Singura etică posibilă

Publicat în Dilema Veche nr. 250 din 2 Dec 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Excelentă antologia de texte a Monicăi Lovinescu, realizată de Vladimir Tismăneanu la Editura Humanitas sub titlul Etica neuitării. În plină febră electorală, într-un 2008 intens politiceşte şi moraliceşte, citesc această carte şi simt anxietatea unui naufragiu lent, dar catastrofal, la care particip în dublă şi perversă calitate de autor şi victimă şi pe care nu sînt în stare să îl opresc. Prea multe pasaje au o puternică actualitate, prea multe observaţii ale Monicăi Lovinescu sînt perfect valabile şi astăzi. Ştiu bine că noi, cei care obişnuim să citim, avem o bucurie stranie să descoperim că lumea nu prea a evoluat, aşa cum cred aproape toţi cei care nu au obişnuinţa noastră. Avem plăcerea mirifică de a identifica constantele lumii, şi această plăcere este cu atît mai delicioasă cu cît ne dăm seama cît de abundentă a fost istoria însăşi. Cum de e posibil ca în tumultul cosmic al continuei schimbări să rămînă neschimbate atîtea lucruri? Cum de e posibil ca înseşi lucrurile care ni se par cu totul noi să fie, de fapt, ancestrale? De pildă, cu cîtă bucurie descoperim că detalii ale lumii antice (ale Greciei şi ale Romei, mai ales) sînt neschimbate în traiul cotidian al europenilor din 2008 sau că apucături din vremea lui Samuel Pepys se recunosc lesne şi la omul postmodern! Dar ceea ce descoperi citind-o pe Monica Lovinescu nu bucură deloc. E ceva în noi - poate ultima fărîmă de luciditate - care paralizează micul extaz livresc mai sus evocat. Monica Lovinescu spune lucruri dureroase pentru că le aşază sub lupa acelei etici care le pune în evidenţă trăsături dacă nu odioase, măcar pernicioase. Adică, sub lupa singurei etici valide după care putem judeca trecutul nostru recent şi prezentul nostru continuu. Iar sentimentul anxios pe care l-am mărturisit în primele rînduri vine în momentul în care îmi dau seama că lupa etică a Monicăi Lovinescu nu exacerbează deloc. Monica Lovinescu nu simte enorm, nu vede monstruos. Ceea ce se vede prin lupa etică a Monicăi Lovinescu este chiar dimensiunea reală. Undeva, Monica Lovinescu aminteşte că citatul preferat al lui Koestler era unul din Thomas Mann: "Un adevăr care face rău este oricînd preferabil unei minciuni agreabile". Cred că acesta a fost şi unul dintre citatele preferate ale Monicăi Lovinescu. Altfel, de unde dăruirea pînă la auto-sacrificiu a Monicăi Lovinescu pentru adevăr? Iată, spre exemplu, un fragment difuzat pe 23 februarie 1990: "Cuvintele - spunea cineva - cheamă realitatea. În alte cazuri, însă, o pot ascunde, travesti, machia. Chiar fără rele intenţii. Dintr-un simplu reflex, rămas de pe urma unui regim clădit pe minciună. Există, deci, o urgenţă: deparazitarea limbajului. De clişee, rămăşiţe, reflexe. Şi nu mă refer la cele mai evidente sloganuri ale limbii moarte, pe care scriitorii, în bună parte, le-au evitat, chiar atunci cînd erau obligatorii. Ci la sintagme şi termeni vinovaţi de o complicitate nemărturisită cu trecutul". Poate că vorbele fostului regim nu se mai practică astăzi. Dar vorbele actualului regim, vorbele postcomunismului românesc nu sînt ele la fel de otrăvitoare? Nu propagă ele prostia şi ticăloşia cu aceeaşi vinovăţie cu care vorbele din trecut propagau minciuna şi oroarea? Există un limbaj folosit ca un fel de carte de vizită sau ca un fel de cod prin care cei care îl folosesc se recunosc între ei ca aparţinînd unui "club" exclusivist. Este limbajul politicianului de astăzi. Este limbajul politicii de astăzi. Este limbajul de talk-show. Dl Crin Antonescu, de pildă, trece drept un mare maestru al mînuirii acestei limbi. Atît de mare este admiraţia pentru acest străveziu lider liberal, încît sînt oameni care îl consideră un mare orator. Oare chiar am uitat ce-i aia oratorie? Recitiţi marile discursuri ale unor Take Ionescu (contemporanii îi ziceau cu deplin temei Take "Gură de Aur"), Nicolae Iorga sau Barbu Delavrancea (pe care Titu Maiorescu îl numea "fiara cuvîntului", probabil după un personaj istoric amintit în celebrul monolog al lui Ştefan cel Mare din Apus de soare - "...şi fiara paloşului, Boldur"). Apoi vedeţi cam pe unde se situează Crin Antonescu. Similitudinea înspăimîntoare este că şi înainte de 1990, şi după 1990, sursa dezonoarei limbii române este aceeaşi: politica. Se spune despre un mare autor că are, de fapt, o singură temă pe care o urmăreşte cu tenacitate. Nu ştiu dacă e adevărat sau nu, dar Monica Lovinescu este autorul unei singure teme: totalitarismul ca gravă derivă etică. Vladimir Tismăneanu a spus, imediat după trecerea Monicăi Lovinescu în nefiinţă, că celebra voce de la "Europa liberă" era cea a celui mai bun politolog român din anii postbelici. Am sentimentul, însă, că Monica Lovinescu a devenit un excelent expert în ştiinţe politice doar pentru că politica este activitatea umană aflată în cea mai intensă relaţie cu morala. Pe Monica Lovinescu o preocupa etica sau, aşa cum inspirat s-a jucat cineva cu vorbele, "est-etica", şi de aceea a dezvoltat o competenţă politică şi, poate, tot de aceea a dezvoltat o competenţă literară. Îmi va rămîne multă vreme în minte o frază rostită de Vladimir Tismăneanu la recenta lansare a volumui din care am citat: "Numai naivii mai cred că secolul XX s-a terminat. În realitate, secolul XX continuă cu toate dramele sale şi, probabil, nu ne va părăsi prea curînd". În fond, cum altfel poţi să o rupi cu secolul XX decît prin această etică a Monicăi Lovinescu, a neuitării, a memoriei responsabile, singura etică posibilă la începutul secolului XXI?

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Un oraș din România se află în topul celor mai ieftine orașe din Europa de vizitat în 2024. Pe ce poziție s-a clasat
De la Lisabona până în capitala Lituaniei, în urma unei analize făcută de specialiștii englezi, a reieșit o listă cu cele mai accesibile orașe europene pentru turism de weekend, printre care se află și unul din România.
image
Păţania de groază a unor nemți. Au rămas suspendaţi cu autorulota deasupra unei prăpăstii. „Dacă făceau asta românii în Germania...“
Salvamontiştii din Neamţ, care acţionează în zona masivului Ceahlău, au dat detalii despre o misiune care i-a avut în prim-plan pe membrii unei familii germane.
image
Turist speriat de prețurile din centrul unui mare oraș din România: „E prea mult“
Restaurantele, terasele și barurile reprezintă, fără îndoială, puncte importante de atracție pentru foarte mulți turiști. Cu toate acestea, mulți dintre ei se lovesc de prețurile piperate din marile orașe ale României.

HIstoria.ro

image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.