Sărăcia şi luxul, fraţi de cruce în Bucureşti

Publicat în Dilema Veche nr. 151 din 15 Dec 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Azi vă traduc o poveste fără nici un haz. Din limba simplă, numai oftaturi, a necăjiţilor lumii, în româna oficială, a justificărilor şi angajamentelor. E o poveste fără nici o morală, alta decît aceea că oricît de nefericiţi, singuri sau săraci ne-am crede, ne înşelăm. Despre ultima haltă a sărăciei, nu putem spune, nici eu şi nici dumneavoastră, nimic, dacă nu ştim de coada la franzele. Despre ele vreau să vă vorbesc azi cu burta plină, despre pîinile milei, pentru care zeci de bătrîni se aşază la rînd de la 4 dimineaţa, ca să fie siguri că le prind. Nu e un eveniment rar, însă puţini se trezesc la ora aceea ca să-i fie martori. Nu eu, nu tu, nu el. Au făcut-o săptămîna trecută reporterii Observatorului, colegi cu mine. Ştirea e seacă: de trei ori pe săptămînă, pensionarii cu pensii mai mici de două milioane de lei vin la Casa de Ajutor Reciproc să primească două franzele. Economia e de 160 de mii de lei pe lună. Cît daţi pe o cafea şi-o prăjitură la Mall. Cînd le înghiţiţi, aş vrea să ştiţi că pentru aceşti bani, bătrînii pe care i-am văzut la televizor bat jumătate de Bucureşti, uneori pe jos. Întrebîndu-se dacă ajung - nu ca noi, care trăim cu grija locului de parcare. "Ne sculăm să venim. Eu am un milion trei sute de mii de lei pensie. Sînt bolnavă de diabet. Dar totuşi venim, să băgăm ceva în gură... că n-avem ce face." Aşa spune o pensionară. Alţii sînt şi mai puţin norocoşi ca ea: n-au decît pîinea asta pe masă. "Trăiesc cu ele o săptămînă. O pîine pe zi mănînc", spune un bărbat în vîrstă, îmbrăcat în hainele cu care a trecut, cu cerbicie, şi prin friguroşii ani ’80. "Şi dacă n-aţi primi-o?", întreabă reporterul. "Uite, colo mă duc, înaintea tramvaiului! Mai uşor!", arată omul, dînd cu blîndeţe din cap. Colegul meu şi cameramanul lui şi-au petrecut întreaga dimineaţă cu bătrînii. Au stat cu ei la bonurile de ordine, fără de care nu primesc pîinea. Au stat cu ei afară, în frig, aşteptînd maşina cu franzele. Au stat cu ei în orele mici şi pustii ale dimineţii, în care nici cîinii oamenilor bogaţi nu stau afară. Prea multă poezie? În regulă. Haideţi să scoatem un deget pe geam, să gustăm frigul şi să ne închipuim scena. Sînteţi cu mine? Uite cum arată: Au trecut trei ore de la începutul cozii. Oamenii sînt bocnă de frig, însă disciplinaţi, ca armata germană în dezolarea Siberiei. Au venit noaptea, acum se înduplecă de ziuă. Întocmai ca statul român, care se înduplecă şi el să-i ţină în viaţă. Cînd, în sfîrşit apare maşina, bătrînii se încolonează şi aşteaptă să se descarce. Sînt strigaţi ca la catalog, elevi tîrzii ai şcolii vieţii. Ionescu: trei pîini. Popescu: trei pîini. Anton: trei pîini. Egalitatea pură, doamnelor şi domnilor: unde mai găseşti aşa ceva? Ia ascultaţi-i din nou: "Am nevoie de pîine. Am mare nevoie de pîine." "Dacă aveam vechime era altceva. Am avut un necaz... un accident. Lucram şi s-a defectat macaraua şi mi-a prins piciorul. Dacă nu fugeam, mă omora..." Ei, şi-acum băgaţi un promo, un generic şi schimbaţi scena. Ne trebuie o tranziţie. Pentru că vocile de care tocmai ne-am despărţit sună ridicol în tîrgul de lux de la Romexpo. Acolo unde iahtul de juma’ de milion se bate pe burtă cu pruncul Iisus decorat în briliante. Un Mîntuitor al Bisericii Indiferenţei, cultul cel mai popular la români. Între Luxul de la Romexpo şi centrul de distribuit pîine gratis nu sînt 1000 de kilometri şi 100 de ani de civilizaţie. Sînt fenomene simultane: despărţite doar de indiferenţa noastră şi de vreo cîţiva bieţi kilometri. În jurnalul în care am văzut bătrînii, tîrgul de lux a urmat la 20 de minute. Un semn al unei realităţi care te poate lăsa buimac, dacă n-ai avea la îndemînă replica supremă: "ce vină am eu?". N-avem nici unul, aşa e. Şi totuşi, dacă vă prisoseşte cozonacul de sărbătorile astea, ştiţi unde să-l daţi: Casa de Ajutor Reciproc. Ora 4 dimineaţa. Şi ocoliţi Romexpo. Pînă la iaht, România mai are nevoie de izmene. Şi de pîine.

Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Cultura de Internet (o însemnare – încă îndreptățită, cred – din 2008)
Atîta doar: cînd eşti în faza de învăţare, nu se cade să adopţi, ţanţoş, postura învăţătorului. Mai ai încă de butonat…
Frica lui Putin jpeg
Determinism geografic și decizie morală
Probabil, totuși, că determinismul geografic joacă un anume rol în judecățile noastre politice, sociale, culturale, dar, ca orice determinism, are limite. Iar cînd încercăm să vedem dincolo de ele, nu putem ignora o decizie morală, adică libertatea.
AFumurescu prel jpg
Națiuni (ne)rușinate
Practic, constat tot mai des că există atît oameni, cît și națiuni ce par complet străine conceptului de rușine.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Italian. Responsabil
Italia nu va fi locul în care suveranismul și izolaționismul s-au dus să moară. Însă, cel puțin pentru o vreme, cele două vor lăsa loc unui foarte necesar pragmatism.
O mare invenție – contractul social jpeg
RT France v. Consiliul Uniunii Europene
Apoi, această funcționare eficientă nu a sacrificat nici unul dintre principiile procesului echitabil. RT France a avut acces la Justiție, s-a bucurat de dreptul la apărare și de o analiză independentă și imparțială a motivelor și argumentelor prezentate.
tumblr o4cyqcAhRy1sdzmuoo6 1280 jpg
Mașina de scăldat
Așa că pe la jumătatea secolului al XVIII-lea a fost inventată mașina de scăldat; o gravură păstrată într-o bibliotecă britanică din regiunea Yorkshire, datată cu anul 1736, ar fi prima imagine care surprinde niște oameni înotînd cu ajutorul mașinii de scăldat.
Iconofobie jpeg
O maladie necruțătoare
Egoismul (aproape că îmi vine să-i spun egotism și în română) reprezintă mult mai mult decît ne transmit dicționarele explicative. Constituie o maladie a spiritului, care te alienează sui generis, te îmbolnăvește de „tine însuți”.
„Cu bule“ jpeg
De dulce
Echivalența parțială dintre dulce și bun devine echivalență totală în anumite construcții, de exemplu în sintagma frați dulci(sau buni), adică frați avînd ambii părinți în comun, în opoziție cu frații vitregi.
HCorches prel jpg
O moarte care nu dovedește nimic
Ce legătură au toate astea cu rubrica de educație, cu statutul de prof, viața mea? Exilarea lui Ovidiu și atentatul asupra lui Rushdie sînt pledoarii pentru nevoia de a păstra în școală literatura pe primul loc – și subliniez, pe primul – ca importanță!
Un sport la Răsărit jpeg
David Popovici e om?
Cu cît rezultatele sînt mai mari şi mai departe de imaginaţia noastră apare umbra trişatului. Aşa şi cu David. Nu poate fi adevărat, susţin nu puţini. E ceva în neregulă. De unde a apărut?
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Hai, noi să trăim, că se pare că vom fi ultima generație de oameni înțelepți de pe lumea asta. După noi vin sociopații ăia care nu mai știu să vorbească între ei. Nu știu decît să stea cu ochii în telefon. Mă îngrozește treaba asta, zău.
640px Castle Kruja Albania 2004 07 08 jpg
Tirana și strănutul albanez – despre călătoria mea în Albania (I) –
Dimineața începe doar atunci cînd locuitorii orașului se întîlnesc pe la terase ca să-și bea cafeaua, însoțită mereu de un pahar de apă rece din partea casei, cafeaua nu se bea niciodată acasă.
15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.