Şi faţa contează
Dintr-un instrument - aproximativ - de măsurat, sondajele au devenit un indiciu al victoriei sau înfrîngerii electorale. Cei care le neagă le consideră fie false, fie incomplete... Acum, a apărut un nou indice, cel al "democraţiei faciale". Psihologii scoţieni de la Universităţile din Sörling şi Aberdeen au dedus, dintr-o experienţă expusă în extrem de serioasa revistă Evolution and Human Behavior, că faţa concurentului contează mult mai mult decît programul lui politic. Li s-a arătat subiecţilor experimentului chipul unui perfect necunoscut, apoi s-au inserat în fizionomia lui trăsăturile lui Tony Blair, iar în alt exemplar cele ale lui William Hague (adversarul conservator învins de Blair la parlamentarele din 2001), în aşa fel încît nici unul, nici celălalt nu putea fi recunoscut. Circa o sută de oameni au fost întrebaţi asupra intenţiilor de vot, după ce li s-au arătat cele două fotografii, şi s-a obţinut un rezultat asemănător celui de la alegerile propriu-zise. E puţin probabil să fie o coincidenţă. Li s-au arătat cobailor voluntari "portretele invizibile" ale celor care au cîştigat sau au pierdut nouă alegeri din Marea Britanie, Statele Unite, Australia, Noua Zeelandă. Şi de fiecare dată intenţiile de vot, exprimate în legătură cu necunoscuţii, au coincis cu rezultatele reale. Şi acum vine întrebarea, menită să-i neliniştească pe consilieri, experţi, specialişti: mutra candidatului determină şansele de cîştig? "Caracteristicile faciale exercită un efect important asupra desemnării cîştigătorului" - crede Anthony Little, iniţiatorul proiectului. Ceea ce nu înseamnă că "trăsăturile fizice ale succesului" asigură victoria: ele pot deveni eficiente în raport cu un anume adversar şi fără efect faţă de altul. Aşa că n-ar fi teribil de inteligent ca frumoşii să conteze doar pe armonia trăsăturilor faciale, n-ar strica să ofere o faţă de om mai curînd cinstit decît şmecher, mai degrabă isteţ decît încăpăţînat, mai dispus să-i asculte pe ceilalţi (prin ceilalţi nu se înţeleg exclusiv moderatorii de talk-show-uri) decît să vorbească singur. (M. B.)
