Sfîrîiac și gulgută

Publicat în Dilema Veche nr. 1031 din 11 ianuarie – 17 ianuarie 2024
image png

Cuvîntul sfîrîiac are o aură culturală, pentru că apare în amintirile despre Ion Creangă: cea mai cunoscută dintre evocări este un text al lui Artur Stavri, publicat în revista Șezătoarea în 1899; acesteia i se adaugă și o versiune povestită de Sadoveanu, în Anii de ucenicie. Dincolo de prestigiul asocierii cu un scriitor clasic, cuvîntul rezistă prin ingeniozitatea poveștii pe care o condensează. Sfîrîiacul oferă o surpriză lingvistică: vorbitorul care nu îl cunoaște va descoperi, sub aparența unei denumiri de unealtă, un act complet lipsit de utilitate practică; un termen care pare tehnic ascunde de fapt un joc onomatopeic. Snoava pe care aflăm că o povestea Creangă circulă în mai multe versiuni: în esență, un fierar incapabil să producă ceva util dintr-o bucată de fier (pentru că îl micșorează fie prin furt, fie din nepricepere) reduce treptat promisiunile făcute clientului său: de la un fier de plug se ajunge la topor, la bardă, la clește și apoi la sfîrîiac. Acesta din urmă e pur și simplu bucata de fier înroșită în foc și apoi aruncată în apă – unde sfîrîie. Ca în celebrul schimb de mărfuri din „Dănilă Prepeleac“, de la o valoare consistentă se ajunge la ceva complet nesemnificativ. Povestea e simpatică pentru că lasă loc unei anumite ambiguități: sfîrîiacul poate fi considerat o simplă păcăleală, o impostură, un supărător substitut de unealtă, dar e și un act gratuit care oferă alternativa jocului, a plăcerii estetice, compensînd pînă la urmă paguba materială. 

Sensul curent al cuvîntului preia mai curînd atitudinea ironic moralizatoare: chiar în amintirile despre Creangă se arată că acesta ar fi povestit snoava pentru a transmite o judecată negativă asupra unui text pe care îl considera fără valoare: un simplu sfîrîiac.  

Cuvîntul nu apare în DEX, dar a fost înregistrat de alte dicționare: de tezaurul academic (Dicționarul limbii române, DLR) și de versiunea care îl rezumă (Micul dicționar academic – MDA), de Noul dicționar universal (NDU) și Dicționarul explicativ ilustrat (DEXI). În DLR, sfîrîiac este considerat un cuvînt regional, specific Moldovei, definit ca „zgomotul produs de un fier încins cufundat în apă” și ca „lucru lipsit de însemnătate”. De fapt, sfîrîiacul are și alte sensuri decît cele glumețe, termenul denumind și unele jucării tradiționale care aveau ca scop să producă, prin învîrtire, un anumit sunet. Rămînem totuși, prin acestea, în zona ludicului. Dicționarul-tezaur înregistrează accepții descrise de Tudor Pamfile în Jocuri de copii (1906) și consemnate în atlasele lingvistice: cuvîntul poate denumi un fel de zbîrnîitoare (sfîrîiac, sfîrîitoare sau sfîrîioc), construită dintr-o nucă golită de miez, din ață și un știulete de porumb; de asemenea, o jucărie mai simplă, care face să zbîrnîie un nasture prins pe o ață răsucită; în fine, e și un nume regional pentru titirez (a cărui învîrtire  poate fi însoțită, după Pamfile, de un cîntecel care începe cu „Sfîr, sfîr, sfîrîiac”, p. 77).

În uzul curent, sfîrîiac are sensul „lucru inutil”, „lucru prezentat cu pretenții nejustificate și care sfîrșește prin a dezamăgi”: „A ieșit un sfîrîiac din tentativa de a face front comun pe situația din agricultură” (moldova.europalibera.org, 2020). Ambiguitatea lui fertilă poate fi recuperată prin autoironie; recurența sa în jurnalul lui Radu Vancu îl remotivează, conferindu-i dramatism și complexitate, în contexte surprinzătoare: „Fie poezia mea cît de sfîrîiac – pentru mine și-a făcut treaba”; „Iată, deci, cum stau lucrurile – sfîrîiacul e supratema jurnalului meu; care e pauză între un sfîrîiac și absența acestuia. Nu că asta m-ar stingheri cumva; sînt un om pe care sfîrîiacul lui îl umple de liniște”; „Poezia, sfîrîiacul ăsta care ne ia mințile” (Zodia Cancerului, 2017, p. 83, 167).

Pe la mijlocul secolului al XX-lea, un scenariu asemănător celui al sfîrîiacului s-a construit în jurul unui alt cuvînt. Cu totul absent din dicționare (cu excepția celor de argou), termenul gulgută a avut un oarecare succes, circulînd în anumite medii urbane și apărînd chiar în presa vremii, în articole satirice; după 1989, a fost un cuvînt întîlnit destul de des în evocări din interior ale mediului vechii Securități. Sensul cuvîntului gulgută s-a îndepărtat de ideea de inutilitate, acesta devenind mai curînd un echivalent pentru minciunăpăcălealăștire falsă. Producătorul de gulgute e numit gulgutar sau gulgutier. Originea cuvîntului e necunoscută și nu neapărat onomatopeică (e posibil să fi fost un împrumut resemantizat sau o pură creație expresivă), dar explicațiile care i s-au atribuit în epocă sugerau o motivație asemănătoare cu a sfîrîiacului. Asemănarea e doar parțială, dar merită semnalată: „Cum nu știți ce-i aia gulgutar? Nici gulgutele nu știți cum sînt? Asta-i pur și simplu lipsă de cultură... Să vă explic: meseria nu e grea, dar e bănoasă. Iei cutii de conserve goale, de cremă, bidoane de ulei, tinichele, le găurești și le dai drumul în apă. Una cîte una, sau chiar la toate odată. Cînd se scufundă, fac: gul... gul... gul... gulll. Asta-i tot, Ce, e mare lucru? Să tot fii gulgutar!” (Lucian Zatti, „Gulgutarul“, articol în ziarul Înainte, 1963). Scenariile inutilității agreabile (deși condamnate social) seamănă: e suficient să aruncăm în apă obiecte și să ascultăm sunetul scufundării lor. 

Rodica Zafiu este profesor dr. la Facultatea de Litere, Universitatea din București. A publicat, între altele, volumele Limbaj și politică (Editura Universității București, 2007) și 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010).

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Pățania unui turist român în Istanbul. Cât a plătit pentru kebabul consumat în Marele Bazar
Un turist român a avut parte de o surpriză uriașă după ce a cerut nota de plată pentru un kebab cumpărat în Marele Bazar din Istanbul. Și-a împărtășit mai apoi experiența pe o pagină de Facebook dedicată turismului din Turcia.
image
Un nou blocaj pe piața legumelor. „Avem solarii pline de tomate care vor rămâne nerecoltate”. Cât a scăzut prețul
Legumicultorii se confruntă cu un nou blocaj pe piață, prețul tomatelor scăzând atât de mult încât nu-și mai acoperă nici cheltuielile cu recoltarea, spun aceștia. Nici la acest preț însă nu mai reușesc să vândă.
image
Secretul refacerii virginității. Rețeta unei contese medievale care a făcut furori în secolul al XVI-lea
Plantele medicinale, soluțiile de înfrumusețare și alchimia au fost pasiunile mai multor contese și regine din Europa secolului al XV-lea. Unele au rămas în istorie pentru „rețetele” controversate de întinerire și chiar de „restaurare” a virginității.

HIstoria.ro

image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.
image
Marcel Pauker, lider al comuniştilor români, anchetat şi împuşcat în URSS
La începutul lui octombrie 1937, Marcel Pauker, lider al comuniştilor români, e chemat la Moscova pentru a răspunde unei anchete a Kominternului.
image
Hanurile de altădată, precursoarele caselor de schimb
Zarafii s-au orientat spre construcțiile ce ofereau cele mai sigure condiții, dar și accesibilitate, adică hanurile, precursoarele hotelurilor, în curțile cărora își puteau desfășura activitatea.