Schimbarea partidelor

Publicat în Dilema Veche nr. 510 din 21-27 noiembrie 2013
Bun şi rău jpeg

De oarecare timp, dragul meu prieten Cristian Ghinea se gîndeşte cum să „modernizeze“, cum să „reformeze“ partidele politice din România. Vast program! Diagnosticul pus de Cristian Ghinea sistemului nostru de partide este, în general, corect. Păcatele lui sînt atît de evidente, că nici nu e foarte greu să observi că sistemul e închis, clientelar, nonideologic, corupt şi corupător, autarhic şi cleptocrat. Cum bine a tot spus presa, seamănă mai mult cu sistemele mafiote, decît cu sistemele de partide proprii unei democraţii.

Citeam zilele trecute un studiu din 1929 despre constantele politicii româneşti. Nu o să dau numele autorului, pentru că e atît de controversat încît se va stîrni imediat un buluc de reacţii-reflex referitoare la om, şi nimeni nu se va mai uita la idee, or, eu nu vreau să stabilesc cît de deştept ori de prost, de ticălos ori de angelic, de nebun ori de înţelept a fost omul. Pe mine mă interesează analiza. Omul este de părere că există trei constante ale politicii noastre: 1) guvernarea are întotdeauna o mare doză de arbitrar; 2) oportunismul este trăsătura dominantă a acţiunilor politice; 3) poporul nu pricepe nimic, e uşor de prostit şi, în limbajul fotbaliştilor, fuge uşor după fentă. Analistul de ocazie continuă, spunînd că e bine că poporul e aşa, credul şi coruptibil, pentru că asta îl va ţine mereu în frîu şi în afara jocului politic; nimic nu e mai rău decît un popor care ştie că poate decide orice în deplină iresponsabilitate, căci acesta e fundamentul real al democraţiei: poporul decide şi nu există nici un mecanism să-l tragi la răspundere dacă decide greşit.

Oportunismul, iarăşi, nu e chiar rău, dat fiind că aşa am putut supravieţui. În fond, condiţia fundamentală pentru a face politică cinstită, responsabilă şi competentă este să fii viu. Întîi să supravieţuieşti şi abia apoi poţi dovedi dacă eşti în stare de ceva bun pe lumea asta! Oportunismul a fost bun pentru că a asigurat supravieţuirea, dar se dovedeşte acum a fi rău pentru că legitimează tranzacţionismul indiferent de miză. Însă marea problemă a sistemului politic rezidă, de fapt, în prima lui trăsătură: caracterul arbitrar al guvernării. Că guvernarea este o continuă operaţiune unilaterală limpede pentru România. Sigur că există zăgazuri ale voinţei guvernamentale. Pe măsură ce ne-am apropiat de UE, acestea au devenit tot mai vizibile. Dar, în esenţa ei, politica internă nu ne-o face nimeni altcineva decît noi înşine. Aşadar, caracterul arbitrar al guvernării se manifestă şi azi. În guvernare se văd cel mai bine calităţile şi defectele oricărui partid. În opoziţie, nu e posibilă decît privirea superficială, de ordin general, pentru că, acolo, partidele ating maximum de ipocrizie. Aşadar, în opoziţie, partidul poate proba doar două lucruri: dacă are capacitate de regenerare şi dacă are curaj (tupeul şi nesimţirea cinică fiind variante ale curajului). Dar la guvernare se văd toate fibrele partidului, se văd cusăturile lui interioare, se văd perfect complexele sale, se vede – cîtă e – anvergura sa. Cum toate partidele de la noi au trecut prin experienţa guvernării (ăsta e un lucru foarte bun!), se pot trage cîteva concluzii, marcînd, astfel, şi posibilele capcane în care Cristian Ghinea poate cădea.

Prima trăsătură este aceea că partidele româneşti nu sînt organizaţii politice, ci clanuri. Precizez că folosesc noţiunea de „clan“ direct în sens antropologic, cu toate consecinţele de organizare politică care decurg din acest gen de coagulare socială. Capcana în care lesne poate cădea Cristian Ghinea este aceea de a considera partidele româneşti drept instituţii. Partidele româneşti nu sînt fenomene instituţionale şi umane. Definiţia partidului autohton a fost fixată în veac de cel mai bun profesor de România pe care îl cunosc: I.L. Caragiale. În actul I al Scrisorii pierdute, la întrebarea un pic parşivă a lui Tipătescu – „Care partid?“ –, onorabilul domn Tache Farfuridi, avocat şi membru în nenumărate comitete şi comiţii, om politic de vastă experienţă, a răspuns: „Adică partidul nostru: madam Trahanache, dumneata, nenea Zaharia, noi şi ai noştri...“ Definiţia oricărui partid din România este chiar asta. Oricine îşi imaginează că e mai mult decît atît greşeşte la fel de mult ca oricine îşi imaginează că e mai puţin.

A doua trăsătură este că partidele-clan din România sînt complet neutre ideologic. A le trata ca pe orice alte partide din lumea civilizată, drept adevărate ideologii instituţionalizate e o eroare. Această situaţie nu exprimă, cum s-ar crede, un spirit al timpului (ideologiile pălesc peste tot, diferenţele dintre dreapta şi stînga se efasează încet-încet, politics devine policy, profesionalizarea politicii este victoria unui fel de tehnocratism etc.). Nici vorbă! Partidele din România nu gîndesc ideologic pentru că ele nu îşi pun deloc problema reprezentării, ci doar problema strîngerii de voturi. Instinctul şmecher spune că suma iese mai mare dacă îţi păstrezi capacitatea de a vrăji pe mulţi din diferite categorii, decît pe cei mai mulţi din unele categorii. La noi, un politician destoinic nu e acela care reprezintă ceva, ci acela care este votabil şi de asistaţii social şi de brokeri, şi de antreprenor şi de sindicalist, şi de intelectual şi de mitocan, şi de sărac şi de bogat. Pentru un asemenea scop, ideologia încurcă, limitînd spaţiul din care se pot recolta voturi. E mai folositor să fii şmecher, decît ideologizat. Cu asta, am şi punctat scopul partidelor de la noi: sînt organizaţii constituite exclusiv în scopul de a recolta voturi cît mai multe, o dată la patru ani, sau cînd o veni sorocul electoral. Cristian Ghinea ar putea să creadă că partidele din România chiar caută competenţă şi integritate. Altă capcană de evitat.

În fine, a treia trăsătură a partidelor noastre este, de fapt, o vulnerabilitate. În angrenajul lor, banii au rolul cel mai important. Nu vă gîndiţi la bani pentru funcţionare – deşi, şi asta este o problemă. Gîndiţi-vă la bani ca principiu al creşterii şi descreşterii, al întineririi şi al îmbătrînirii, al vieţii şi al morţii politice. De aceea, dacă ar fi să-i dau un sfat prietenului Ghinea, i-aş spune că îşi pierde vremea dacă are de gînd să ofere partidelor proiecte de HR în cariere politice ori asistenţă pentru transparentizare şi restructurare. Lovitura care va putea genera un nou fel de fi pentru partidele noastre trebuie dată exact în punctul cel mai vulnerabil al sistemului, în punctul său nevralgic, în călcîiul ahilean: la punctul de întîlnire a banilor cu politica. O campanie civică pentru un proiect de lege care să ţintească bine şi să reaşeze viaţa financiară a politicii ar fi primul pas obligatoriu.  

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Alimente sățioase și care nu îți pun în primejdie silueta. Medic: „Fericiți și cu burta plină…chiar se poate!”
Medicul nutriționist Mihaela Bilic a dezvăluit duminică, 19 mai, într-o postare publicată pe Facebook, care sunt alimentele care te mențin sătul pentru mai mult timp și cu puține calorii.
image
Ce taxe turistice se percep în marile orașe din Europa. Atena bate recordurile
Un număr tot mai mare de orașe din Europa impun sau măresc costul taxelor turistice pentru vizitatori, la un nivel mai mare decât cele propuse în toamna anului trecut.
image
Cum a fost convinsă o tânără să renunțe la școală și la familie pentru a se prostitua. „Era o mașină de făcut bani”
O tânără din comuna Bâlteni, județul Gorj, a trăit un adevărat coșmar timp de doi ani de zile alături de un tânăr de care s-a îndrăgostit

HIstoria.ro

image
Unde e corectitudinea presei românești din anii celui de-al Doilea Război Mondial?!
Februarie 1941. România generalului Antonescu aparține Axei. Germania, noul nostru partener strategic, e în război cu Anglia. Presa vremii respective urmărește îndeaproape mersul Războiului.
image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi