Soluţia Paleologu la criza educaţiei

Publicat în Dilema Veche nr. 628 din 3-9 martie 2016
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

Tot românul responsabil are, ca să zic așa, o piatră grea, mare și colțuroasă pe inimă: ce ne facem cu educația? Toți sîntem de acord că sistemul învățămîntului nostru este la pămînt. Dacă acest oftat face unanimitate, cînd vine vorba despre cauze nu ne mai înțelegem. Unii zic că profesorii sînt incompetenți și că elevii își fac de cap. Alții, dimpotrivă, că profesorii sînt foarte buni, dar că elevii își fac de cap. În fine, sînt și dintre cei care cred că, indiferent de cum sînt profesorii, copiii sînt buni, dar ceva îi strică la un moment dat – poate că lumea însăși a luat-o razna, luînd cu ea și pe copiii noștri de școală. Totul pleacă de la finanțare, zic cei mai mulți. Ba și de la politică, adaugă alții. Dar să nu uităm și cei șapte ani de-acasă, și ei sînt foarte importanți, mai completează cîte unul. E o chestie de programe, domnule, avem programe proaste – se mai aude cîte o voce expertă din margine. De sus, de la Cotroceni, tăcutul nostru președinte cere dezbatere națională despre educație. La fel a cerut și președintele limbut de dinaintea lui. De unde se vede că fiecare președinte, indiferent de felul lui de-a fi, trebuie să aibă propria dezbatere națională despre educație. Altfel, toți facem cîte ceva în chestiunea aceasta: seminarii și colocvii, studii și cercetări, articole cu duiumul, declarații. În această vraiște de vorbe, sau mai bine zis în ciuda ei, soluțiile concrete apar natural. Doar că nu le vedem…

De vreo cîțiva ani, în București au apărut mici școli private, „de familie“, pentru care scopul este cunoașterea pur și simplu. Înregistrăm, astfel, o foarte sănătoasă întoarcere la origini – cînd a apărut, școala nu era legată de nici o diplomă și de nici o carieră, ci era doar spațiul unde cineva mai învățat transmitea celorlalți cunoștințele sale. Era, așadar, un spațiu al generozității, înainte de orice. La București, această tradiție antică reînvie. Poate că cea dintîi dintre aceste inițiative sau, în fine, cea pe care o cunosc cel mai bine este școala pe care Toader Paleologu o organizează în casa familiei lui, din str. Armenească.

Cursanții nu primesc nici o diplomă, nu se obțin calificări și nici abilitări de vreun fel, nu se adaugă nimic la CV, nu iei puncte de formare profesională în nici un sistem de HR, nici măcar nu cîștigi bunăvoința vreunui șef. Pur și simplu, oamenii vin la aceste școli ca să cunoască mai mult. Sînt școli care se dezvoltă, deocamdată timid, la marginea circului public despre educație. Felul în care aceste școli trăiesc și se dezvoltă, însă, este entuziasmant. Tocmai pentru că, revenind la spiritul fondator al școlii, sînt locuri ale generozității. Profesorul e generos cu elevii, elevii sînt generoși cu profesorul, iar numitorul comun al acestor ieșiri ale fiecăruia spre celălalt este cunoașterea.

Pe de o parte, desigur, este de felicitat inițiativa profesorilor. Oameni cu studii relevante își pun la bătaie vocația predării. Sistemul universitar românesc e închis pentru ei – nu-i nimic, își încearcă puterile în privat. Aici nu există nici șefi de catedră, nici decani, nici rectori și nici secretari de stat. Merg online, anunță cine sînt și cheamă pe oricine dorește să-i asculte. Oamenii vin și, dacă le place, vin iarăși. Cursul se diversifică, firește, pentru că nu poți preda la infinit același lucru. În plus, elevii cer de fiecare dată altceva. După ce au audiat, de pildă, un curs despre lectura Noului Testament, poate vor unul despre Bizanț, și după ce au ascultat un curs despre Nietzsche, poate vor unul despre metafizica operelor lui Wagner. Profesorii se adaptează mereu acestor cereri și, dacă sînt domenii pe care ei înșiși nu le pot acoperi mulțumitor, apelează la colegi sau prieteni ceva mai specializați. Piața îi împinge spre asta. Acești profesori de dincolo de sistem oferă nu doar timpul lor și cunoașterea lor, ci și, ca în cazul amicului meu, casa lor.

