Sărăcia va fi mai frumoasă

Publicat în Dilema Veche nr. 254 din 29 Dec 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Am pus titlul ăst şi l-am lăsat aşa, acum cîteva zile. M-am gîndit că e singurul lucru bun pe care îl pot spune despre criză, care va veni, a venit, nimeni nu ştie încă. M-am gîndit de două ori: nu cumva vorbesc prostii? Cum să fie mai frumoasă, cînd o ştiu prea bine din copilărie, cînd era clar naşpa? Şi cum să mai strîngă cureaua cei care au vîndut-o demult în talcioc, să-şi mai cumpere o pîine? Şi-apoi am citit cîteva vorbe ale Papei. Nu sînt papistaş, nu mă grăbesc să fiu de acord cu el, ca să prind loc în faţă în autobuzul de rai. Dar cuvintele Papei au fost primele şi cele mai frumoase vestitoare ale Păcii de după Războiul Finanţelor. Papa zice că poate că e mai bine c-a venit criza, pentru că aşa ne vom întoarce la lucrurile simple. Alea care nu costă bani. Papa vorbeşte de căldura umană, de care n-am mai citit de mult, de dinaintea climei bizonice, care a înlocuit-o cu succes, de la 19.900 euro plus TVA. Deci săracia va fi mai frumoasă. Prima la mînă: săracia înseamnă totuşi timp. Cît timp am alergat după bani (cam două decenii în cazul generaţiei mele), copacii din Herăstrău au crescut vreo 10 metri. Copiii nu mai umblă în patru labe, decît atunci cînd vin seara tîrziu de la discotecă, să treacă pe sub radar. Bunicii nu mai sînt, părinţii nu mai au păr, prietenii au burtă, berea nu mai are nici un gust: acum bem vin, c-aşa am învăţat la barul de vin şi brînză de pe Strada 34, cînd am fost la MBA. Au trecut 20 de ani de cînd căutăm altceva decît fuseserăm învăţaţi. Generaţia mea, decreţeii, s-a învăţat să nu mai ceară, ci să apuce. Dar a devenit atît de bună la apucat, încît ăsta e un reflex. Nu ne mai putem opri: vreau şi aia, şi aia, şi cealaltă. Vreau încă o slujbă, încă un contract, încă un bonus, trei grade în sus pe scara ierarhică, o sută de cai şi fără acoperiş la maşină, vreau casă cu piscină, vreau apă minerală în ea şi o lingură de cristal s-o gust înainte să sar. Vreau să fiu sofisticat, adică scump, adică complicat. Nimic nu mai poate fi simplu, de cînd s-a inventat butonul pe care apeşi ca să apeşi pe alt buton. Nimic nu mai e greu, de cînd s-au inventat DHL-ul şi telecomanda. Nimic nu mai e al nostru, de cînd a apărut creditul. Nici măcar timpul. L-am vîndut înainte, pe bani puţini: după cifrele pe care le-am văzut, românul mediu are cîteva zeci de zile de muncă pentru bănci, de la 1 ianuarie, înainte să înceapă să lucreze pentru el. Tragem tare pentru ca să putem trage tare mai departe. Şi privirea peste umăr nu ne ajută deloc: acolo e unul şi mai disperat să se ajungă. Problema cu orizontul însă e că nu-l atingi niciodată. Toată alergătura noastră slujeşte unui singur scop: aceea de a putea alerga în continuare. Nu se poate face nimic, odată ce, dacă te opreşti, sigur te zdrobeşte mulţimea. Am citit acum cîteva zile despre un cuplu care s-a lăsat de management la Bucureşti şi face acum vin într-un sat din Vrancea. În alte părţi, treaba asta are şi un nume, "downshift", adică schimbarea într-o treaptă inferioară - observaţi încărcătura peiorativă încă din nume... Fireşte, astea sînt poveşti pentru cei care suportă să se dea jos din maşină pe bicicletă, pentru cei care vin înapoi la franzelă de la pîinea cu seminţe, pentru cei care pot să taie găina cu mîna lor, aceeaşi mînă cu care desfăceau ieri cutia de pâté de foie gras. Pentru noi ăştilalţi, e nevoie de cataclism. Sîntem parte dintr-o turmă surdă şi nervoasă: n-o opreşti decît cu mitraliera, din elicopter. Şi uite şi elicopterul. Acelaşi cu care Bush pleacă de pe Casa Albă, lăsînd în urmă praf şi pulbere, dolari sfărîmicioşi şi chei de Chrysler ruginite. Şi totuşi, după el nu e potopul, ci şansa unui moment de linişte. Papa a fost primul care a văzut chestia asta şi, dacă nu mă înşel, e prima oară în noul mileniu cînd chiar putem găsi o utilitate Bisericii (OK, şi botezul, şi cununia, da!). Următorul poţi fi chiar tu, cetăţene care citeşti Dilema veche, cu paharul între două sticle, cea de Crăciun şi cea de Anul Nou. Deci, ce-ai zice matale să toastăm pentru Marea Vacanţă Mondială? Timp va fi, bani de undiţe găsim noi, iar balta, din cîte-am înţeles de la paznic, are peşte! Chiar şi oceanic, că e criză mondială!

Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.