Sănătatea politicii americane

Publicat în Dilema Veche nr. 323 din 22-28 aprilie 2010
Închiderea graniţelor Americii? jpeg

Aprobarea de către Congresul Statelor Unite a planului administraţiei Obama de extindere a asistenţei medicale pentru aproape toţi americanii marchează cea mai importantă legiferare în domeniul social, pe care această ţară a văzut-o din anii ’60 încoace.

Ea are şi implicaţii mai largi pentru că, la fel ca şi alegerea lui Obama din 2008, ea poate reflecta sănătatea întregului sistem politic american. La urma urmelor, ideea că niciodată un afro-american nu poate deveni preşedinte pentru că nu are în spate o maşinărie politică, era odată foarte larg răspîndită.

Mai de curînd, mulţi observatori au susţinut că blocarea sistemului politic ar împiedica de fapt ţara să translateze abundentele sale resurse de putere în mîna conducerii. Convertirea puterii – transformarea resurselor de putere în influenţă efectivă – e o problemă de lungă durată pentru Statele Unite. Constituţia e bazată pe o viziune liberală de secol XVIII, în care puterea e cel mai bine controlată prin împărţire şi contrabalansare. 

Mai există şi o îngrijorare legată de declinul încrederii publice în instituţiile Statelor Unite. În 2010, doar o cincime dintre americani spun că au încredere că guvernul face mereu sau în cea mai mare parte a timpului, ceea ce trebuie. 

Statele Unite au fost fondate în parte pe neîncrederea în guvernare, într-o lungă tradiţie identificată pînă la Thomas Jefferson, astfel că un nivel scăzut de încredere în guvern n-ar trebui să fie prea îngrijorător. Dacă însă, nu sînt întrebaţi despre guvernarea de zi cu zi, ci despre cadrul constituţional general care stă la baza acesteia, răspunsul americanilor e pozitiv.

Unele aspecte ale dispoziţiei publicului sînt poate ciclice, în timp ce altele reprezintă nemulţumirea faţă de ciorovăielile şi blocajele politice curente. Sincer, comparînd cu trecutul recent, politicile partizane au devenit mult mai polarizate. Dar politica urîtă nu e nouă, iar cele mai multe dovezi ale pierderii încrederii în guvernare vin din sondaje în care răspunsurile depind şi de felul în care au fost puse întrebările. Pe lîngă asta, cea mai mare scădere a încrederii a apărut acum peste patru decenii, la sfîrşitul anilor ’60 şi începutul anilor ’70. Asta nu înseamnă că exprimarea unei scăderi a încrederii în guvernare n-ar putea fi o problemă. Indiferent de motivele acestui declin, dacă publicul devine refractar în a furniza resurse cruciale, cum ar fi taxele, ori în a se conforma legilor, sau dacă tinerii străluciţi refuză să se mai angajeze în serviciul guvernului, atunci capacitatea de a guverna slăbeşte, iar populaţia va deveni şi mai nemulţumită. Un climat de neîncredere poate, de asemenea, să declanşeze acţiuni extremiste, aşa cum s-a petrecut cu bomba plasată la o clădire cu birouri federale din Oklahoma City în 1995. În prezent, asemenea efecte comportamentale nu par să se concretizeze. Serviciul Intern de Venituri n-a înregistrat vreo creştere în neplata taxelor. După mai multe date, corupţia în rîndul oficialilor guvernamentali e mai scăzută decît în deceniile trecute, iar Banca Mondială a acordat Statelor Unite un scor mare în ce priveşte controlul asupra corupţiei. În plus, după 40 de ani de scădere a prezenţei la vot în alegerile prezidenţiale, de la 62% la 50%, declinul s-a oprit în anul 2000 şi cifrele au revenit la 58% în anul 2008.


Comportamentul cetăţenilor nu pare să se fi schimbat atît de dramatic precum reiese din răspunsurile unor sondaje. Trei sferturi dintre americani se simt integraţi în comunităţile lor şi spun că standardul de viaţă le este excelent sau bun; 40% spun că munca alături de alţii în propria comunitate este cel mai bun lucru pe care-l pot face. În anii recenţi, politica americană şi instituţiile politice au devenit mult mai polarizate decît este distribuţia opiniilor în rîndul publicului. Situaţia a fost agravată de scăderea economică de după 2008. Aşa cum conchide recent un editorial din The Economist: „sistemul politic american a fost conceput să legifereze la nivel federal greu, nu uşor. Fondatorii săi au crezut că o ţară de mărimea Americii e mai uşor de guvernat de la nivel local, nu naţional... Aşa că sistemul de bază lucrează; dar asta nu scuză ignorarea unor domenii care se pot reforma“, aşa cum ar fi procedura asigurării locurilor din Camera Reprezentanţilor prin retrasarea circumscripţiilor electorale sau sistemele procedurale de blocare a activităţii Senatului.

Rămîne de văzut dacă sistemul politic american se poate reforma el însuşi, astfel încît să facă faţă unor astfel de probleme. Victoria lui Obama cu reforma sistemului de sănătate, la fel ca şi alegerea lui în 2008 sugerează că sistemul politic american nu e aşa de stricat cum încearcă unii critici să ne facă să credem, prin analogii cu prăbuşirea Imperiului Roman sau a altor imperii.

Joseph S. Nye este profesor la Harvard şi autor al cărţii The Power to Lead.

Copyright: Project Syndicate, 2010 www.project-syndicate.org 
traducere de Andrei Manolescu.
 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Câți ani de pușcărie riscă românul acuzat de trădare
Conform articolului 394 din Codul Penal, Alexandru Piscan, care este acuzat că a desfășurat activități de spionaj în beneficiul Federației Ruse, vizând obiective militare românești și NATO, poate înfunda pușcăria ani grei.
image
Anchetă extinsă în cazul Coldea: sunt vizați și Alexander Adamescu și Mihai Tufan. „Șeful cel mare”, fondator al „statului paralel”
Anchetă a fost extinsă în dosarul generalilor SRI Florian Coldea și Dumitru Dumbravă, fiind cercetate fapte de corupție în legătură cu firme controlate de către oamenii de afaceri Bogdan Alexander Adamescu și de către milionarul Mihai Tufan.
image
Pățania ciudată a unui șofer băut din Neamț. A făcut accident exact în momentul în care polițiștii îi făceau semn să tragă pe dreapta
Acţiunile poliţiştilor din Neamţ, pentru combaterea evenimentelor nedorite din traficul rutier, s-au soldat cu depistarea mai multor şoferi care erau băuţi la volan, întocmindu-se dosare penale

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.