Scriind despre politică

Publicat în Dilema Veche nr. 222 din 17 Mai 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

De cîţiva ani (nu-mi dau seama de cîţi anume) scriu, cu ardoare, despre politică. Mă fascinează jocul puterii, mai ales din perspectiva naturii umane. Sigur, înţeleg importanţa instituţiilor şi a legilor, dar cu adevărat interesanţi mi se par oamenii care se îndeletnicesc cu puterea. Văzîndu-i, înţeleg mai multe despre regnul căruia îi aparţin. Politica este o ocupaţie - revelatoare - în politică, cineva îşi dă adevărata măsură. Poţi fi un mediocru sau, de-a dreptul, un prost şi, stînd în banca ta (o catedră, o carieră în jurnalism sau în afaceri, în arte sau în domenii ceva mai inginereşti), să obţii un bun renume. Cînd te menţii în spaţiul privat, poţi păcăli - căci, se ştie - poţi să păcăleşti pe cîţiva tot timpul. Dar, intrînd în politică, ca un făcut, tot ce eşti se vede imediat. Nu-i poţi păcăli pe toţi, tot timpul. Ţi se văd, în toată splendoarea, atît caracterul, cît şi putinţele intelectuale. Măcar pentru acest inestimabil aport cognitiv, şi tot merită să fim atenţi la jocul politic. Tocmai pentru că oamenii sînt determinanţi pentru politică (la urma urmei, şi legile sînt tot de ei făcute, şi instituţiile tot prin ei capătă concreteţe socială şi expresie publică), politica este o îndeletnicire umană. Chiar dacă, la origini, politicienii suplineau cumva zeii şi, tot de atunci, mulţi dintre ei chiar au ajuns să se creadă zei, nu e nimic divin în politică. Chiar dacă, mai recent, au apărut fel de fel de "pundits" care lasă impresia că politica este o ştiinţă ale cărei legi ei le stăpînesc şi că, în general, orice efect se poate obţine dacă amenajezi cauza adecvată, politica nu e nici ştiinţă*. Politica este omenească. Aşadar, toate regulile umanului, şi cele biologice, şi cele morale, îi sînt pe deplin aplicabile. Nu cred că politica este un teritoriu cu deplină autonomie printre îndeletnicirile oamenilor, că legile morale ale societăţii nu i se aplică ori că se conduce după alte reguli şi funcţionează după alte criterii. Ticăloşia în politică nu e mai puţin scuzabilă decît ticăloşia comisă, de pildă, într-o prietenie. Şi are exact acelaşi mecanism de funcţionare. Nici trădarea, nici minciuna, nici sperjurul, nici lipsa de recunoştinţă nu sînt mai puţin blamabile în politică. Iar o virtute care ne stîrneşte admiraţia în viaţa cotidiană trebuie la fel apreciată dacă se întîmplă să fie detectată în comportamentul unui om politic. În definitiv, "binele" politic nu poate fi, niciodată, un "rău" în ordine omenească. Oricît de strîmt şi vinovat l-am citi pe Machiavelli, nu există justificare pentru cei care profesează ideea că drumul spre Rai trece prin Infern. Uneori, cînd mă cuprinde plictisul, recitesc mai vechi articole şi încerc să-mi amintesc exact contextul politic, uneori şi personal, în care le-am scris. Am făcut această precară anamneză deunăzi şi a fost o experienţă uimitoare. Pur şi simplu am descoperit cît de naiv devin cînd scriu despre politică. Mă grăbesc să spun că nu e vorba despre naivitate în sensul că "acum" îmi dau seama că "atunci", scriind articolul cu pricina, m-am înşelat. Dimpotrivă, continui să cred şi azi ceea ce am scris - să zic - acum patru ani, şi asta mi-a dat un sentiment reconfortant. Nu este vorba nici despre credulitate, nici despre infantilism - ambele sinonime uzuale ale naivităţii. Este vorba despre o anumită ingenuitate pe care o simt printre rîndurile mele. Scriind despre politică, autorul scrie, de fapt, despre propriile convingeri. Iar în regatul puternic al convingerilor, ingenuitatea e regină. Mai mult, constat aceeaşi formă de naivitate la mai toţi autorii de comentariu politic din România. Se pare că nu putem fi altfel cînd scriem despre politică. Că avem convingeri inocente sau vinovate nu contează aici. Că provin din cărţi, din experienţe trăite sau din snobism, iarăşi, nu are importanţă. Ceea ce contează este că îndelunga practică a comentariului politic ne reduce la nucleul dur al propriilor valori (fiecare cu ale lui, adică), le radicalizează pe acestea şi livrează lumii, în general, chipul naiv al celor care sîntem. Doar în articolele politice autorii se lasă sub imperiul speranţei lor şi doar prin articolele politice cineva poate articula precis ce vrea de la lume. De asemenea, mai există un sens al cuvîntului "naiv" care se potriveşte de minune comentatorilor politici de la noi. Nu utopism, nu idealism înaripat, ci o cunoaştere parţială, cu convingerea că e totală. Şi în acest sens, comentatorii sînt naivi, dar, deşi păcătuiesc gnoseologic, sînt salvaţi ontologic. Este beneficiul ştiut al naivităţii. Mai toţi comentatorii sînt în eroarea lui Menon care, năucit de "bondarul" Socrate, ajunsese să creadă că o părere corectă este acelaşi lucru cu cunoaşterea. Doar copiii au dreptul să creadă acest lucru fără a fi pedepsiţi şi, de aceea - repet -, comentatorii politici de la noi sînt nişte copii. Care se iau în serios, desigur. În ceea ce mă priveşte, las copilul din mine să mai vorbească. Un timp... * Prietenii mei care şi-au dedicat cariera profesională ştiinţelor politice nu se vor supăra, sper, pe mine.

