Seceta de la noi şi medaliile de la ei

E vreo legătură între seceta din România şi medaliile olimpice de la Londra? 

Sportul, ce enigmă! Plictisitor dacă nu e la televizor. Două săptămîni a fost. Şi ne-am regalat. Între emisiuni patriotarde, lacrimări crocodilice, emoţii veritabile iscate din neant şi întoarse acolo, miniscandaluri, oftaturi şi „ce-ai păţit, n-ai mai avut forţă, sau ce?“, sportul stă aiurea.

Levitează cu capul în jos între federaţiile feudale (structuri perpetuate indiferent de rezultate), statul care nu oferă mai nimic, dar nici nu cere explicaţii, şi noi toţi ceilalţi, cei care ne trezim români la chermeze. Dar pe tricouri înscrisul „România“ e mai degrabă abuziv. La Londra am fost reprezentaţi de mici întreprinderi artizanale raportat la megaindustriile sportului. Am arătat ca veniţi din deşert, prăfuiţi, extenuaţi, plini de frustrări. Marele deşert patriotic asupra căruia se scurg ultimele picături din ce-o mai fi rămas pe ţeavă. Iată cum ajungem la vorba din moşi-strămoşi a sportivilor: Dumnezeu n-a fost român. Că nu ne mai dă nici ploaie pînă nu ne plătim facturile istorice.