cine ştie ce vecin obez şi suferind cu inima. Uşa de la lift, blestemată să fie trîntită, vecinii de la parter, condamnaţi să fie enervaţi de ea. Gabriela, fata de la etajul 1, jumătate unguroaică, restul femeie încă de la 12 ani. Şi tot aşa, fiecare poate adăuga propriile detalii de columbar în care trăiam, toţi, prea aproape, încercînd să pretindem că sîntem la cîţiva kilometri distanţă. Blocul meu. 54 de apartamente. Nici un fel de comunitate. Jumătate veniţi de la ţară, altă jumătate din mahala. Oameni despărţiţi de pereţi subţiri şi obraze groase. Oameni care încearcă să ingnore evidenţa: sîntem făcuţi sendviş, între doamna Calotă de la 6 şi domnul Jurca de la 7. Sîntem adunaţi aici fără un scop clar: ca o navă pe care echipajul de strînsură se trezeşte după o beţie în port. Şi mama mea: după o copilărie pe zece mii de metri pătraţi, maturitatea ei trebuie să încapă pe 30. Şi eu: născut într-o casă, crescut pînă la 8 ani în alta, am aşteptat blocul ca pe o navă spaţială, cu multe butoane, beculeţe şi apă caldă. O vreme aşa a şi fost. O vreme, pînă cînd beculeţele s-au stins de la un buton mai mare, care nu era în apartamentul nostru. Pînă cînd apa caldă s-a retras la locul ei, în Africa lui Mobutu Sese Secu (trăieşte şi acum). Pînă cînd din cele două camere donate de statul tuturor binefacerilor, una s-a predat igrasiei, iar noi, disperării anilor ’80, colorate doar de abţibildurile venite cu scrisoarea din America. Blocul meu a rezistat totuşi la cutremur sau poate cutremurul n-a avut tragere de inimă să-l dea jos. Îmi aduc aminte cum se balansa, ca un prun în care te-ai urcat să-l scuturi, să cadă prunele şi să se facă mai repede ţuică. Ţuica, da, şi ea venea în blocul meu în paporniţe şi portbagaje, în duminici cu soţ şi ger şi miliţieni cu căciuli îmblănite. Chiar şi cu ea, sau poate tocmai din cauza ei, blocul meu n-a reuşit însă să reziste sărăciei. Cînd am plecat de acolo, prin 1986, băieţii mai mici nu reuşeau să se ridice de 1,70 metri, poate de foame, poate de neam prost şi scund. Blocul e şi acum acolo. Pe faţadă, urmaşii au pus faianţă maro. Au reparat cutiile poştale în care toată adolescenţa am sperat să găsesc chemarea în State pe numele meu. Puieţii pe lîngă care mă băteam cu pietre cu copiii din blocul vecin sînt acum arbori seculari. Pentru că a trecut un secol de atunci, de cînd dubiţa TV de transport mobilă a lăsat-o pe mama în faţa unui bloc nou şi a unei vieţi care promitea o mulţime de lucruri bune. Nu ştiu al dumneavoastră, însă blocul meu nu s-a ţinut de cuvînt. Mama trăieşte acum acolo unde s-a născut, între copaci la fel de înalţi ca blocul din care a plecat definitiv. Şi eu am plecat şi nici nu mai am curaj să mă întorc pe aleea Ilia, acolo unde nu s-a întîmplat niciodată nimic. Cîndva, oamenii or să aibă destui bani să-l dărîme şi să reia totul de la început, în miros de vopsea şi strigăte de hamali. Pînă atunci, citiţi-l pe Istodor. Şi scrieţi după el: viaţa mea...

1031545422 jpg
Reformiști și antireformiști
Prima reforma semnificativă a fost în perioada 1996-2000, atunci cînd companiile de stat înregistrau pierderi și datorii foarte mari, care riscau să blocheze economia.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Nu merge bine”
În fapt, Brexit-ul a fost o lecție și un avertisment.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Cîinii și românii
Ascult şi aud, în întuneric, mesajul, totodată imemorial şi eschatologic, al destinului naţional.
Frica lui Putin jpeg
Dumnezeu ca bun de consum
În tot cazul, omul tradițional știa cărui dumnezeu să se închine și cum s-o facă. N-avea de ales decît în ce fel să urmeze tabla valorilor prescrise.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Prizonieri în rang secund?
După ce ne-am enervat și am jurat boicoturi, ne-am potolit repede. N-am boicotat nimic.
m simina jpg
Gara din New York
Dar Grand Central Terminal a avut noroc.
Iconofobie jpeg
Capitale…
În condiţiile unei dinamici culturale fireşti, şi Iaşiul, implică autorul, ar putea avea un destin similar, eliberîndu-se – o dată pentru totdeauna – de complexul „trădării” de la 1859...
„Cu bule“ jpeg
Cuvinte de mimă
Una e să mimezi cuvîntul pinguin, alta e să înlesnești ghicirea unor cuvinte ca destoinic sau adică, de fapt sau păi.
HCorches prel jpg
A construi nu înseamnă neapărat a desființa mai întîi
Se știe cît de puțin stagiu pedagogic se face la orice facultate, pentru a se obține calificarea de profesare în învățămînt.
p 7 Departamentul de Justitie WC jpg
Patrioți doar cu vorba
Cine sînt patrioții și cine sînt tiranii? Efortul de a răspunde la această întrebare va decide dacă America rămîne unită într-un stat de drept sau capitulează în fața violenței devastatoare.
radu naum PNG
Arbitrii români au orbul găinilor?
O veche zicală a meseriei pretinde că un deţinător de fluier trebuie să aibă auzul selectiv (la boscorodelile jucătorilor).
Comunismul se aplică din nou jpeg
Geografia dintotdeauna
Tim Marshall spune că „geografia nu dictează cursul tuturor evenimentelor” și încearcă să nu cadă în capcana unui determinism geografic (care ar putea fi asemănător, nu-i așa, cu determinismul economic marxist).
O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.

Adevarul.ro

image
Iarna se dezlănțuie. Viscol puternic în România: harta celor mai afectate zone. Anunțurile meteorologilor
Iara se dezlănțuie în următoarele ore. Meteorologii au emis sâmbătă mai multe avertizări cod galben şi portocaliu de ninsori şi de vânt puternic pentru cea mai mare parte a ţării. Vremea rea pune stăpânire pe România.
image
Cât pot să ceară meseriașii pentru o casă simplă, la roșu. „Nu te mai droga, frățică!”
Un român a postat un anunț în care s-a interesat cât ar putea să-l coste o casă de 80 de metri pătrați, pe un singur nivel. Printre răspunsuri, au fost și unele cu totul surprinzătoare.
image
Prima autostradă din România, construită la dorința lui Ceaușescu. În cât timp a fost gata și care era viteza maximă de deplasare
Autostrada Bucureşti-Piteşti, cea mai veche din România, a fost finalizată în doar cinci ani, între 1967 şi 1972, din ordinul lui Nicolae Ceauşescu. Astăzi se împlinesc 56 de ani de la începerea lucrărilor de construire.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.