Să nu fiu extremist! Să fiu pragmatic! Încercare

Publicat în Dilema Veche nr. 623 din 28 ianuarie - 3 februarie 2016
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

Bag de seamă că în dezbaterea stîr­nită de valul migranţilor (pentru unii e un tsunami, pentru alţii – o binecuvîntare) se folosesc, mai ales, argumente emoţionale. Apelul la valori înalte ori la spaime ancestrale, abundenţa metaforelor şi recursul la o istorie aproape mitologizată domină discursurile ambelor părţi, succesul stilului editorial, tare, vitriolant, dar şi înţepenirea vorbirii oficiale în clişee birocratice sînt semne că sufletul joacă mai mult decît mintea în scandalul european actual. Urmărind gîlceava, sesizez un singur argument de ordin pragmatic folosit în „luptă“. Tabăra pro-migraţie vorbeşte despre necesarul de forţă de muncă. Trebuie să-i primim pe aceşti migranţi şi, în general, tot mai mulţi migranţi pentru că Europa se dezvoltă economic şi nu-şi mai poate asigura singură mîna de lucru necesară avîntului. Populaţia Europei îmbătrîneşte şi se împuţinează, iar economia cere tot mai mulţi lucrători. Se adaugă şi perspectiva: cum se vor mai susţine sistemele de pensii şi sistemele sociale peste o generaţie sau două, cînd numărul celor care îşi vor lua resursele de viaţă din acestea va copleşi numărul celor care le vor alimenta, prin munca lor impozitată?

Argumentul acesta surprinde nu doar prin singularitatea lui – repet, este singurul argument pragmatic din întreaga dezbatere –, cît prin cinismul lui. Susţinătorii acestui argument sînt tot cei care fac apel la umanism, la valori morale, la solidaritate omenească. Disonanţa aceasta mă surprinde şi aş vrea să-i dedic unele gînduri.

Mai întîi, că argumentul „avem nevoie de forţă de muncă“ are o istorie urîtă. Aşa s-a justificat secole la rînd sclavagismul, aşa s-au justificat marii tirani, inclusiv cei din secolul XX, cînd au procedat la mutări de populaţii sau la instituirea lagărelor de muncă. A privi omul ca „forţă de muncă“ şi a susţine deplasarea lui de pe un teritoriu pe altul în baza acestei logici ar trebui să trezească tuturor repulsie. Omul, că e sirian sau afgan sau neamţ sau român, este mult mai mult decît atît şi istoria a dovedit că, de cîte ori s-au luat decizii politice de anvergură privindu-l dintr-un singur unghi, efectele au fost profund antiomeneşti. Înţelegerea unilaterală a omului a născut monştri, de fiecare dată. În al doilea rînd, forţa de muncă nu mai este de mult ceva ce poate fi privit cantitativ. Azi, nimeni nu spune „am nevoie de 1000 de oameni“, ci „am nevoie de 1000 de medici“ sau „am nevoie de 1000 de IT-işti“ sau „am nevoie de 1000 de zidari“. Economiile lumii, mai ales economia europeană, probabil cea mai sofisticată dintre toate, au nevoie de calificări şi de experiență, nu de braţe de muncă. Asemenea oameni se formează în timp, la anumite şcoli şi, mai ales, pentru a păstra standardul european, într-un anumit context formativ etic. Etica muncii de tip european este extrem de înaltă – noi, românii, europeni sadea, putem depune mărturie cît de greu ne este să ne ridicăm la acest standard. Aducerea a sute de mii de oameni, peste noapte, din spaţii care evident nu formează genul de „forţă de muncă“ necesar Europei, chiar este răspunsul cel mai bun pe care îl putem găsi deficitului cu care ne confruntăm pe piaţa muncii? Chiar credem că ţări precum Siria, Afganistanul, Sudanul, Irakul, ştiind istoria îngrozitoare de care au avut parte în ultimele două sau trei generaţii, ne furnizează forţa de muncă de care avem nevoie? În fine, în al treilea rînd, care este preţul pe care îl plătim pentru această „forţă de muncă“? Că doar nu ne imaginăm că vine pe gratis; sîntem, totuşi, cum ziceam, în interiorul unui argument pragmatic şi ar trebui să gîndim în termeni cost-beneficii. Dacă admitem că beneficiile economice vor fi reale (deşi nu e deloc sigur, dar de dragul argumentului, să admitem, totuşi), care este costul? Nimeni, de fapt, nu a evaluat preţul pe care îl plătim pentru această invazie de „forţă de muncă“. Recent, am putut întreba un europarlamentar român – care crede, aidoma dnei Merkel şi dlui Juncker, că migranţii trebuie primiţi, ba chiar încurajaţi să vină în Europa – dacă a evaluat cineva costurile acestei atitudini. Şi nu mă refer doar la cele financiare (oricum, şi acestea sînt greu de prevăzut), ci la costurile, să le zic aşa, „civilizaţionale“. Ca să-i primim să fie parte a societăţii noastre, la ce anume trebuie să renunţăm? Ce şi cît ar trebui să schimbăm în traiul noastru de zi cu zi, cu bunele şi relele lui, pentru ca aceşti migranţi să se integreze în sistemul nostru de viaţă? Sau va trebui să ne integrăm noi într-al lor? Concret, ziceam, trebuie să ne schimbăm, să zicem, atitudinea noastră faţă de femei? Faţă de învăţămîntul laic? Faţă de minorităţi de orice fel? Faţă de sistemul unic de justiţie specific statului de drept? Europarlamentarul nostru mi-a spus, scurt, că nimeni nu‑şi pune această problemă. Mă aşteptam, măcar, să mă mintă frumos spunîndu-mi că nici un reper al civilizaţiei noastre de zi cu zi nu se va schimba. Dimpotrivă, că vom fi încă şi mai încîntaţi şi mai bogaţi culturalmente. Că vom găsi splendori la care altfel, închişi în plictisitoarea noastră Europă, nu avem acces. Dar europoliticianul nu mi-a dat nici această palidă speranţă. Doar m-a avertizat să nu cumva să fiu extremist. Bine, o să mă străduiesc să nu fiu…

