Sandaliştii

În urmă cu cîţiva ani erau cîteva sute, acum vin cu miile. "Vin în Venezuela, singuri sau în grupuri organizate, să cerceteze această Mecca a stîngii care promite justiţia socială sub forma Ťsocialismului secolului XXI»." Pentru că poartă sandale au căpătat porecla de "sandalişti" şi sînt consideraţi urmaşii celor din anii ’80 veniţi în Nicaragua să-i vadă la faţa locului pe sandiniştii lui Ortega. Oameni serioşi, în general sindicalişti, sandaliştii nu se duc la plajă, ei vizitează cooperativele agricole, clinicile medicale din cartierele periferice sau locurile unde se desfăşoară programele de alfabetizare. "Am văzut copii sănătoşi, bine îmbrăcaţi, fericiţi, care urmează cursuri cu profesori calificaţi, cu un salariu decent. Înainte de Chavez, săracilor nu li se ofereau asemenea posibilităţi" - insistă Kate Young, venită în Venezuela cu sprijinul lui Rotary Foundation. "Bach, în cartierele sărace lucruri pe care nici nu îndrăzneai să le visezi" - se entuziasmează Rod Finlayson, responsabil sindical la uzinele "Ford" din Dagenham (regiune a Londrei). Au fost sau şi-au anunţat vizita celebrităţi ca Danny Glover, Harry Belafonte, Cindy Shennan (o mamă americană. Ea a transformat moartea fiului ei într-o campanie anti-război cu vizibilitate). Sînt aşteptaţi primarul Londrei, Ken Livingstone, şi militantul politic american Hunter "Patch" Adams. În Venezuela, banii obţinuţi din vînzarea petrolului permit propagandei din subordinea preşedintelui Chavez să creeze o ţară de vis, paralelă cu cea reală. Nu este limpede de ce banii cheltuiţi pentru a construi minciuna nu sînt folosiţi pentru îmbunătăţirea adevărului. S-au scris tone de mărturii despre aceste vizite: la Soljeniţîn în Primul cerc e descrisă o vizită a Crucii Roşii într-un penitenciar sovietic, un penitenciar de vis. După ce-şi consumă entuziasmele, vizitatorii se duc la ei acasă şi îşi văd de treabă, încălţîndu-se cu ce au şi cu ce-şi doresc. S-ar putea ca gazdele lor să rămînă în sandale. ( M. B. )