Simple note privind televizorul

Publicat în Dilema Veche nr. 486 din 6-12 iunie 2013
Impresii de cînd am fost dat afară jpeg

● Antena 3 şi RTV sînt în război de multă vreme. Episodul acut generat de arestarea unuia dintre şantajiştii şefi ai Antenei 3 nu e decît o bătălie în acest război, care îmi pare încă departe de a se încheia. Pînă la un punct, confruntarea celor două posturi de televiziune este amuzantă. De la un punct încolo, devine interesantă. În final, este pur şi simplu dezgustătoare. Războiul dintre cele două armate mediatice este, de fapt, o competiţie a minciunii, a manipulării, a dispreţului faţă de public, a neruşinării. Cu osîrdie şi, mai grav, cu vocaţie, armata lui Ghiţă şi armata lui Voiculescu trag una în alta cu bombe urît mirositoare. Disputa lor urmează cu o asemenea exactitate suişurile şi coborîşurile raporturilor securistico-politico-financiare dintre cei doi stăpîni, încît nu te poate decît cuprinde rîsul cînd îi vezi, şi pe unii, şi pe alţii. Evident, şefii lor nu se reprezintă doar pe ei în acest război, ci adevărate subsisteme ale marelui şi larg îmbrăţişătorului sistem. De fapt, cei doi miliardari stăpîni de televiziuni sînt asemănători. Sînt, ca Janus, feţele aceleiaşi „instituţii“. Doar că unul e bătrîn şi priveşte spre trecut, iar celălalt e tînăr şi priveşte spre viitor. Ziceam, în altă parte, că se bat securiştii bătrîni cu securiştii tineri. Nici nu ştii cu cine să ţii – e, cumva, ca la acel bizar tur II al prezidenţialelor din 2000: Iliescu vs Vadim. Ce-o da Dumnezeu, cu credinţa că Dumnezeu alege mai bine decît noi cînd e vorba de o asemenea alegere imposibilă. Cum zic, partea amuzantă este seriozitatea şi aplicaţiunea cu care ostaşii de ambele fronturi îşi execută ordinele. Zel mult şi chiar urme vagi de talent, pe alocuri. Munţi de ignoranţă, tupeu nesfîrşit. Uneori – cu un plus pentru Antena 3 la acest aspect – vulgaritate. Tot la stadiul amuzant al poveştii: fiecare parte citează principii şi evocă deontologii cînd înjură viguros partea adversă. Tărăboiul devine interesant în momentul în care unii încep să spună adevăruri despre ceilalţi. Exerciţiul minciunii trece, ca oţelul înroşit prin apă rece, spre călire, prin mici băltoace de adevăr. Mai aflăm şi noi, cu acest prilej, despre contractele lui Ghiţă cu statul şi despre securismul abject al lui Dan Voiculescu. În alt plan, cineva îşi poate spune că interesant trebuie să fie şi finalul acestui război. Dacă va fi bine pentru noi toţi şi ne va ajuta Dumnezeu, cele două televiziuni se vor compromite atît de urît în această bălăcăreală, încît vor sfîrşi prin a se anihila reciproc. Dacă nu va fi bine, una dintre ele va cîştiga. Iar dacă va fi să fie chiar foarte rău, vor face pace şi îşi vor vedea în continuare fiecare de treaba ei, mîrîind şi pe viitor una la alta, dar în cadrul unui acord de coabitare.

● La PRO TV s-a încheiat ediţia din acest an a concursului Masterchef. Cea de anul trecut a fost mai reuşită. Anul acesta, concurenţii nu au fost deloc agreabili. Dacă anul trecut i-am putut simpatiza pe cîţiva dintre ei, anul acesta nu l-am putut simpatiza pe nici unul. Spre deosebire de anul trecut, emisiunea a fost mai lacrimogenă, mai aplecată spre relaţiile dintre concurenţi – care, nefiind oameni interesanţi, nu aveau cum să aibă între ei relaţii interesante – şi, de aceea, mai puţin credibilă. Sigur, tensiunea concursului îi domină pe concurenţi, iar relaţia lor cu cei trei chef-i este una de autoritate, ceea ce adaugă la tensiunea firească a competiţiei. Dar anul acesta, lucrurile au părut într-o mai mare măsură regizate, căutate anume şi lipsite de spontaneitate. Pe alocuri, emisiunea încerca să devină, dintr-un concurs de gătit, un fel de telenovelă. Nu a fost ediţie a show-ului la care să nu se plîngă – uneori plîngeau chiar mai multe concurente deodată, de aveai impresia că vezi un concurs pe platou la Bollywood, nu la Buftea. Apoi, cînd concurenţii mergeau în altă parte să comenteze, nu o dată am simţit limba de lemn a clişeelor prost scrise de alţii, spre a fi rostite de bieţii concurenţi. În plus, ca mare mîncăcios, vă spun că bucatele nu m-au impresionat anul acesta aşa cum m-au impresionat anul trecut. Evenimentul cel mai important din întregul sezon Masterchef 2012 a fost, pentru mine, faptul că o concurentă – dacă nu mă înşel, chiar cîştigătoarea concursului – a folosit la gătit, pentru una din probele finale, rubarba. Unul dintre chef-i (cred că Florin Dumitrescu) a remarcat că e prima oară cînd un concurent de la Masterchef foloseşte rubarba. Mie îmi place rubarba (cunoscută la noi şi sub denumirea de revent), sufăr că e atît de ignorată în bucătăriile noastre şi mă bucur că (şi) cu ea s-a putut cîştiga Masterchef.

