Singura etică posibilă

Publicat în Dilema Veche nr. 250 din 2 Dec 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Excelentă antologia de texte a Monicăi Lovinescu, realizată de Vladimir Tismăneanu la Editura Humanitas sub titlul Etica neuitării. În plină febră electorală, într-un 2008 intens politiceşte şi moraliceşte, citesc această carte şi simt anxietatea unui naufragiu lent, dar catastrofal, la care particip în dublă şi perversă calitate de autor şi victimă şi pe care nu sînt în stare să îl opresc. Prea multe pasaje au o puternică actualitate, prea multe observaţii ale Monicăi Lovinescu sînt perfect valabile şi astăzi. Ştiu bine că noi, cei care obişnuim să citim, avem o bucurie stranie să descoperim că lumea nu prea a evoluat, aşa cum cred aproape toţi cei care nu au obişnuinţa noastră. Avem plăcerea mirifică de a identifica constantele lumii, şi această plăcere este cu atît mai delicioasă cu cît ne dăm seama cît de abundentă a fost istoria însăşi. Cum de e posibil ca în tumultul cosmic al continuei schimbări să rămînă neschimbate atîtea lucruri? Cum de e posibil ca înseşi lucrurile care ni se par cu totul noi să fie, de fapt, ancestrale? De pildă, cu cîtă bucurie descoperim că detalii ale lumii antice (ale Greciei şi ale Romei, mai ales) sînt neschimbate în traiul cotidian al europenilor din 2008 sau că apucături din vremea lui Samuel Pepys se recunosc lesne şi la omul postmodern! Dar ceea ce descoperi citind-o pe Monica Lovinescu nu bucură deloc. E ceva în noi - poate ultima fărîmă de luciditate - care paralizează micul extaz livresc mai sus evocat. Monica Lovinescu spune lucruri dureroase pentru că le aşază sub lupa acelei etici care le pune în evidenţă trăsături dacă nu odioase, măcar pernicioase. Adică, sub lupa singurei etici valide după care putem judeca trecutul nostru recent şi prezentul nostru continuu. Iar sentimentul anxios pe care l-am mărturisit în primele rînduri vine în momentul în care îmi dau seama că lupa etică a Monicăi Lovinescu nu exacerbează deloc. Monica Lovinescu nu simte enorm, nu vede monstruos. Ceea ce se vede prin lupa etică a Monicăi Lovinescu este chiar dimensiunea reală. Undeva, Monica Lovinescu aminteşte că citatul preferat al lui Koestler era unul din Thomas Mann: "Un adevăr care face rău este oricînd preferabil unei minciuni agreabile". Cred că acesta a fost şi unul dintre citatele preferate ale Monicăi Lovinescu. Altfel, de unde dăruirea pînă la auto-sacrificiu a Monicăi Lovinescu pentru adevăr? Iată, spre exemplu, un fragment difuzat pe 23 februarie 1990: "Cuvintele - spunea cineva - cheamă realitatea. În alte cazuri, însă, o pot ascunde, travesti, machia. Chiar fără rele intenţii. Dintr-un simplu reflex, rămas de pe urma unui regim clădit pe minciună. Există, deci, o urgenţă: deparazitarea limbajului. De clişee, rămăşiţe, reflexe. Şi nu mă refer la cele mai evidente sloganuri ale limbii moarte, pe care scriitorii, în bună parte, le-au evitat, chiar atunci cînd erau obligatorii. Ci la sintagme şi termeni vinovaţi de o complicitate nemărturisită cu trecutul". Poate că vorbele fostului regim nu se mai practică astăzi. Dar vorbele actualului regim, vorbele postcomunismului românesc nu sînt ele la fel de otrăvitoare? Nu propagă ele prostia şi ticăloşia cu aceeaşi vinovăţie cu care vorbele din trecut propagau minciuna şi oroarea? Există un limbaj folosit ca un fel de carte de vizită sau ca un fel de cod prin care cei care îl folosesc se recunosc între ei ca aparţinînd unui "club" exclusivist. Este limbajul politicianului de astăzi. Este limbajul politicii de astăzi. Este limbajul de talk-show. Dl Crin Antonescu, de pildă, trece drept un mare maestru al mînuirii acestei limbi. Atît de mare este admiraţia pentru acest străveziu lider liberal, încît sînt oameni care îl consideră un mare orator. Oare chiar am uitat ce-i aia oratorie? Recitiţi marile discursuri ale unor Take Ionescu (contemporanii îi ziceau cu deplin temei Take "Gură de Aur"), Nicolae Iorga sau Barbu Delavrancea (pe care Titu Maiorescu îl numea "fiara cuvîntului", probabil după un personaj istoric amintit în celebrul monolog al lui Ştefan cel Mare din Apus de soare - "...şi fiara paloşului, Boldur"). Apoi vedeţi cam pe unde se situează Crin Antonescu. Similitudinea înspăimîntoare este că şi înainte de 1990, şi după 1990, sursa dezonoarei limbii române este aceeaşi: politica. Se spune despre un mare autor că are, de fapt, o singură temă pe care o urmăreşte cu tenacitate. Nu ştiu dacă e adevărat sau nu, dar Monica Lovinescu este autorul unei singure teme: totalitarismul ca gravă derivă etică. Vladimir Tismăneanu a spus, imediat după trecerea Monicăi Lovinescu în nefiinţă, că celebra voce de la "Europa liberă" era cea a celui mai bun politolog român din anii postbelici. Am sentimentul, însă, că Monica Lovinescu a devenit un excelent expert în ştiinţe politice doar pentru că politica este activitatea umană aflată în cea mai intensă relaţie cu morala. Pe Monica Lovinescu o preocupa etica sau, aşa cum inspirat s-a jucat cineva cu vorbele, "est-etica", şi de aceea a dezvoltat o competenţă politică şi, poate, tot de aceea a dezvoltat o competenţă literară. Îmi va rămîne multă vreme în minte o frază rostită de Vladimir Tismăneanu la recenta lansare a volumui din care am citat: "Numai naivii mai cred că secolul XX s-a terminat. În realitate, secolul XX continuă cu toate dramele sale şi, probabil, nu ne va părăsi prea curînd". În fond, cum altfel poţi să o rupi cu secolul XX decît prin această etică a Monicăi Lovinescu, a neuitării, a memoriei responsabile, singura etică posibilă la începutul secolului XXI?

Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.