Said cel (ne)fericit

Publicat în Dilema Veche nr. 1032 din 18 ianuarie – 24 ianuarie 2024
image png

În uriașul campus al Universităţii Arizona (din Tucson), departamentele se află în clădiri independente, de cîteva etaje, unde lucrează şi învaţă sute, poate chiar mii uneori, de profesori şi studenţi. Cel în care m-am găsit şi eu pentru o vreme, în prima jumătate a anilor ’90, de „literatură engleză şi americană”, era situat în faţa unei construcţii masive, cu arhitectură fascinantă, cunoscută acolo de toată lumea drept Departamentul de Chimie. Părea a fi de departe clădirea cea mai impozantă din întregul campus, atrăgînd atenţia nu doar prin puzderia de oameni care intrau şi ieşeau necontenit în/din ea ori doar prin eleganta sa siluetă de sticlă şi oţel, ci şi printr-un arc – situat deasupra uşii principale de acces – făcut din diverse figurine amuzante de cercetători în halate albe, surprinşi în momente de maximă concentrare, cu eprubete în mîini şi reactivi ciudaţi pe mesele de lucru.

Fereastra office-ului unde mă aflam zilnic dădea chiar spre construcţia în discuţie. Foarte des îmi odihneam ochii (torturaţi de monitorul computerului), contemplînd haioasele figurine şi, implicit, ieşirea din clădirea învecinată. După un timp, am început să observ o persoană ce părăsea incinta la ore fixe. Era un tînăr oriental, taciturn şi izolat, care, după-amiaza la patru, îşi dezlega tacticos bicicleta de un suport special amenajat, îşi punea rucsacul în spate şi pornea agale pe una dintre aleile principale ale campusului, pierzîndu-se în mulţime. N-aş putea explica de ce privirea mi-a fost reţinută tocmai de individul respectiv. Odată cu el, ieşeau sau intrau în aceeaşi clădire numeroşi alţi oameni, de toate rasele şi culorile. Personajul nostru nu avea nimic special – fizionomic vorbind – care să-l particularizeze. Aş spune că se dovedea mai curînd comun. În mod straniu însă, niciodată el nu mergea în compania cuiva. În îngrămădeala de tineri volubili şi zgomotoşi, solitudinea lui făcea notă discordantă. Urmărind grupurile şi perechile ce părăseau incinta departamentului, nu aveai practic cum să ratezi imaginea băiatului singuratic, cu priviri întunecate şi gesturi prudente.

Treptat, am uitat de exoticul chimist, dar, pe la jumătatea stagiului meu academic, o întîmplare neaşteptată mi l-a adus în imediata apropiere. Biroul de Relaţii internaţionale al Universităţii (International Student Center) organiză un banchet impresionant în cinstea tuturor profesorilor şi cercetătorilor „vizitatori” (în Tucson) din acel an. Printr-o bizară coincidenţă, lîngă mine se aşeză, la un moment dat, chiar tînărul amintit. Nu era deloc vorbăreţ (aşa cum îmi imaginasem, de altfel) şi, deşi zîmbea tot timpul foarte politicos, trăda o inefabilă, ascunsă ostilitate. Îmi mărturisi, după îndelungi tatonări, că venea din Iran (preda chimia la Universitatea din Teheran) şi urma să studieze în SUA pentru cinci ani (îşi dădea doctoratul). La întoarcerea acasă, voia să se căsătorească cu fata cu care se logodise la plecare. Aici mă privi cu oarecare suspiciune. Apoi, ezitant, scoase o fotografie, aş spune, suprarealistă. O femeie înveşmîntată complet în negru, cu chipul acoperit de un terifiant voal, se uita la mine (speriată parcă) prin singurul orificiu de legătură cu lumea, deschis în dreptul ochilor. 

Bărbatul o contemplă nostalgic, iar pe urmă puse grijuliu poza în propriul paşaport. „Cinci ani trec repede”, continuă dialogul într-o engleză bună, fără accentul supărător al altor asiatici. „Trebuie să învăţăm pentru a nu mai fi sclavii bogaţilor lumii”, adăugă el cu o tonalitate severă a vocii, în care localizai, năucit, ura. Realizînd că deja vorbise prea mult, iranianul nu mai spuse nimic pînă la sfîrşitul banchetului (la care, de altfel, nu mîncă şi nu bău deloc), mărginindu-se doar la afabile zîmbete şi plecăciuni. În clipa despărţirii totuşi, preciză că se numea Said.

Said nu iubea America. Desigur, nimeni nu poate şi nu are dreptul să-i conteste această opţiune sentimentală, perfect legitimă în ordinea libertăţii de alegere. Problema e că Said profita (s-ar putea presupune chiar că în cunoştinţă de cauză) de una dintre trăsăturile fundamentale ale culturii americane: generozitatea. Said beneficia de o bursă de studii extrasă din taxele poporului american. I se oferea, cu mărinimie, un întreg set de accesorii ale liberalismului şi civilizaţiei pe care el, de fapt, le dispreţuia. În seara banchetului, Said mi-a mai zis, la despărțire, că, în persană, numele lui însemna „Cel Fericit”. Văzîndu-l ulterior la Banca Universităţii cum îşi număra, concentrat, dolarii (primiţi de la sponsorul său american), mi-am permis însă să nu-l cred.

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: Scene din viața unui universitar, Editura Junimea, 2023.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Alimente sățioase și care nu îți pun în primejdie silueta. Medic: „Fericiți și cu burta plină…chiar se poate!”
Medicul nutriționist Mihaela Bilic a dezvăluit duminică, 19 mai, într-o postare publicată pe Facebook, care sunt alimentele care te mențin sătul pentru mai mult timp și cu puține calorii.
image
Ce taxe turistice se percep în marile orașe din Europa. Atena bate recordurile
Un număr tot mai mare de orașe din Europa impun sau măresc costul taxelor turistice pentru vizitatori, la un nivel mai mare decât cele propuse în toamna anului trecut.
image
Cum a fost convinsă o tânără să renunțe la școală și la familie pentru a se prostitua. „Era o mașină de făcut bani”
O tânără din comuna Bâlteni, județul Gorj, a trăit un adevărat coșmar timp de doi ani de zile alături de un tânăr de care s-a îndrăgostit

HIstoria.ro

image
Unde e corectitudinea presei românești din anii celui de-al Doilea Război Mondial?!
Februarie 1941. România generalului Antonescu aparține Axei. Germania, noul nostru partener strategic, e în război cu Anglia. Presa vremii respective urmărește îndeaproape mersul Războiului.
image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi