Şi s-auzi poporul, ce melancolie...

Publicat în Dilema Veche nr. 530 din 10-16 aprilie 2014
Bun şi rău jpeg

Poporul este, totuşi, o chestie foarte complicată. Cu mulţi ani în urmă, am citit într-un ziar american un titlu care mi-a rămas în minte. Avuseseră loc alegeri prezidenţiale – e vorba despre cele din noiembrie 2000 –, şi naţiunea americană stătea cu sufletul la gură să afle cine va ieşi preşedinte: Bush Jr. sau Gore. Votul a fost aproape egal, şi decisive rămăseseră rezultatele din Florida, unde, din cauza procedurii de vot, apăruseră enorme probleme de interpretare. Buletinele de vot erau prost întocmite (în unele „judeţe“ erau constituite din două foi de hîrtie cu numele candidaţilor, şi alegătorului i se cerea să voteze în dreptul fiecăruia, marcînd da doar la unul, şi nu la ceilalţi – ceea ce a generat nenumărate controverse cu privire la puzderia de situaţii apărute ca urmare a acestei complicaţiuni, vă imaginaţi cum e cu poporul, unii au pus doar un da şi gata, alţii mai mulţi de da, alţii doar un nu, în fine, toate variantele posibile existau în urne) sau logistica de la secţiile de votare fusese inadecvată (în unele locuri, se vota prin capsarea numelui candidatului dorit cu un fel de cleşte, cam ca cel folosit nu de mult de controlorii CFR la controlul biletelor, iar cleştii se înfundaseră de prea multă folosire şi multe buletine nu erau „găurite“ corespunzător, ci doar îndoite, evident în dreptul unui nume – de aici a pornit controversa dacă aceste buletine pot fi socotite valide, cînd s-a spus că da, a început nebunia căutării urmelor pe buletinele de vot negăurite, cu scene de comedie isterică, în care membri ai comisiilor electorale se certau ca la uşa cortului cu un buletin de vot în mînă, unul pretinzînd că vede clar urma cleştelui neputincios, în dreptul unui nume, iar altul jurîndu-se că nu vede nimic sau că o vede în dreptul altuia). Ce mai, o nebunie întreagă!

Numărătorile se prelungeau în renumărători, presa dădea drept cîştigător o zi pe unul, a doua zi pe celălalt, taberele politice dădeau în fiecare zi în judecată pe cîte cineva, tensiunea creştea, pericolul decredibilizării votului era foarte real, Curtea Supremă a trebuit să intervină, în sfîrşit, tevatură, nu glumă. În acele zile, încă, preşedintele Clinton transmitea naţiunii mesaje de calmare, cerea răbdare, explica de ce e important să nu existe greşeli, mai bine mai aşteptăm o zi-două, că n-o fi foc, dar să ştim sigur că cel dat cîştigător e chiar cîştigătorul, că dacă ne grăbim şi greşim, cine ştie ce mai iese de-aici etc. Urmăream de la faţa locului desfăşurarea evenimentelor, cu gura căscată – brambureala, pe care o vedeam în cea mai avansată democraţie  a lumii, în cel mai important moment politic al vieţii ei (alegerea preşedintelui), mă uimea. Nu mai puţin adevărat este că şi felul în care s-a ieşit din această jenantă situaţie a fost admirabil. Politicienii decisivi şi societatea americană în ansamblul ei au tratat cu maturitate defecţiunea administrativă şi nu au lăsat ca acea controversă să umbrească autoritatea şi puterea Americii, la ea acasă şi în lume. Nu vreau să mă gîndesc ce s-ar fi întîmplat la noi într-o situaţie similară! În fine, nu vreau să mai divaghez acum, aşa că revin la ceea ce voiam să vă spun.  Dintre vorbele rostite în acele zile, de Clinton, preşedinte în exerciţiu pentru încă două luni, una, devenită titlu de gazetă imediat după rostire, mă urmăreşte şi acum. Era aşa: „Poporul a vorbit. O să ne ia cîteva zile ca să înţelegem exact ce a spus.“ De cîte ori vine vorba despre popor, mi se pare esenţial să nu uităm că vorbele sale, chiar dacă sînt răstite pînă la strigăt, scandare-n piaţă sau rapoarte reci ale ONG-urilor, chiar dacă sînt urlet revoluţionar înăbuşit în sînge, ori doar vot nuanţat în urne, nu sînt niciodată foarte clare. Ia un timp ca să poată fi pricepute.  

Ascultarea poporului este o treabă foarte complicată. Necesită înţelepciune, răbdare şi o nesfîrşită iubire – ca să asculţi cu adevărat ce spune poporul, chiar trebuie să fii patriot. Cum patriotismul este floare rarisimă pe maidanul românesc de astăzi, mă îndoiesc că cineva chiar vrea să asculte poporul. Şi nu mă refer aici doar la politicieni – ei sînt oameni care s-au apucat de politică pentru că simt că poporul trebuie să-i asculte pe ei, şi nu invers. La noi, fiecare dintre cei 22 de milioane de români e convins că ştie mai bine decît toţi ceilalţi ce-i trebuie României. Românii înşişi nu par să fie interesaţi de ceea ce spune propriul popor. Singurii care au urechea ciulită la vocea poporului sînt scriitorii, actorii şi regizorii de film. Ei sînt în permanentă căutare de autenticitate şi, de aceea, urmăresc atent şi sensibil poporul, în mai toate manifestările lui. Aşa se face că ascultarea poporului a devenit o melancolie. Dar nu trebuie să fim trişti – şi la case mai mari e ca la noi! (Cît de bucuroşi sînt românii cînd aud asta!) Săptămîna viitoare, vă voi povesti despre felul în care urechile cele mai importante ale Planetei ascultă vocea popoarelor. Poveste deloc melancolică.

Sever Voinescu este avocat şi publicist.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Panică în Ploiești. Creșteri semnificative ale concentrațiilor de hidrogen sulfurat și benzen în aer
Locuitorii Ploieștiului se confruntă cu o scădere semnificativă a calității aerului în ultimele zile, cauzată de creșteri alarmante ale concentrațiilor de hidrogen sulfurat (H2S) și benzen (C6H6).
image
De unde poate obține România un munte de bani în loc să crească taxe și impozite. Expert: „Ne-am permite tot ce avem nevoie”
România nu reușește să-și țină în frâu cheltuielile, iar deficitul crește de la o lună la alta spre cote amețitoare. Analistul economic Adrian Negrescu explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, cum ar putea fi rezolvată problema, fără să mai fie nevoie de taxe și impozite mai mari.
image
EXCLUSIV. David Petraeus, fost director CIA: „România e pregătită militar în cazul unui potențial atac al Rusiei”
Fost director CIA și comandant al Forțelor Armate ale SUA în Afganistan, generalul David Petraeus a vorbit, într-un interviu exclusiv pentru ”Adevărul”, despre importanța României în regiune și despre posibilitățile ca Vladimir Putin să fie înlăturat de la putere.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.