Soluţia Predoiu
O criză care dura de aproape trei luni s-a rezolvat în trei ore, ceea ce arată încă o dată contradicţiile de care are parte societatea românească. După demisia lui Tudor Chiuariu de la Justiţie, după încercările nereuşite ale premierului Călin Popescu Tăriceanu de a o numi pe Norica Nicolai, apoi pe Radu Stroe, după un interimat asumat fără prea mult chef de ministrul Apărării, Teodor Meleşcanu, a apărut soluţia Cătălin Predoiu: un avocat de afaceri tînăr, cu un CV bun. Lucrurile au evoluat atît de repede încît chiar şi cei mai avizaţi comentatori ai fenomenului politic românesc au fost surprinşi. Vineri în jurul orei 16,00 au început să apară primele informaţii "din surse sigure" despre nominalizarea noului ministru, o oră mai tîrziu nominalizarea a devenit oficială, pentru ca la ora 19,00 (cînd sînt principalele jurnale de ştiri şi o oră bună de audienţă la televiziune) să ascultăm jurămîntul de credinţă rostit de proaspătul ministru. Pentru o ţară căreia i se cere cu insistenţă de la Bruxelles "celeritatea" actului de justiţie, am arătat că se poate! Chiar dacă instalarea lui Cătălin Predoiu s-a produs cu viteza fulgerului, speculaţiile tot şi-au făcut loc. În puţinul timp scurs între primele ştiri despre noul ministru şi depunerea jurămîntului am avut ocazia să auzim cîteva comentarii bine intenţionate despre trecutul său profesional: "A fost avocatul lui Patriciu!" - exclama cineva (de parcă dreptul la apărare ar fi blamabil, iar angajarea unui avocat, un gest la limita legii). Din fericire pentru tînărul ministru, Rompetrol a dat repede un comunicat care infirma zvonul, iar preşedintele Băsescu a ţinut şi el să vorbească despre "speculaţii", să îşi exprime "încrederea" în noul ministru şi să se arate impresionat de CV-ul "acoperit de recunoaştere profesională". Ca urmare, criticile care erau gata să pornească au fost repede înăbuşite de discursul binevoitor al şefului statului. Cariera de ministru a lui Cătălin Predoiu începe astfel sub auspicii mai bune decît cea a predecesorului său, Tudor Chiuariu, care în ziua în care era numit avea parte de un titlu-linşaj într-unul din cotidienele centrale: "Mafia de la Iaşi pune ministru la Justiţie". Perioada de graţie va dura însă foarte puţin. Luni dimineaţă deja, unul dintre comentatorii cunoscuţi ai vieţii politice critica fotografia de prezentare a titularului de la Justiţie, exprimîndu-şi scepticismul în privinţa faptului că dl Predoiu ar fi "ministrul Justiţiei de care avem nevoie în acest moment", deoarece pare că posedă o "personalitate alcătuită mai mult din gesticulaţie decît din substanţă". Portretul critic i-a fost făcut chiar înainte de a fi apucat să deschidă gura: ca urmare, ar fi bine ca noul ministru să fie zgîrcit în declaraţii, deoarece fiecare cuvînt îi va fi întors pe toate feţele. E de remarcat de altfel că, faţă de alţi oameni politici care făceau strategii ministeriale şi ocupau platourile televiziunilor imediat ce numele le apărea pe o listă de ministeriabili, Cătălin Predoiu se abţine deocamdată să facă declaraţii. De altminteri, el nici nu este om politic, aşa cum nu este nici Dacian Cioloş, ministrul Agriculturii, citat - pe bună dreptate - în discursul preşedintelui Băsescu la categoria "persoane competente". Pe de altă parte, lui Cătălin Predoiu nu i se cere însă locvacitate televizuală, ci acţiune instituţională. Raportul Comisiei Europene pe Justiţie vine peste cîteva luni, iar clauza de salvgardare poate fi aplicată oricînd; lipsesc condamnările în dosarele de mare corupţie; în fine, e nevoie urgentă ca Parlamentul să voteze codurile penal şi civil, precum şi pe cele de procedură de care are nevoie Justiţia românească. Acestor probleme de sistem li se mai adaugă una: lipsa încrederii. Fiecare instituţie este suspectată că răspunde unor comenzi politice, iar miniştrii din ultimii trei ani şi jumătate au întreţinut aceste suspiciuni: Monica Macovei avea o relaţie proastă cu Consiliul Superior al Magistraturii, tot aşa cum Tudor Chiuariu avea raporturi reci cu conducerea Departamentului Naţional Anticorupţie. În ultimele luni, neîncrederea a crescut şi mai mult prin afirmarea unui nou actor: Curtea Constituţională. Prin deciziile ei, Curtea a limpezit apele tulburîndu-le, fiind acuzată, în funcţie de hotărîrile pe care le lua, că face jocurile uneia sau alteia dintre taberele politice. Ca urmare, Cătălin Predoiu va trebui să clarifice complicatele raporturi dintre instituţiile care se ocupă de Justiţie, să convingă Parlamentul să voteze legile esenţiale, să reziste inevitabilelor atacuri din anul electoral şi să creeze o atmosferă de încredere. Misiune posibilă?