O mare invenție – contractul social jpeg
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Make Europe Great Again
O reacție a existat la Beijing, care a impus tarife retaliatorii unor produse americane.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Să ne facem ruși!
Dacă nu credeţi, căutaţi, pe YouTube, filmuleţul în care Vladimir Putin cîntă, la un concert de binefacere, melodia „Blueberry Hills“.
Frica lui Putin jpeg
Teatrul şi politica
Cît despre sintagma „scena politică”, aceasta a devenit atît de banală şi de tocită de utilizarea continuă, încît nici nu o mai luăm în seamă.
AFumurescu prel jpg
Modelul vulturului-furnică
N-aveți încă pe ceas aplicația cu Eminescu?
m simina jpg
Darul din istorie
Dacă darurile nu sînt acceptate sau gestul nu devine reciproc la un momentdat, relația în cauză poate avea de suferit.
Iconofobie jpeg
O îndeletnicire plină de surprize
De ce oferă jocul „plăcere”, suplinind, s-ar zice, în plan imaginar, o realitate mai curînd frustrantă?
„Cu bule“ jpeg
Piua
Un cuvînt care denumește, în sensul său concret, un recipient greu, folosit pentru zdrobire, ajunge astfel să exprime eliberarea din constrîngerile jocului.
HCorches prel jpg
Primiți cu educația preșcolară?
Durerea pe care însă o resimte sistemul este că familia percepe grădinița în cu totul alți termeni.
radu naum PNG
Iar pleacă nemții acasă?
Există, legat de nemţi, cîteva idei fixe rezistente la orice bacterii ale raţiunii şi evidenţei. Una e că fac cele mai bune şi mai fiabile maşini.
p 7 Taipei, Taiwan WC jpg
Război pentru Taiwan?
SUA ar trebui să descurajeze în continuare independența formală a Taiwanului
Comunismul se aplică din nou jpeg
Frustrări individuale și naționale
Necazul e că nu întotdeauna frustratul aflat în drum spre vîrful puterii e recunoscut de populație.
640px Boulevard Unirii jpg
Cu mîndrie despre România, cu luciditate despre români
România va construi și spitalele regionale și municipale (este greu de spus cînd), pentru că dacă acum este moda stadioanelor, cu siguranță va veni și cea a spitalelor.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Dependența de China
În discursul despre care aminteam mai devreme, Rishi Sunak propunea ca relațiile cu China să fie guvernate de acum înainte de un „pragmatism robust”.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Nota testamentară a lui Constantin Noica
S-au găsit, inevitabil, și hermenuți subtili, care să extindă „marasmul” nicasian asupra „discipolilor”.
Frica lui Putin jpeg
Dr.
Bine, dar de ce totuși au nevoie să-și pună la rever acest păcătos de dr.? Vanitate?
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Doar educația...
Și eu cred că responsabilitatea, respectul pentru ceilalți și hărnicia sînt valorile fundamentale pe care trebuie să le insuflăm celor ce vin după noi.
m simina jpg
Primul SMS din istorie
Fix treizeci de ani, așadar, de la primul mesaj scurt trimis (Short Message Sent) din istorie.
Iconofobie jpeg
Un demon atipic
Ambii reprezintă niște „realități” abstracte, imprecise, încărcate de mister și neclaritate semantică.
„Cu bule“ jpeg
Șofer de duminică
Popularitatea expresiei se reflectă în extinderea tiparului la alte ocupații.
HCorches prel jpg
Voi știți formula permanganatului de potasiu?
Așa era ea, o profesoară severă din cale-afară, la orele căreia nu se auzea nici musca.
radu naum PNG
Putem să vorbim despre un campionat prea mondial de fotbal?
Un minunat Panama-Oman va putea fi savurat la viitoarea Cupă Mondială. Sau un Brazilia – St. Kits şi Nevis, acolo să vezi distracţie! Nu s-au gîndit rău venerabilii.
p 7 WC jpg
Evitabila creștere a extremei drepte germane
Dar nu și în Germania, unde partidul de extremă dreapta Alternative für Deutschland (AfD) are, deocamdată, un succes neînsemnat.
Comunismul se aplică din nou jpeg
De ce se opune Austria
Mi-am adus aminte atunci și cum o cunoștință din Oetz mi-a explicat odată că pe văile mai dinspre Elveția mă puteam întîlni cu oameni nesuferiți și încuiați.

