Simulacrul maghiar al Holocaustului

Andrea PETÖ
Publicat în Dilema Veche nr. 809 din 22-28 august 2019
Simulacrul maghiar al Holocaustului jpeg

Expoziția muzeului Casa excelenței evreiești din Balatonfüred, un orășel pitoresc de pe malul nordic al lacului Balaton, prezintă o sută treizeci de evrei – personalități marcante din domeniile științei, tehnologiei, ingineriei și matematicii –, mulți dintre ei de origine maghiară. Cu toate acestea, magazinul muzeului nu oferă nimic care să amintească de problema evreiască în Ungaria. Se pot cumpăra, cel mult, o sticlă de vin cușer sau o cană cu fotografia clasică a lui Albert Einstein cu limba scoasă.

Dar să spunem că asta nu e o problemă. Poate că ar trebui doar să ne bucurăm de deschiderea unui nou muzeu evreiesc în Ungaria, care, deși avea cea de-a doua comunitate evreiască, numeric, din Europa, are numai cîteva, puține, muzee ale Holocaustului. Putem chiar trece cu vederea faptul că, asociind excelența numai cu domeniul disciplinelor tehnic-matematice, muzeul ignoră mulți alți intelectuali evrei a căror operă a fost mai importantă pentru gîndirea și activitățile progresiste. Această viziune părtinitoare e, fără îndoială, pe placul guvernului maghiar, care susține financiar muzeul.

Și totuși, nu putem ignora lipsa dureroasă de reflecție critică a expoziției: de ce au fost persecutați chiar și evreii înzestrați pe care a ales să îi prezinte și cum au reușit ei să supraviețuiască? Singurul exponat material, tridimensional, din muzeu este o placă, la intrare, care se referă, în termeni vagi, la „ticăloșie“ și la „un plan asasin“. Această exprimare vagă – sau mai degrabă tăcere – cu privire la Holocaust și la participarea Ungariei la acesta face parte dintr-o tendință îngrijorătoare mai amplă din Ungaria.

Această tendință trimite la categoria „simulacrelor“, cum o numea sociologul francez Jean Baudrillard, inspirată la rîndul ei din scurta povestire a lui Jorge Luis Borges intitulată „Despre exactitate în știință. Borges descrie, în unicul paragraf al povestirii, un imperiu care se identifică într-o așa măsură cu harta propriului teritoriu încît, atunci cînd imperiul se destramă, nu mai rămîne decît harta sau simulacrul țării care a fost odată un imperiu puternic. După destrămare, scrie Borges, țara a ajuns să fie „locuită de animale și cerșetori“.

În mod asemănător, memoria Holocaustului, în Ungaria și în alte țări, devine treptat un simulacru, datorită unei schimbări de paradigmă în modul în care evenimentul e comemorat, inclusiv în muzee. Scopul principal al acestei transformări este modificarea statutului actual, universal acceptat al Holocaustului, ca reper moral al istoriei europene – cu consecințe majore asupra valorilor și politicii continentului.

Istoria exterminării evreilor europeni a avut nevoie de mult timp pentru a ajunge la statutul actual. În țările ocupate de Armata Roșie sovietică, după cel de al Doilea Război Mondial, comunitățile evreiești au primit doar un colț de încăpere, în sinagogile lor sărăcite și dărăpănate, pentru documentarea Holocaustului. Iar monumentele oficiale nu pomenesc nimic despre victimele evreiești.

Această cultură memorială a Europei de Est a fost transformată radical după căderea comunismului, prin „americanizarea“ Holocaustului – înțeleasă, după cum spunea specialistul german în studii culturale Winfried Fluck, ca un proces de democratizare prin eliminarea complexității, astfel încît evenimente complicate să devină accesibile unui public larg. După 1989, narațiunea americanizată a Holocaustului a ajuns și în Ungaria. Dar, pînă în 2002, cînd s-a deschis un centru memorial de mici dimensiuni într-o fostă sinagogă din Budapesta, nici un muzeu nu a folosit limbajul internațional al expozițiilor dedicate holocaustului. E cert că acest limbaj nu corespunde culturii memoriale naționale a Ungariei și nici conceptualizării religioase a Holocaustului.

