Socialismul (ne)trăit

Publicat în Dilema Veche nr. 773 din 13-19 decembrie 2018
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

Nu știu dacă v-am spus, dar am cedat într-o anumită măsură tentației rețelelor sociale. Nu am cont de Facebook – detest Facebook-ul. De Instagram sau altele, ce-or mai fi, nici nu m-am atins. Dar mi-am făcut un cont de Twitter. Cînd l-am făcut, am avut în minte un singur motiv: am vrut să văd ce scrie pe această rețea președintele Trump. Auzisem că postează de mai multe ori pe zi, mesaje mai lungi sau mai scurte, unele enigmatice, altele limpezi – în fine, voiam să-l „citesc“. Așa se face că, de doi ani, îmi încep diminețile citind rapid producțiile de peste noapte ale omului pe care poporul său și Constituția sa l-au dus în Biroul Oval. Dacă nu sînteți pătimaș, adică dacă nu-l urîți pe om în asemenea măsură încît simțiți cum vă crește tensiunea de cîte ori îl vedeți (foarte mulți reacționează așa cînd îl văd!), vă recomand acest exercițiu de cafea. Mie îmi provoacă o grămadă de reflecții despre lume și oameni. Dar, oricît de abundent este fălosul președinte american, Twitter-ul îmi mai dă și alte știri.

Astfel, am aflat că în partea cealaltă a lumii, în Florida, un domn pe nume Rick Scott este încîntat. Iar a cîștigat! În 2010 cîștigase alegerile pentru funcția de guvernator al statului. În 2014, le-a cîștigat din nou. Conform Constituției statului, nimeni nu poate fi guvernator mai mult de două mandate. Așa că, în 2018, nu a mai putut candida la funcția supremă în Florida și a candidat pentru una dintre cele două funcții de reprezentare ale statului în Senatul SUA. Cum zic, iar a cîștigat. Și, pentru ca victoriile să fie depline, succesorul său în fotoliul guvernatorial este chiar cel pe care el l-a susținut, un coleg de partid. Asemenea victorii politice îți dau, firesc, o frumoasă încredere în tine. Ai susținere vie în popor și prestigiu real printre ceilalți politicieni. Ei bine, de pe acest pisc însorit al vieții sale, americanul Rick Scott zice: „Socialism will not happen in our nation, and it’s not going to happen under my watch“. Amin!

Profetismul este un ingredient esențial în personalitatea unui politician victorios. În fond, de-aia te aleg oamenii, să le spui ce (nu) o să li se întîmple. Pentru zicerea de mai sus, nu trebuie nici să-l ovaționăm (în cazul în care sîntem „de dreapta“), nici să-l huiduim (în cazul în care sîntem „de stînga“) – omul își exprimă, transparent și confident, crezul. Ceea ce mi-a atras, însă, atenția sînt comentariile unor americani de sub mesajul lui Scott. Unii dintre ei spun cam așa: „Aha, tocmai te-ai dat de gol, iată, ai spus limpede că te opui armatei, spitalelor, școlilor, pensiilor – te opui socialismului, înseamnă că te opui unui stat care are grijă de oameni“. Alții se precipită să dea replici acestor comentarii și începe o dezbatere între simplii cetățeni americani, pe Twitter. „Și conservatorii susțin armata, spitalele, școlile, pensiile – dar altfel decît socialiștii“, zice cineva. „Socialismul înseamnă grija pentru cei mulți, pentru societate, conservatorii vor un capitalism individualist, monstruos“, sare altcineva. „Socialismul falimentează întotdeauna“, răspunde încă unul. Apar, inevitabil, și părerile solomonice, înțelepte, împăciuitoare: „Adevărul este că socialismul este greșit, așa cum și capitalismul este greșit – ne-ar trebui o variantă de mijloc“.

Am avut ocazia să mai asist la discuții despre socialism în diferite medii occidentale și am simțit mereu, cumva, că modul în care vorbesc ei despre socialism este naiv, simpluț. Senzația de „ușurel“ nu se referă la greutatea lor intelectuală, la complexitatea argumentelor sau la bibliografia etalată. Nici vorbă! Am putut vorbi despre socialism cu oameni învățați, care citiseră în materie cu mult mai mult decît mine – erudiția lor în materie de socialism era impresionantă. Și totuși, senzația de superficial apărea ­imediat. Nu mi-a fost greu să mi-o explic: eu am trăit socialismul, iar ei nu. Oamenii aceștia vorbesc fără să știe pe propria piele despre ce vorbesc. Ei pun pe masă citate și proiecții personale, eu pun pe masă mărturisiri.