Pe de altă parte, este minunat să constați răspunsul pe care îl primește această ofertă. Or fi existat mereu oameni dispuși să țină un mic curs, în cîteva prelegeri, despre Homer, Platon, Seneca, Cicero sau Lucian din Samosata, dar e minunat că mai există, încă, oameni în România de azi dispuși să dea din timpul lor liber cîteva ore ca să asculte așa ceva. Ei vin seara, de la serviciu, plătesc o taxă de intrare (deloc mare) și ascultă. Apoi, firește, intră în dialog cu lectorul. La final, poate beau și cîte un pahar de vin împreună, înainte de a-și lua la revedere. Este pur și simplu entuziasmant că există oameni pe care îi preocupă continua cultivare a propriei minți și a propriului suflet cel puțin la fel cum îi preocupă îmbogățirea propriului CV. Și nu sînt deloc puțini.

Pe lîngă școala Paleologu există și altele, similare. În unele au loc prelegeri despre istoria muzicii, în altele despre arte plastice, în altele despre literatura mai mult ori mai puțin îndepărtată de noi. Asemenea mici focare de educație (repet, absolut private, căci ele se susțin exclusiv din banii colectați de la cursanți!) ar trebui încurajate, cumva. În general, ele se adresează oamenilor care au trecut de vîrsta facultății și care vor să continue să învețe, pentru propria lor desăvîrșire.

Aceste școli vizează un proiect de imensă însemnătate, care este definitiv uitat pentru strategii educației noastre: educația continuă. Toate marile universități ale lumii oferă programe de acest gen. La noi, nu. În schimb, iată, acest gen de ofertă educațională vine de la cîțiva entuziaști. În al doilea rînd, aceste cursuri, cel puțin deocamdată, țin de o abordare deja abandonată în programele moderne. Aici se discută cărțile fundamentale. Preocupate de „ghiozdanul ușor“, de „cultivarea abilităților elevului“ sau de „pregătirea elevului pentru piața muncii“, școlile din sistem uită că rostul lor fundamental este să citească, alături de elev, Homer, Dante și Tolstoi. Îl învață computerul și engleza de aeroport. Ei bine, la școli precum cea a lui Toader Paleologu se face exact ceea ce nu se mai face în școlile sistemului.

Dar poate că strădania oamenilor ca Toader Paleologu, dar și a celor care vin la cursurile sale ori ale celorlalte școli similare din București, ne dă un semnal mai profund. Cînd sistemul e în derivă, salvarea este pe cont personal. Și cu cît mai mulți vor descoperi variante de salvare educațională în afara sistemului, pe cont propriu, cu atît sistemul însuși va avea șanse mai mari de salvare.

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Răzbunarea unui patron disperat că îl abandonează angajații. „Sunt sigur că o să-mi săriți în cap cu treaba asta”
Tot mai mulți antreprenori se plâng nu doar de faptul că își găsesc cu greu angajați, dar și că mulți dintre ei pleacă după doar câteva săptămâni și îi lasă baltă, fără preaviz și fără să suporte niciun fel de consecințe. Un patron crede că a găsit soluția la această problemă
image
Mircea Badea: „De ce să stea Simona Halep în România?! O viață ai, cu toată dragostea pentru țară”
Prezentatorul de la Antena 3 comentează decizia sportivei de se muta la Dubai.
image
Româncă gravidă în nouă luni, înjunghiată în Țara Galilor. Motivul pentru care agresorul, tot român, o urmărea de o lună
Andreea Pintili, o româncă de 29 de ani care locuiește în Țara Galilor, a fost înjunghiată de mai multe ori de un conațional care o urmărea și posta pe TikTok clipuri cu ea și cu copiii săi.

HIstoria.ro

image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.