Adevarul.ro

image
Austria se opune aderării României şi Bulgariei la Schengen. Anunțul, făcut de ministrul de Interne
Ministrul austriac de Interne, Gerhard Karner, a anunțat hotărârea definitivă a ţării sale de a se opune prin veto aderării României şi Bulgariei la spaţiul Schengen, din cauza creşterii migraţiei ilegale.
image
A renunțat la „visul american” și s-a întors în România. Povestea pensiunii dintr-un cătun izolat în splendoare
După 26 de ani petrecuți în Statele Unite ale Americii, Virgil Marchiș s-a întors definitiv acasă, în Maramureș, unde și-a făcut o pensiune împreună cu femeia iubită. Spune că nu s-ar mai duce în America decât în vizită și doar alături de partenera lui.
image
Actori din Wednesday, despre filmările în România: „Nimic nu m-a pregătit pentru asta”
Câțiva dintre actorii străini din serialul „Wednesday” (Addams), producția filmată în România, care a avut cea mai bună lansare de pe Netflix, au vorbit despre experiența lor din țara noastră, într-un interviu pentru HotNews.ro

HIstoria.ro

image
Căderea comunismului în Polonia şi Ungaria. „Reabilitarea” lui Imre Nagy
Dintre cei șase sateliți ai Uniunii Sovietice în Europa răsăriteană, Polonia și Ungaria au reprezentat un caz aparte.
image
Prima zi de ocupație germană în București
În dimineața zilei de 6 decembrie 1916, primarul Bucureștilor, Emil Petrescu, însoțit de mai mulți ambasadori – Vopicka (SUA) sau baronul Vredenburg (Olanda) – au ieșit în întâmpinarea armatelor Puterilor Centrale până aproape de Chitila.
image
Katiușa, „orga lui Stalin“: O revoluție în materie de artilerie autopropulsată
Adevărata revoluție în materie de artilerie autopropulsată a venit de la ruși: teribilele lansatoare multiple de rachete Katiușa.