Sindromul albului salvator

Matt Healy este vocalistul trupei de pop alternativ The 1975. Aflată în turneu, formația a putut fi văzută recent și la București. Concertul a avut loc fără incidente notabile și a fost foarte puțin remarcat în peisajul general. Asta spune destul de multe despre starea presei muzicale românești, însă asta e o discuție pentru altă dată. Motivul pentru care amintesc aici despre acest eveniment este pentru că Healy a reușit cumva să intre pe radarul jurnaliștilor din lumea întreagă din motive care au puțin de-a face cu stilul sau cu talentul trupei. 

Aflat în Malaezia pentru un festival, Healy a decis să își afirme foarte ferm opiniile politice legate de incriminarea homosexualității în țara-gazdă. Între două piese și un discurs presărat cu tot felul de expresii licențioase, Healy l-a sărutat apăsat pe basistul trupei, Ross MacDonald. Healy a explicat că prezența trupei acolo a fost mai degrabă o greșeală, precizînd că nu înțelege invitația de a concerta într-o țară care ține neapărat să îi indice cu cine poate face sex. Liderul grupului The 1975 nu e la primul incident de acest fel. El a protestat sărutînd un fan în urmă cu patru ani în Emiratele Arabe Unite, o altă țară musulmană în care relațiile între persoane de același sex sînt ilegale. 

Foarte puțin suprinzător, cîteva minute după întîmplarea de mai sus, The 1975 au fost obligați să părăsească scena festivalului malaezian. „OK, trebuie să plecăm, tocmai am fost interziși în Kuala Lumpur”, a comunicat Healy scurt și concertul a luat sfîrșit. Nu numai concertul, după cum s-a văzut ulterior, ci întreg festivalul. 

Într-o lume ideală, gestul lui Healy ar fi fost unanim salutat ca un act de curaj, o afirmare demnă a unor drepturi ce ar trebui respectate oriunde. În lumea reală, însă, nu e tocmai așa. Poate surprinzător pentru starul britanic, printre cei care au comentat negativ au fost chiar activiștii malaezieni pentru drepturile omului. „El pleacă din țară și nu va suporta consecințele, noi rămînem aici”, a declarat unul dintre ei pentru The Guardian. Alții l-au acuzat pe cîntăreț că suferă de „sindromul albului salvator”, o descriere plastică pentru obiceiul occidental de a predica fără nuanțe valori vestice în fața unui public despre care vorbitorul nu cunoaște mare lucru.

Incidentul este semnificativ pentru ceea ce e, probabil, cel mai mare conflict al momentului – războiul cultural între progresiști și conservatori. Dus adesea de pe poziții ideologice ireconciliabile, actorii cei mai gălăgioși sînt adesea autosuficienți, mesianici și au subtilitatea proverbialului elefant în magazinul cu porțelanuri. Se vorbește mult despre ascensiunea reacționarilor de-a lungul și de-a latul lumii, dar mult mai puțin decît ar fi nevoie despre excesele care alimentează această ascensiune. Chiar dacă sînt făcute în numele unei cauze bune, declarațiile și gesturile provocatoare produc uneori pagube ireparabile. Intenția de a face bine nu a fost și nu va fi niciodată o scuză pentru rezultate negative.  

La data cînd Healy decidea că e o zi bună să pozeze în activist, în Malaezia începuse campania electorală pentru alegerile locale. Campanie marcată, potrivit declarațiilor militanților locali pentru drepturile comunității gay, de o creștere îngrijorătoare a discursului urii. Nu e greu de bănuit ce efect a avut atitudinea de afon politic a englezului într-o țară în care acuzațiile de homosexualitate au fost folosite în mod repetat și cinic pentru eliminarea unor adversari politici de pe scenă. 

Extinderea drepturilor pentru comunități oprimate sau lipsite de apărare este adesea un proces laborios, obositor și lung, care cere de multe ori răbdare și un simț al pragmatismului, mai mult decît declarații provocatoare și gesturi ostentative. Chestiunea aceasta este valabilă inclusiv în țări ca România, unde pentru multă vreme membrii comunității gay s-au complăcut într-un soi de dolce far niente pentru simplul motiv că nu simțeau o amenințare directă și personală. Referendumul convocat la inițiativa Coaliției pentru Familie a fost un duș rece. Între timp, o parte a comunității pare să fi trecut cu totul în extrema cealaltă, militînd pentru chestiuni care par mai degrabă excentrice și ignorînd faptul că agenda post-dezincriminare nu a fost realizată aproape deloc. Faptul că la Pride-ul din București participă în ultimii ani zeci de mii de persoane e doar o observație simpatică cîtă vreme parteneriatul civil nu există, deși în teorie el este acceptat de aproape toate partidele. 

The 1975 au părăsit Malaezia la cîteva ore după întreruperea concertului de la Kuala Lumpur. În urma lor, organizatorii concertului au fost obligați să dea explicații pentru comportamentul vocalistului. Foarte probabil, la anul festivalul Good Vibes nu va mai exista.

Teodor Tiță este gazda podcast-ului În Centru pe care îl puteți asculta pe oricare dintre platformele de distribuție (Apple, Spotify, Google etc.): https://open.spotify.com/show/5jSN6amOtenIsHn23aoOLQ