Evident, or să sară mulți să-mi spună că ceea ce am trăit eu, în primii douăzeci de ani ai vieții mele, nu e socialism, chiar dacă îi zicea așa. Țara în care am trăit se numea „republică socialistă“, iar discursul oficial era acela al „construcției socialiste“. E drept, mi se zicea că nu socialismul e scopul. Stația terminus a fericirii spre care mergeam în zbor era comunismul – socialismul, pe care îl construiau deja de două generații compatrioții mei cînd eu am venit pe lume, era doar „o etapă necesară“. Vorbe, lozinci, propagandă, ar spune azi iubitorii socialismului, precizînd că ceaușismul este o erezie. Totuși, principiile de organizare social-statală ale vremii erau, neîndoielnic, marxiste. Prevalența clasei muncitoare în toate cele era o realitate; proprietatea comună („socialistă“) asupra a 90% din inventarul național era o realitate; partidul unic, muncitoresc, era o realitate; dezvoltarea planificată a economiei socialiste era o realitate; justiția de tip socialist era o realitate. Și a ieșit prost. Apărătorii socialismului au doar două ieșiri de sub greutatea eșecului evident: fie susțin că socialismul a fost ratat pentru că oamenii care l-au pus în practică au fost nepotriviți, fie susțin că socialismul nu a fost chiar un eșec integral, doar ni se pare, în realitate au fost și multe lucruri bune care confirmă modelul, totuși. În partea cealaltă, detractorii socialismului zic că nici n-avea cum să iasă bine și că nu contează dacă oamenii sînt potriviți sau nepotriviți pentru că modelul e defect: socialismul este sortit eșecului oricum l-ai așeza, cu oricine ai încerca să-l realizezi.

Socialismul rămîne, din cîte îmi dau seama, un vis pentru mulți. Vis ferice pentru unii, coșmar pentru alții. Socialismul, însă, spre deosebire de alte visuri, a fost încercat.

Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Cultura de Internet (o însemnare – încă îndreptățită, cred – din 2008)
Atîta doar: cînd eşti în faza de învăţare, nu se cade să adopţi, ţanţoş, postura învăţătorului. Mai ai încă de butonat…
Frica lui Putin jpeg
Determinism geografic și decizie morală
Probabil, totuși, că determinismul geografic joacă un anume rol în judecățile noastre politice, sociale, culturale, dar, ca orice determinism, are limite. Iar cînd încercăm să vedem dincolo de ele, nu putem ignora o decizie morală, adică libertatea.
AFumurescu prel jpg
Națiuni (ne)rușinate
Practic, constat tot mai des că există atît oameni, cît și națiuni ce par complet străine conceptului de rușine.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Italian. Responsabil
Italia nu va fi locul în care suveranismul și izolaționismul s-au dus să moară. Însă, cel puțin pentru o vreme, cele două vor lăsa loc unui foarte necesar pragmatism.
O mare invenție – contractul social jpeg
RT France v. Consiliul Uniunii Europene
Apoi, această funcționare eficientă nu a sacrificat nici unul dintre principiile procesului echitabil. RT France a avut acces la Justiție, s-a bucurat de dreptul la apărare și de o analiză independentă și imparțială a motivelor și argumentelor prezentate.
tumblr o4cyqcAhRy1sdzmuoo6 1280 jpg
Mașina de scăldat
Așa că pe la jumătatea secolului al XVIII-lea a fost inventată mașina de scăldat; o gravură păstrată într-o bibliotecă britanică din regiunea Yorkshire, datată cu anul 1736, ar fi prima imagine care surprinde niște oameni înotînd cu ajutorul mașinii de scăldat.
Iconofobie jpeg
O maladie necruțătoare
Egoismul (aproape că îmi vine să-i spun egotism și în română) reprezintă mult mai mult decît ne transmit dicționarele explicative. Constituie o maladie a spiritului, care te alienează sui generis, te îmbolnăvește de „tine însuți”.
„Cu bule“ jpeg
De dulce
Echivalența parțială dintre dulce și bun devine echivalență totală în anumite construcții, de exemplu în sintagma frați dulci(sau buni), adică frați avînd ambii părinți în comun, în opoziție cu frații vitregi.
HCorches prel jpg
O moarte care nu dovedește nimic
Ce legătură au toate astea cu rubrica de educație, cu statutul de prof, viața mea? Exilarea lui Ovidiu și atentatul asupra lui Rushdie sînt pledoarii pentru nevoia de a păstra în școală literatura pe primul loc – și subliniez, pe primul – ca importanță!
Un sport la Răsărit jpeg
David Popovici e om?
Cu cît rezultatele sînt mai mari şi mai departe de imaginaţia noastră apare umbra trişatului. Aşa şi cu David. Nu poate fi adevărat, susţin nu puţini. E ceva în neregulă. De unde a apărut?
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Hai, noi să trăim, că se pare că vom fi ultima generație de oameni înțelepți de pe lumea asta. După noi vin sociopații ăia care nu mai știu să vorbească între ei. Nu știu decît să stea cu ochii în telefon. Mă îngrozește treaba asta, zău.
640px Castle Kruja Albania 2004 07 08 jpg
Tirana și strănutul albanez – despre călătoria mea în Albania (I) –
Dimineața începe doar atunci cînd locuitorii orașului se întîlnesc pe la terase ca să-și bea cafeaua, însoțită mereu de un pahar de apă rece din partea casei, cafeaua nu se bea niciodată acasă.
15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.