● Am vrut să scriu şi eu cîte ceva despre catastrofalul interviu al mediocrităţii numită Mihai Gâdea cu imensa artistă Angela Gheorghiu. Unul dintre cele mai jenante momente de televiziune din ultimii 20 de ani! Dar am văzut că în diverse locuri, unde mai contează bunul-gust şi competenţa, flăcăul varanului a fost urecheat pentru isprava sa, aşa că nu mai adaug nimic.

● Am revăzut, pe TCM, Acolo unde se avîntă vulturii, clasicul film de război cu Richard Burton şi Clint Eastwood, din 1968. Imensă bucurie! Unul dintre filmele care mi-au plăcut cel mai mult în copilărie. De data asta, filmul mi-a stîrnit nu doar nostalgii, ci şi dorinţa de a vizita Bavaria, locul unde se petrece acţiunea filmului şi unde au fost filmate multe dintre secvenţe. Puseu turistic, aşadar, după ce am revăzut unul dintre filmele copilăriei mele. Ani mai tîrziu, cînd am aflat că titlul filmului (Where Eagles Dare) vine dintr-o replică shakespeariană, am fost iarăşi impresionat pentru că replica aceea, din Richard al III-lea, a devenit una din favoritele mele: „The world is grown so bad, that wrens make prey where eagles dare not perch“ – „S-a stricat într-atîta lumea, că unde nu ajung vulturii, pradă vrăbiuţele.“ Pentru „puritani“: ştiu că wren nu înseamnă vrăbiuţă, ci desemnează o altă pasăre mică şi timidă, dar cred că sună mai bine aşa, în traducere.

● Am văzut, pe Mezzo, spectacolul Parcul, de la Opera Bastille, în coregrafia lui Angelin Preljocaj, pe muzică de Mozart. O încîntare, pur şi simplu! Imediat după ce s-a terminat, m-am trezit inundat pur şi simplu de dorinţa de a-l vedea încă o dată, imediat.

Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Cultura de Internet (o însemnare – încă îndreptățită, cred – din 2008)
Atîta doar: cînd eşti în faza de învăţare, nu se cade să adopţi, ţanţoş, postura învăţătorului. Mai ai încă de butonat…
Frica lui Putin jpeg
Determinism geografic și decizie morală
Probabil, totuși, că determinismul geografic joacă un anume rol în judecățile noastre politice, sociale, culturale, dar, ca orice determinism, are limite. Iar cînd încercăm să vedem dincolo de ele, nu putem ignora o decizie morală, adică libertatea.
AFumurescu prel jpg
Națiuni (ne)rușinate
Practic, constat tot mai des că există atît oameni, cît și națiuni ce par complet străine conceptului de rușine.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Italian. Responsabil
Italia nu va fi locul în care suveranismul și izolaționismul s-au dus să moară. Însă, cel puțin pentru o vreme, cele două vor lăsa loc unui foarte necesar pragmatism.
O mare invenție – contractul social jpeg
RT France v. Consiliul Uniunii Europene
Apoi, această funcționare eficientă nu a sacrificat nici unul dintre principiile procesului echitabil. RT France a avut acces la Justiție, s-a bucurat de dreptul la apărare și de o analiză independentă și imparțială a motivelor și argumentelor prezentate.
tumblr o4cyqcAhRy1sdzmuoo6 1280 jpg
Mașina de scăldat
Așa că pe la jumătatea secolului al XVIII-lea a fost inventată mașina de scăldat; o gravură păstrată într-o bibliotecă britanică din regiunea Yorkshire, datată cu anul 1736, ar fi prima imagine care surprinde niște oameni înotînd cu ajutorul mașinii de scăldat.
Iconofobie jpeg
O maladie necruțătoare
Egoismul (aproape că îmi vine să-i spun egotism și în română) reprezintă mult mai mult decît ne transmit dicționarele explicative. Constituie o maladie a spiritului, care te alienează sui generis, te îmbolnăvește de „tine însuți”.
„Cu bule“ jpeg
De dulce
Echivalența parțială dintre dulce și bun devine echivalență totală în anumite construcții, de exemplu în sintagma frați dulci(sau buni), adică frați avînd ambii părinți în comun, în opoziție cu frații vitregi.
HCorches prel jpg
O moarte care nu dovedește nimic
Ce legătură au toate astea cu rubrica de educație, cu statutul de prof, viața mea? Exilarea lui Ovidiu și atentatul asupra lui Rushdie sînt pledoarii pentru nevoia de a păstra în școală literatura pe primul loc – și subliniez, pe primul – ca importanță!
Un sport la Răsărit jpeg
David Popovici e om?
Cu cît rezultatele sînt mai mari şi mai departe de imaginaţia noastră apare umbra trişatului. Aşa şi cu David. Nu poate fi adevărat, susţin nu puţini. E ceva în neregulă. De unde a apărut?
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Hai, noi să trăim, că se pare că vom fi ultima generație de oameni înțelepți de pe lumea asta. După noi vin sociopații ăia care nu mai știu să vorbească între ei. Nu știu decît să stea cu ochii în telefon. Mă îngrozește treaba asta, zău.
640px Castle Kruja Albania 2004 07 08 jpg
Tirana și strănutul albanez – despre călătoria mea în Albania (I) –
Dimineața începe doar atunci cînd locuitorii orașului se întîlnesc pe la terase ca să-și bea cafeaua, însoțită mereu de un pahar de apă rece din partea casei, cafeaua nu se bea niciodată acasă.
15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.