Şantaj

De duminică, 1 ianuarie 2006, Rusia conduce G-8, Grupul ţărilor celor mai industrializate, clubul cel mai select al economiei mondiale. Şi-a cîştigat acest loc după prăbuşirea imperiului comunist, nu pentru că ar fi atins nivelul de dezvoltare al celor 7 (SUA, Canada, Japonia, Marea Britanie, Germania, Franţa, Italia), ci ca un fel de încurajare pentru valorificarea imensului ei potenţial. Cifrele ei reale o situează în rîndul societăţilor de tranziţie, cu venit mediu, ca Brazilia, Venezuela, Indonezia sau Nigeria, dar a fost ridicată în rang pentru a atenua cumva şocul căderii de la situaţia de superputere cu o influenţă mondială, la cel de ţară mare luptînd să-şi transforme economia şi să-şi găsească structuri democratice adecvate dimensiunilor teritoriului şi mentalităţii popoarelor. Imperiul răului s-a prăbuşit, dar în locul său întîrzie să apară ţara binelui. După anii de anarhie de pe vremea preşedintelui Elţîn, cînd democraţia s-a manifestat prin atacul armat împotriva Parlamentului, ani marcaţi de o pustiitoare criză economică şi de jefuirea proprietăţilor de stat, ordinea şi controlul introduse de preşedintele Putin sînt de natură să-i satisfacă atît pe investitorii străini, cît şi pe cei mai mulţi ruşi, dependenţi de salarii de la stat şi de pensii, mulţumiţi că strada a devenit mai sigură, bucuroşi că magnatul Hodorkovski stă în puşcărie. Mărirea preţului la petrol şi la alte materii prime a favorizat o creştere economică anuală de 7%, ceea ce atrage investitorii străini: naţionalizarea de facto a companiei Iukos nu li se pare un avertisment care să-i privească. Illarionov, consilier economic la Kremlin din anul 2000, care reprezenta Rusia în Grupul celor 8, şi-a motivat recenta demisie prin faptul că "Rusia a încetat să mai fie o ţară liberă sub raport politic: nu m-am angajat să lucrez într-un asemenea stat, nu am făcut nici un contract cu un asemenea stat, nu am depus jurămînt de credinţă acestui stat". (NEWSru.com ) "Acum funcţionează modelul corporaţiilor cu participare de stat, care deşi se cheamă că sînt publice şi au un statut corespunzător, sînt de fapt conduse în funcţie de interesele personale ale şefilor lor" (declaraţie a lui Illarionov, reprodusă în The Guardian ). Pe plan internaţional, atîta timp cît se recunoaşte că, în Cecenia, Armata Roşie luptă împotriva terorismului islamic şi nu sînt cercetate încălcările drepturilor omului, Rusia e dispusă să accepte acţiunile Alianţei în Irak. Ceea ce nu o împiedică să întreţină relaţii strînse, vînzînd Siriei şi Iranului arme supuse embargoului, să sprijine represiunea din Azerbaidjan sau Uzbekistan, să întreţină sau să stimuleze ambiţiile secesioniste din Georgia sau Moldova. Pentru cei care, ca şi preşedintele Putin, consideră descompunerea Uniunii Sovietice "o catastrofă", revoluţiile colorate, de tipul celei de anul trecut din Ucraina, devin tot mai inacceptabile. Şi atîta timp cît situaţia preşedintelui ucrainean Iuşcenko este fragilă, populaţia reproşîndu-i că nu e fidel promisiunilor care l-au adus în mod atît de spectaculos la putere, şantajul cu preţul gazului natural poate deveni o armă extrem de eficientă. Ministrul rus de Externe Serghei Lavrov a cerut comunităţii internaţionale să recunoască interesele legitime ale statului său în regiuni care în urmă cu 15 ani erau parte a ţării. Noul preţ impus Ucrainei a devenit o problemă deocamdată şi pentru Moldova, România, Ungaria şi Austria, nu şi pentru Belarus. În cererea faţă de Ucraina, de a se alinia preţului mondial, se întrevede aceeaşi combinaţie de presiune economică pentru a obţine modificări în situaţia politică, ca şi în cazul Hodorkovski. Ucraina e somată să plătească în valută independenţa, Hodorkovski plăteşte cu ani de închisoare dreptul de a nu fi de acord. În Ucraina urmează alegeri parlamentare în martie. Dacă vor trece iarna în frig pentru că statul n-are bani să plătească gazul rusesc, citind unde şi cum se încălzesc profitorii corupţiei, s-ar putea ca alegătorii să opteze pentru Ianukovici, "candidatul Rusiei" care va învinge în ceea ce observatorii occidentali vor numi probabil "alegeri corecte". Democraţia vine după căldură. Cînd fostul cancelar german Schroeder a intrat în conducerea companiei care construieşte conducta de gaz, legînd, pe sub Marea Baltică, Rusia direct de Germania, a fost învinuit de lăcomie; de fapt, era clarviziune politică. Gazul a înlocuit comunismul.