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Tragedia de la Cluj. Cine sunt cele trei persoane care s-au electrocutat în piscină. Cum s-a petrecut incidentul
Un fost director de bancă se numără printre cei trei clujeni găsiți electrocutați lângă piscină. Ovidiu Mureșan avea 46 de ani și este descris de prieteni drept un „om extraordinar”. Alături de el au murit și părinții lui.
image
Adevăratul al 12-lea jucător al României la Euro 2024: povestea fanului admirat de o lume întreagă EXCLUSIV
Mulți politicieni s-au grăbit să-și asocieze imaginea cu victoria României în fața Ucrainei. În realitate, susținătorii admirabili ai tricolorilor sunt cei care s-au chinuit să ajungă în Germania. Iar acolo au plâns de bucurie. Printre ei, Cezar Micheten, cu o poveste superbă.
image
Trei lucruri surprinzătoare despre moarte. Dezvăluirile unei asistente medicale: „Știau oarecum ce se întâmplă”
O asistentă medicală a dezvăluit trei lucruri pe care le-a sesizat în legătură cu moartea: de la faptul că oamenii pot auzi chiar și atunci când sunt inconștienți până la faptul că deshidratarea face ca procesul să fie mai puțin dureros, relatează Daily Mail.

HIstoria.ro

image
Iuliu Maniu interceptat de Siguranță la ordinul lui Armand Călinescu
În 1932 Armand Călinescu e subsecretar de stat la Interne. La 5 decembrie el se mărturisește Jurnalului, ținut zilnic și pe ascuns:
image
,,Haide, haide RPR, du-ne la victorie!” România la preliminariile „Euro 1960”
Pe 6 iunie 1958, Agerpres anunța că Uniunea Europeană de Fotbal (UEFA), în cadrul congresului său ținut la Stockholm, a luat hotărârea organizării competiției internaționale „Cupa Europei”.
image
Jurnalul lui Mihail Bulgakov, confiscat de NKVD
Manuscrisele nu ard!, proclamă solemn domnul Woland în Maestrul şi Margareta al lui Bulgakov.