Spirala violenței care a dus la Hamas
Atacurile violente și abjecte ale Hamas din Israel au fost condamnate pe bună dreptate de o lume întreagă. Dacă vorbim de un război, după cum consideră ambele părți, atacul deliberat al Hamas asupra țintelor civile constituie o crimă de război majoră.
Dar brutalitatea dovedită de Hamas nu a apărut din nimic. Ceea ce se întîmplă actualmente în Israel și în Gaza ne învață că violența naște violență.
Ultima șansă reală de a evita tragicul conflict dintre Israel și Hamas a fost nimicită de un singur asasinat: uciderea prim-ministrului israelian Ițhak Rabin în 1995. Asasinul nu era un militant palestinian, ci un extremist israelian care era împotriva Acordurilor de la Oslo, prin care Rabin urmărea să obțină un acord pentru o „țară a păcii” – o blasfemie pentru israelienii radicali, în ochii cărora suveranitatea evreiască în Țara Sfîntă nu e negociabilă.
Asasinarea lui Rabin a avut loc la finalul unui miting pentru pace la care au participat, sperînd să pună capăt ostilităților dintre Israel și palestinieni, mai mult de 100.000 de israelieni. La acea vreme, această speranță părea realistă.
Marii beneficiari ai asasinatului erau naționaliștii israelieni, mai ales Beniamin Netanyahu, președintele partidului de dreapta Likud. Netanyahu a respins Acordurile de la Oslo, deoarece acestea îi cereau Israelului să se retragă din teritoriile pe care le-a ocupat după Războiul de Șase Zile din 1967. Netanyahu a protestat împotriva Acordurilor și a lui Rabin organizînd o falsă procesiune funerară, cu un sicriu gol și cu un laț de spînzurătoare.
În anii de după uciderea lui Rabin, și mai ales după eșecul încercării de a obține un acord la Camp David în anul 2000, extremiștii de dreapta au acumulat putere în Israel, iar perspectiva creării unui stat palestinian viabil în teritoriile ocupate a dispărut aproape cu totul. În același timp, eșecul mișcării seculare Fatah a liderului palestinian Yasser Arafat de a întemeia un stat palestinian a consolidat organizația islamistă Hamas care, alături de alte organizații militante palestiniene, își întemeiază legitimitatea ucigînd israelieni (și presupuși colaboratori ai Israelului).
Pe măsură ce Hamas își sporește influența (și își exportă violența) din Gaza, pe care o controlează din 2007, în Cisiordania ocupată de Israel – regiune în care Autoritatea Palestiniană (AP) controlată de Fatah e, oficial, la putere –, numărul israelienilor care susțin măsurile represive promise de Netanyahu crește. Și, cum sărmana AP nu e capabilă să oprească expansiunea neîncetată a coloniilor evreiești în Cisiordania, ciclul extremismului și al violenței a continuat.
În prezent, Netanyahu conduce guvernul naționalist cel mai fanatic din istoria Israelului, un guvern din care face parte și ministrul de Finanțe Bezazel Smotrich, responsabil printre altele și de administrarea unei mari porțiuni din Cisiordania ocupată. Smotrich a incitat în repetate rînduri la violență împotriva palestinienilor.
În februarie, după ce un palestinian a împușcat mortal doi coloniști israelieni, sute de israelieni au năvălit furioși în Huwara, o localitate palestiniană din apropiere, creînd scene care aminteau de pogromurile cazace care au avut loc cu mai bine de un secol în urmă în așezările evreiești din Rusia. Israelienii au incendiat Huwara, ucigînd un localnic și rănindu-i pe mulți alții. La fel ca poliția rusească în timpul pogromurilor, forțele israeliene din regiune nu au intervenit pentru a-i proteja pe localnici și a-i aresta pe făptași.
Nimic din toate acestea nu justifică atrocitățile comise împotriva civililor israelieni de către teroriștii Hamas, care au ucis peste 1.000 de israelieni, cei mai mulți dintre ei civili fără apărare, inclusiv femei și copii. Filmări cutremurătoare arată luptători Hamas împușcînd cu sînge rece tineri care participau la un festival de muzică. Raportat la populația țării, în acest atac au fost uciși de zece ori mai mulți oameni decît în atacurile Al-Qaeda din 11 septembrie 2001 asupra World Trade Center și Pentagonului.
Atunci cînd Hamas a atacat civili israelieni, organizația știa că vor urma contraatacuri israeliene în Gaza, care vor ucide și vor răni inevitabil mulți civili. Hamas și-a amplasat centrele militare în cartiere rezidențiale, sperînd că această tactică va restrînge atacurile israeliene sau va diminua sprijinul internațional pentru Israel.
Se spune că Hamas a capturat aproximativ 150 de ostateci și a declarat că va ucide cîte unul dintre ei de fiecare dată cînd Israelul va bombarda un imobil din Gaza fără avertisment prealabil. Liderii Hamas își amintesc cu siguranță că, în 2011, prim-ministrul Netanyahu era dispus să elibereze mai bine de 1.000 de prizonieri palestinieni, unii dintre ei teroriști, la schimb cu eliberarea unui singur soldat captiv israelian, Gilad Shalit. Pe fondul acestui precedent, s-ar putea ca ei să creadă că Israelul nu va fi dispus să sacrifice viețile ostaticilor pentru a-și atinge obiectivele militare.
Dacă asta cred cu adevărat liderii Hamas, își vor da seama că au făcut o greșeală. Nu știm încă dacă Israelul va putea elimina aripa militară a Hamas, dar e clar că, în efortul de a atinge acest obiectiv, Israelul va trebui să fie pregătit să piardă multe vieți – probabil, soldați și ostatici deopotrivă.
E greu de spus cît de departe va merge Israelul în intenția sa declarată de a priva de electricitate, combustibil, hrană și apă cele două milioane de cetățeni din Gaza, printre care și mulți copii. Cu siguranță însă, crimele brutale ale Hamas nu îndreptățesc Israelul să înfometeze copii.
În ochii multor observatori externi, cauza autonomiei și statalității palestiniene a fost pentru multă vreme moralmente legitimă. Acum, această cauză a fost compromisă de rapturile și de crimele brutale – multe dintre ele filmate – înfăptuite în numele ei. În mod paradoxal, dacă vor să-și redobîndească vreodată legitimarea morală, palestinienii trebuie să spere că Hamas va fi distrus. Cîtă vreme Hamas va putea afirma că îi reprezintă, răul pe care l-a săvîrșit le va discredita cauza.
Peter Singer, profesor de Bioetică la Universitatea Princeton, e autorul volumelor Practical Ethics, The Life You Can Save, Ethics in the Real World și, cel mai recent, Animal Liberation Now (Harper Perennial, 2023).
Copyright: Project Syndicate, 2023
traducere de Matei PLEŞU
