Singaporenii de Vale

Tudor VLĂDESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 912 din 30 septembrie – 6 octombrie 2021
Singaporenii de Vale jpeg

Chinezii care se reîntorc după studii universitare prin străinătate primesc la graniță o poreclă de grup. În vechea și acum noua patrie, despre care ei vor vorbi doar de bine, dar care îi va vorbi cum vrea ea, numele lor este „broaște țestoase de mare”. Cu tinicheaua „haigui” de gît, ei nu se mai pot aștepta, ca pe vremea deschiderii lui Deng Xiaoping, la o primire cu bannere alb-roșii „Huanying hui jia!”. Bineveniți vor mai fi doar în propriile familii, unde cineva va juca rolul lui Moromete, aruncînd un „Și acum încotro, domnule?”. Obișnuiți cu testele-grilă, tinerii absolvenți vor avea de ales una din patru variante: a) „O să văd eu...” pentru optimiști; b) „N-am nici o idee” pentru realiști; c) „O să vorbesc cu unchiul” pentru nostalgici și d) „Da” pentru cei cu simțul umorului. Salarizarea nu mai e ca pe vremea dezvoltării economice exponențiale, locurile de muncă sînt limitate, iar expertiza din Vest nu mai e chiar atît de necesară. Fiii risipitori sînt acceptați, dar fără prea mult entuziasm.

Oarecum similar, bonjuriștii contemporani sînt primiți înapoi în România cu drag, dar în doze mici. Nouă ni se pare normal să ni se arunce un „Dacă nu îți convine, du-te înapoi!”, asta pentru că o astfel de reacție are genealogia ei, răsărită din salamul cu soia (devenit între timp delicatesă eco) pe care nu l-ar fi mîncat exilații din timpul Războiului Rece. Dar nu avem încă o poreclă, și asta este revoltător. Dacă ni se spune că sîntem supracalificați la mai toate interviurile, înțelegem, dacă ni se demonstrează că nu avem experiența necesară pe teren, la fel, dar a nu avea o poreclă de grup este echivalent cu a fi ignorați, și asta doare.

O sugestie ar fi „venitúri”, dar e prea arhaic și oricum se referă la străinii get-beget. Fără accent e și mai rău, căci toți cei ce susțineau mai demult rudele de acasă au simțit din plin efectele încetinirii turismului din ultimul an, iar veniturile din străinătate s-au diminuat dacă nu au dispărut complet. Ar fi fost posibilă o poreclă din lumea păsărilor migratoare, dar ideea este prea boemă și nu mușcătoare, cum ar trebui. Cum transhumanța a încetat și ea, referința mioritică ar fi greu de digerat, deși metafora „mielului la tăiere” nu ar fi chiar de lepădat, ținînd cont că poate fi variat interpretată: resemnare în faţa inevitabilului, sacrificiu entuziast cu o doză de patriotism şi orice amestec între acestea două.

Pentru cei ce se urnesc de-abia acum, tonul s-a schimbat. Acum zece ani şi mai bine, se pleca în acord de „Succes!” pentru totdeauna. Sau cît ţinea contractul. Astăzi, însă, pe holul unui spital bucureştean, unui medic fericit că a luat un post la un spital englezesc i s-a aruncat „O să te întorci în genunchi!” de către colegii mai vîrstnici. Chiar şi ca glumă, este seacă rău.

Byehiştii noştri (îmi permit să inventez termenul prin inversarea cunoscutului salut adolescentin „Hi! Bye!”) nu vin singuri, de regulă. Aduc familii sau ce a mai rămas din ele, adică vin cu copii. Cum ei trebuie daţi la şcoală, iar varianta şcolilor particulare este destul de puţin populară, problema reîncadrării în sistemul de învăţămînt românesc de stat rămîne prioritară. Regulamentele sînt clare, deşi destul de puţin clarificate oficial, în sensul că nu există un ghid al părintelui venit din străinătate. Cum nici pentru părintele autohton nu există ghid la înscrierea la şcoală, nu se poate supăra nimeni pe nimeni. Asta nu înseamnă că lucrurile merg bine.

După ce am fost solicitat de un prieten al unui prieten să îl iniţiez în procedurile necesare încadrării unui copil la şcoala gimnazială și am văzut cum licărirea de entuziasm dispare la nici zece minute după ce începusem să expun procedura, am aflat că familia a decis să ţină copilul acasă un an. Pentru mine, la nouă ani, un an de vacanţă ar fi fost culmea fericirii, şi îi înţelegeam pe undeva pe părinţii tînărului elev, căruia i s-a făcut cadou o jumătate de roman de Jules Verne.