În plus, americanizarea muzeelor dedicate Holocaustului a tehnologizat memoria, producînd expoziții lipsite de obiecte istorice. Vizitatorii pot, în schimb, utiliza ecrane tactile pentru a-și putea configura vizita conform propriilor interese – o strategie educațională periculoasă, în vremuri în care ignoranța față de Holocaust este în creștere.

Muzeul supratehnologizat Casa excelenței evreiești este un exemplu extrem al acestei tendințe. La intrare, la parterul clădirii, vizitatorii sînt întîmpinați de ecranul unui calculator. Ei pot selecta o biografie a unui un om de știință care îi interesează și care va fi apoi afișată pe un ecran interactiv la etajul următor. Discordanța dintre discursul internațional, religios și național despre holocaust atinge cote culminante.

Casa destinelor, al doilea muzeu al Holocaustului din Budapesta, planificat de multă vreme, care trebuia să se deschidă deja în 2014, împărtășește și el această abordare eronată high-tech. Deși clădirile arătoase sînt finalizate de ani de zile, expoziția nu este încă gata, iar programul muzeului e asemenea omului zăpezilor: oficial, nimeni nu l-a văzut, experții nu discută niciodată public despre el, dar toată lumea crede că există.

Nici un universitar maghiar respectabil nu e dispus să participe la acest proiect, a cărui finanțare este non-transparentă într-un mod alarmant. Noua echipă a muzeului, alcătuită din specialiști pensionați din Israel și din SUA, cu toții bărbați, a rescris – cu ajutorul unor agenții de media – programul muzeului, conceput inițial după modelul muzeului Casa excelenței evreiești. Din nou, limbajul nebulos și hocus-pocusul digital vor fi folosite pentru a obnubila întrebarea despre responsabilitatea uciderii a 600.000 de evrei maghiari.

Beneficiind de un nou început, proiectul Casa destinelor ar putea contribui la elaborarea unui nou limbaj și a unei definiții proprii a semnificației și moștenirii culturale a holocaustului, în Ungaria de azi. Ceea ce ar trebui să implice un dialog între diferitele culturi ale memoriei, între experți, între comunități locale și un public maghiar extins.

Altfel, memoria Holocaustului ca reper moral va deveni un simulacru tot mai șters: pe măsură ce muzeele îl vor expune în tot mai mare măsură pe ecrane tactile, acest reper se va goli de conținut. Și, în curînd, vom trăi cu toții în țări „locuite de animale și cerșetori“, care vor vinde căni kitschoase cu Einstein scoțîndu-ne limba. 

Andrea Petö este profesor la departamentul de Studii de gen al Universității Central Europene din Budapesta și doctor în științe al Academiei Maghiare de Științe. În 2018 i s-a decernat Premiul Madame de Staël pentru valori culturale al academiilor europene. 

© Project Syndicate, 2019
www.project-syndicate.org

traducere de Matei PLEȘU

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
Regrete printre românii care au trecut la Hidroelectrica. Au fost atrași cu un preț mic, dar situația se schimbă
Cele mai multe contracte expiră în curând, iar oamenii se plâng că nici măcar nu au fost notificați de furnizor.
image
Cronica unei crime cu ucigaș cunoscut. Ancheta a durat 10 ani, deși polițiștii știau cine este făptașul
Autorul unei crime comise în urmă cu 15 ani s-a bucurat de libertate în tot acest timp, cu toate că anchetatorii aveau martori și probe care îl incriminau direct.
image
Alimentul care ar răspândi cancerul în tot corpul: „Are ceva în el care îl face un catalizator puternic“
Autorii studiului sunt de părere că acest lucru ar putea fi combătut prin medicamente sau diete speciale. Însă, pentru asta studiile clinice ar trebui să treacă la subiecți umani.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.