E unul dintre cele mai mari proiecte ale Germaniei reunificate. Și riscă să devină o rușine națională. Aeroportul Berlin-Brandenburg „Willy Brandt” a fost inaugurat în toamna anului trecut, după șase amînări, cu o întîrziere de aproape zece ani față de termenul prevăzut, și a costat de două ori mai mult decît se estimase inițial. Și tot nu funcționează în parametri normali! În week-end-ul trecut, o ușoară creștere a traficului (e începutul vacanței de toamnă) a provocat haos: cozile interminabile la ghișeele de check-in și la controlul de securitate au făcut ca mulți pasageri să piardă avionul. Unele companii și-au anulat cursele. Iar operatorul național Lufthansa a transmis pasagerilor că trebuie să se prezinte la Aeroportul „Willy Brandt” nu cu două ore înaintea zborului, ci cu patru ore mai devreme. Și asta nu e tot. Autoritățile sanitare au descoperit germeni periculoși în apa (presupus) potabilă. Iar la începutul săptămînii, o alarmă de incendiu a paralizat timp de o jumătate de zi activitatea din terminalul aeroportului după ce un pasager și-a aprins o țigară într-o toaletă. Întîrzierile provocate de acest incident, altminteri nesemnificativ, au produs reacții în lanț inclusiv asupra circuitului pasagerilor care tocmai aterizaseră, unii dintre ei fiind nevoiți să-și aștepte bagajele chiar și cinci ore. Pare un scenariu de film distopic sau, dacă vreți, de comedie (proastă). În rolul polițistului însărcinat cu ordinea și siguranța aeroportului aș vedea un Louis de Funès neamț, adică un tip cu un pronunțat simț al datoriei, dar total lipsit de simțul umorului și al ridicolului. El încearcă să salveze pasagerii și bagajele lor de o catastrofă (auto)indusă: oameni disciplinați, care au încredere excesivă în ingineri, arhitecți, urbaniști etc. Acum cîțiva ani, cineva a lansat și un joc, un soi de Monopoly în care scopul e să cheltuiești cît mai mulți bani construind un aeroport. Cei care au inventat acest joc au pornit de la investigații jurnalistice și de la datele publice despre costurile reale ale construcției, așa că jocul nu e doar o glumiță ieftină, ci are și o dimensiune educativă: cetățenii pot afla, distrîndu-se amarnic, cîți bani din taxele lor au plătit guvernul federal și landurile pentru aeroportul care acum se vădește disfuncțional.

E o poveste incredibilă în care politicianismul s-a amestecat cu prostia și, poate, cu hoția pentru a genera cel mai mare dezastru economic al Germaniei moderne. Planificarea a început în 1992, însă a fost oprită din cauza unor erori în procesul de licitație. Zece ani mai tîrziu, în 2002, se încearcă reluarea pro­iectului, dar totul se blochează din cauza unor neînțelegeri de natură financiară între cei doi principali parteneri, orașul Berlin și landul Brandenburg. De-abia în 2006 se ajunge la un consens politic – și la un buget estimativ de două miliarde de euro. Autorizațiile de construcție se eliberează cu condiția respectării unor norme de zgomot foarte severe. Lucrările la fundație încep în același an. În 2008 încep și lucrările la clădire. Bugetul estimativ e revizuit în creștere: 2,3 miliarde de euro. La începutul anului 2010, la scurt timp după intrarea în faliment a firmei dezvoltatorului de proiect (ca urmare a unor noi norme de siguranță intrate în vigoare), termenul de livrare e amînat: aeroportul ar urma să fie dat în folosință în 2012. Noul buget estimativ: 2,5 miliarde. Însă, cu puțin timp înainte de termen, se constată niște „probleme tehnice“. Inaugurarea e din nou amînată, iar bugetul crește iarăși, pînă la trei miliarde de euro. În ianuarie 2013, după o nouă revizuire a bugetului de cheltuieli (4,3 miliarde de euro), primarul orașului Berlin, Klaus Wowereit, demisionează de la conducerea proiectului de infrastructură, fiind înlocuit de Matthias Platzeck, premierul landului Brandenburg. În aprilie 2014 se constată că a fost calculată greșit capacitatea instalațiilor de evacuare a fumului în caz de incendiu. Aeroportul nu poate fi dat în folosință pentru că nu primește avize de la pompieri. Șeful lucrărilor, suspectat de corupție, este concediat. Se vorbește de șpăgi în valoare de o jumătate de milion de euro. Apoi, cineva găsește la gunoi niște documente importante legate de construirea aeroportului. După acuzații de neglijență, directorul proiectului își anunță și el demisia pînă la jumătatea anului 2015. Inaugurarea e din nou amînată pentru o dată nespecificată. În 2015, noul director avea să afirme, la scurt timp după intrarea în funcție, că „nimic nu mai trebuie să ne surprindă“ în legătură cu proiectul aeroportului. Se anunță, din nou, un buget estimativ: 5,4 miliarde de euro. Termenul de livrare: toamna anului 2017. Însă, în urma unei inspecții, se constată că noile ventilatoare montate pentru evacuarea fumului în caz de incendiu sînt prea mari și prea grele și că riscă să se prăbușească. Lucrările pe șantier sînt oprite. Cînd, în cele din urmă, totul e pregătit pentru inaugurare, vine criza COVID și activitatea pe aeroport scade semnificativ. Vreme de mai multe luni, administratorii pornesc instalațiile aeroportului (scări rulante, benzi rulante, ascensoare etc.) cîteva ore pe zi doar ca să nu se înțepenească. De-abia reluarea activității scoate la iveală disfuncționalitățile. După haosul de săptămîna trecută, directoarea aeroportului a recunoscut că situația „e stabilă, dar nu optimală”. Mai trebuie doar reconfigurat circuitul pasagerilor, reevaluate capacitățile de control de securitate, ameliorat sistemul de tratare a apei, revizuit numărul de licențe de taxi din Berlin și Brandenburg...