Scrisoare deschisă Domnului Victor Ponta, Prim-ministru al României

Subsemnata Dorli Blaga, fiica scriitorului Lucian Blaga, mă adresez Dumneavoastră într-o problemă care priveşte patrimoniul cultural al României. O fac nu numai în memoria Tatălui meu, ci şi în memoria tuturor personalităţilor culturii române, ale căror manuscrise se află în posesia fostului Muzeu al Literaturii Române, în curs de desfiinţare. Proprietarul care a dobîndit prin justiţie clădirea (procesul durează de cîţiva ani, muzeul a fost subordonat fie Ministerului Culturii, fie Primăriei) nu a mai avut răbdare şi a iniţiat evacuarea.  

Domnule Prim-ministru, alte opere ale culturii se pot restaura, se pot consolida şi repara, pot, dacă se vrea, să fie apărate de jafuri. Evident, pot fi şi furate. Hîrtia, ca suport al lucrărilor literare, este cel mai perisabil suport şi trebuie să se asigure condiţii moderne de conservare.  

Într-un comunicat sec, în cadrul unui jurnal TVR1, s-a spus: muzeul se închide, conţinutul muzeului se împachetează şi va fi depus la Casa Scînteii. No comment. Am spus „Casa Scînteii“ pentru că procedeul mi se pare stalinist. Sper că sînteţi de acord cu mine.   

M-am consultat cu specialişti care au lucrat la Muzeu. Cel mai important este fondul Blaga, urmat de Sadoveanu, Rebreanu, T. Maiorescu, Slavici, Pillat, Comarnescu, Zarifopol ş.a. T. Arghezi este puţin, pentru că Mitzura a păstrat totul la Mărţişor. Pe care, de altfel, a reuşit să îl salveze de intenţiile de demolare ale lui Ceauşescu.  

Sînteţi prea tînăr ca să ştiţi că Lucian Blaga a murit ca scriitor interzis.  

Am donat, în 1980, Muzeului Literaturii biblioteca Tatălui meu. Carte străină achiziţionată de el în timpul carierei lui de funcţionar al Ministerului de Externe (1926-1939), completată cu o mare parte a bibliotecii bunicului meu, politicianul Coriolan Brediceanu, din Lugoj, Banat (decedat 1908). Muzeul a catalogat biblioteca. A fost evaluată la preţul de atunci al unui apartament nou construit, de patru camere. 

Cîteva cuvinte despre Tatăl meu. Născut în 9 mai 1895, comuna Lancram, Sebeş-Alba. Liceul „Andrei Şaguna“ Braşov, 1906-1914. Facultatea de Filozofie, Viena, 1916-1920, cînd îşi ia doctoratul. În 1918/19 îi apar primele poezii în revista Glasul Bucovinei din Cernăuţi. În 1919 îi apar primele cărţi: Poemele luminii şi Pietre pentru templul meu, care se bucură de mare succes. Se căsătoreşte cu Mama mea, Cornelia Brediceanu, medic stomatolog, În 1926 pleacă amîndoi în serviciu diplomatic: Varşovia, Praga, Berna, Viena, Lisabona. În timpul carierei sale de ataşat şi consilier de presă, este foarte apreciat de N. Titulescu, cu care şi colaborează direct (1928-1936).  

În 1937 este ales membru al Academiei Române, unde ţine celebrul discurs de recepţie „Elogiul satului romanesc“. Acest discurs a fost tradus în Occident la sfîrşitul anilor ’80, în acţiunea de salvare a satelor de dărîmare (de către Ceauşescu).  

Întors în ţară, este profesor universitar, la catedra de Filozofia culturii la Cluj. Ca urmare a Dictatului de la Viena, august 1940, Universitatea se refugiază la Sibiu.   

Nu colaborează cu regimul Antonescu. Demisionează din Societatea de prietenie româno-germană şi Astra. Îşi editează propria revistă independentă de filzofie Saeculum, avînd ca secretar de redacţie pe asistentul lui de la catedră, Zevedei Barbu, membru în ilegalitate în PC, arestat împreună cu alţi intelectuali de stînga, în 1943. În aceeaşi perioadă, filozofia lui Blaga este atacată de teoreticieni ai Bisericii ortodoxe.  

Începînd de prin 1946, Lucian Blaga este atacat virulent în presa vremii. În 1948, este eliminat din învăţămîntul superior şi Academie. Refuză să colaboreze cu noul regim. Cărţile lui sînt scoase din biblioteci şi nu este voie să fie citat. Este urmărit de Securitate. I se asigură un post de bibliotecar, de unde se pensionează în 1959, redactînd şi un testament editorial. În anii de interdicţie, a scris enorm de mult.  

Mă întorc la Muzeu şi manuscrise. După moartea Tatălui meu, au început încet să apară lucrări postume.   
La începutul anilor ’70, am început să editez la Ed. Minerva seria de „Opere“, conform „Testamentului editorial“ al Tatălui meu, în 12 volume, ale căror manuscrise originale au fost predate Muzeului Literaturii. 

Vă solicit deci, domnule Prim-ministru, să faceţi uz de autoritatea D-voastră şi să salvaţi de la moarte sigură acest foarte valoros patrimoniu prin transferarea în acea instituţie care să asigure CONSERVAREA în cele mai bune condiţiuni a acestuia.

1. Noua Bibliotecă Metropolitană (Naţională) 

2. Noua Bibliotecă a Academiei Române 

3. Palatul Parlamentului – există spaţii neamenajate

4. Fondul Blaga la BCU – Lucian Blaga, Cluj-Napoca.

Fiind vorba de o problemă de interes naţional, doresc să fac publică această scrisoare. 

Primiţi, vă rog, asigurarea stimei mele.