Scuze otrăvite

Parchetul din Paris a anunţat că a deschis o anchetă preliminară ca urmare a plîngerii depuse de Nicolas Sarkozy împotriva site-ului revistei Nouvel Observateur acuzînd "fals, uz de fals şi tăinuire". Pe site a apărut un SMS atribuit preşedintelui prin care acesta îi propunea fostei sale soţii, Cécilie, să revină în căminul conjugal părăsit. Avocatul preşedintelui a iniţiat o procedură mai gravă decît cea civilă privind "dreptul la imagine", informaţia contestată este "o alterare frauduloasă a adevărului cauzînd un prejudiciu". Condamnarea ar fi de 3 ani puşcărie şi 45.000 de euro amendă. Redacţia acelei reviste nu iubeşte dreapta, în general, şi pe Nicolas Sarkozy, în special, dar publicarea acestei informaţii a născut discuţii în legătură cu limitele decenţei în ceea ce priveşte viaţa privată a oamenilor politici. Directorul publicaţiei, celebrul jurnalist Jean Daniel, răspunde prin articolul intitulat: "O eroare? Da": "...N-a fost vorba despre viitorul Franţei, al Europei sau al lumii. A fost vorba despre un om şi despre relaţiile lui cu soţia, cu femeia de care a divorţat. E adevărat (şi e un eufemism) că nu a fost conform cu etica noastră. N-a fost niciodată. Îmi aduc aminte că eram chiar acuzaţi de un anume snobism din cauza felului cum obişnuiam să ridicăm nivelul dezbaterii şi că în efortul de a ne păstra mîinile curate rămîneam adeseori fără mîini. Dar, în cele din urmă, preşedintele Republicii Franceze, Nicolas Sarkozy, şi-a aruncat el însuşi viaţa privată în domeniul public, altfel decît toate persoanele citate mai sus. (Charles de Gaulle, Pierre Mend