Pentru cei ce se uită la performanţa internaţională a şcolii româneşti, această măsură este justificată. Pentru cei ce mai au speranţă în revigorarea sistemului, a ține copilul acasă ca un veteran de război lăsat la vatră este revoltător. Şi chiar asta s-a întîmplat cu o nepoată a unei cunoştinţe, o fetiţă de clasa a noua. Entuziastă şi perspicace, ea a trecut prin manualele româneşti aproape singură. A completat însă o singură opţiune pe lista din cerere, lucru care nu a putut fi remediat atunci cînd a picat, nu din cauza notelor de la examenul de capacitate pe care nu era obligată să îl dea, dar pentru care se dăduse voluntară. După mulţi ani, o anumită secţie care nu atrăsese elevii pînă atunci a fost completată din prima tură, iar elevii din străinătate au acces la distribuire doar în tura a treia. Şi eleva cea studioasă, care ar fi luat prima dacă ar fi fost distribuită după note în prima serie de admiteri, s-a trezit pe dinafară la cea de-a treia. Şi nimeni nu s-a putut supăra pe nimeni, deşi scandal a fost.

Dar între respingerea din principiu a bătăii de cap şi entuziasmul mult-prea-încrezător sau, cu alte cuvinte, între lene şi un ADD obsesiv-compulsiv, gama de posibilităţi lasă loc şi pentru urmarea, cu alergătură, ce e drept, a căii normale, fără pile, fără daruri, fără umilinţe. Așa am făcut eu, pentru cele două fete de gimnaziu și liceu pe care le-am adus din Singapore. E drept că unui copil foarte bun din străinătate i va oferi, la tura a treia de admiteri, un loc la un liceu cu mai puțină faimă, dar posibilitatea mutării există după primul trimestru, în funcție de note. Cu alte cuvinte, celor ce vin din afară li se dă ce rămîne, la început. Şi e normal să fie aşa, căci dacă n-ar fi, mulţi părinţi localnici s-ar revolta aflînd că un copil de român „străin” (sau byehişti, remember?) a luat-o înaintea unui tînăr în care s-au pompat meditaţii locale. Aşa este şi aşa va fi atît timp cît românii de dincolo au statut special. Aici ca şi acolo.

Tudor Vlădescu este lector la The Culinary Institute of America din Singapore.

Foto: wikimedia commons

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Made in Taiwan
Felul în care Statele Unite se raportează la Taiwan e adesea descris ca fiind „ambiguitate strategică”.
Bătălia cu giganții jpeg
Viktor, prietenul lui Vladimir
Vehemența cu care Viktor Orbán respinge ultimul set de sancțiuni împotriva Rusiei precum și alte măsuri de sprijin pentru Ucraina arată distanța care se cască între Ungaria și Europa.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Inclasabila, impracticabila Rusie
Rusofobia conviețuiește constant cu rusofilia, admirația cu panica, tentativa colaborării cordiale cu derapajul credul, contraproductiv.
Frica lui Putin jpeg
Eroul pe care ni l-am dori
Relativa mizerie morală a lumii europene se oglindește și în insuficiența modelelor pe care ea le-a ales.
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Cîntecul de sirenă al morcovului
Dacă izbînda Ucrainei în fața Rusiei mi-ar umple inima de bucurie, succesul de la Eurovision mi-a umplut-o de o tristețe melancolică.
The Lady and the Unicorn Sight det4 jpg
Unicorni
Existența „măgarului cu un singur corn în frunte” a fost confirmată și de Aristotel.
O mare invenție – contractul social jpeg
Vlad Constantinesco și Stéphane Pierré-Caps: o pledoarie pentru libertate
Oferă o imagine complexă și coerentă a raporturilor dintre Constituție, stat, societate și individ.
Iconofobie jpeg
Bifurcațiile gîndirii etice
Din păcate, „așezarea“ (etică) pe toate nivelurile de gîndire rămîne inaccesibilă multora dintre noi.
„Cu bule“ jpeg
Noroc chior
Dicționarele noastre mai înregistrează însă cîteva caracterizări similare, norocul putînd fi apreciat superlativ ca „orb”, „porcesc”, „cu carul”.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Activități de week-end
În viață trebuie să știi trei lucruri: ce vrei – adică să ai un scop, în ce crezi – adică să respecți niște valori și ce trebuie să faci – adică ce acțiuni întreprinzi.
Un sport la Răsărit jpeg
Wimbledon versus ATP & WTA?
WTA şi ATP au spus că a interzice sportivi (chestie care nu implică ţările lor, deja puse pe tuşă de toată lumea) încalcă principiul nediscriminării pe bază de naţionalitate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Efectele pandemiei?
Acum, că pare să fi trecut, unii cercetează în ce măsură pandemia de COVID-19 a afectat serviciile publice dintr-o serie de domenii și din diverse regiuni.
Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?