Să încercăm să fim sau să rămînem buni

Publicat în Dilema Veche nr. 604 din 10-16 septembrie 2015
Cu dragoste, din Laos jpeg

Facebook-ul îmi aminteşte de o poză făcută exact acum doi ani. 13 puşti zîmbind fericiţi după antrenamentul de fotbal/baschet. În fiecare sîmbătă fac antrenamente cu copiii care trăiesc într-una dintre cele mai nenorocite zone din Ferentari. Îmi amintesc că, în ziua în care am făcut fotografia, a venit un copil nou, adus de frate-său. Avea 7 ani, dar arăta de 4. Marea majoritate a puştilor din Ferentari par cam cu doi ani mai mici decît sînt. Motivele sînt multiple, dar pot fi simplificate la sărăcie. 


Cum te cheamă, măi?
Găăă’uşcăă.
Şi ce îţi place cel mai mult, Găluşcă?
Să mănînc supăă de găău’şte – că de aia mă cheamă Găăă’uşcăă!

S-a jucat cu o minge de baschet mică, verde, şi a rîs aproape continuu în timpul antrenamentului. De fiecare dată cînd mă uitam la el rîdeam şi eu: un puşti fericit şi super-frumuşel.

La sfîrşit de tot, înainte să plec, Găăă’uşcă a început să plîngă cu hohote. Se zguduia de plîns. M-a rupt. Am crezut că plîngea fiindcă nu a primit nimic (am împărţit atunci cîteva tricouri copiilor care aveau tricouri fie prea murdare, fie prea vechi). El avea un tricou curat şi relativ nou. 

De fapt, plîngea pentru că se terminase antrenamentul şi credea că nu o să ne mai vadă. Găăă’uşcă stătea la Adăpost – „Centrul de Zi şi de Noapte pentru Copiii Străzii.“ Sînt cîteva zeci de copii care stau la Adăpost şi la Centrul de Plasament „Cireşarii“, amîndouă vecine cu Şcoala 136 din Ferentari. O bună parte sînt copii de romi, dar şi mulţi neromi. Copii care au foarte puţine şanse să fie reintegraţi în propriile familii, să fie adoptaţi sau să ajungă oameni funcţionali. Copii care or să îngroaşe rîndurile adulţilor pe care îi urîm pentru săracia, violenţa, lipsa de educaţie sau culoarea lor. 

Aproape în fiecare duminică (de la începutul anului am lipsit de cinci ori) mă duc să fac teme la Centrul de Zi şi de Noapte cu puştii de acolo. Pe lîngă cele două ore de matematică şi citit, mai curăţăm acvariul şi cîteodată ne mai ducem în parc, la muzeu sau la pizza. Găluşcă apare din cînd în cînd. E relativ bine. 

Emi este nou la adăpost. Are aproape 13 ani. Nu ştie să scrie sau să citească. În schimb, ştie să numere şi să cerşească în franceză, pentru că a stat o vreme în Franţa. Nu ştiu cît o să stea la Adăpost. A avut cîteva experienţe oribile care sînt greu de imaginat şi probabil imposibil de povestit în scris. În prima săptămînă, conform aşteptărilor, nu a vrut să facă teme cu ceilalţi. Din cea de-a doua săptămînă, în general lucrurile se schimbă şi asta s-a întîmplat şi cu Emi. A lucrat pentru o oră la citit şi la matematică. Încet-încet, o să fie mai bine.

Nicu, de 12 ani, a fost cam în aceeaşi situaţie, însă mult mai încăpăţînat. Acum, după şase luni, e cel mai bun la testele de matematică şi, încet-încet, reuşeşte să citească. Din poza de acum doi ani, doar trei puşti nu sînt bine. Pe Ionuţ şi pe Silviu îi văd rar, nu prea vin la şcoală. Silviu, acum doi ani, făcea super-progrese, mai ales cînd era la mine acasă. 

Dan are 19 ani şi nu a reuşit să termine decît şase clase. În schimb, fratele lui, Răzvan, a reuşit ieri un scor de 93% la un test de matematică la care majoritatea colegilor lui nu pot să treacă de 50%. Citeşte binişor şi e hotărît să meargă la liceu. Acum patru ani, nimeni, nici măcar maică-sa, nu credea că Răzvan o să rămînă la şcoală. Pisică, Florin, Pavel, Toto şi Mitică sînt toţi mult mai bine decît se aşteptau profesorii sau părinţii lor. 

Puştii fac progrese. Din cînd în cînd, cîte unul pleacă, aşa cum a făcut Edi, care e bine cu maică-sa în Belgia. Sau Alex, care e tot cu mama lui, în Anglia. Alţii sînt luaţi la cerşit. Mielu şi Alberto sînt în Spania. Cîteodată revin, dar odată scoşi din rutinele de şcoală, e din ce în ce mai greu să recupereze. 

E puţin probabil ca vreunul dintre ei să ajungă profesor universitar. Dar e foarte probabil că marea lor majoritate or să fie cît de cît bine în societatea românească. Mai bine decît părinţii lor şi cu ambiţia, pentru copiii lor, să fie mult mai bine educaţi decît sînt ei. Cîteva ore de atenţie pe zi le cresc mult şansele copiilor din ghetou sau din instituţiile pentru copii din Ferentari – sau de oriunde – să devină adulţi normali. 

Mii de oameni care ar trebui sau ar putea să producă o astfel de schimbare – politicieni, birocraţi, persoane publice, educatori, asistenţi sociali şi ONG-işti europeni, români şi romi – pierd zeci de ore săptămînal vorbind în gol despre ceea ce ar trebui să facă alţii. Alte multe ore risipite pentru a face campanii scumpe şi stupide despre „incluziune“, comandate de organizaţii care nu văd copii şi, mai ales, copii romi din ghetouri decît în poze sau în filme. Zeci, dacă nu sute de milioane de euro sînt aruncaţi anual într-o industrie care produce hîrtii şi vorbe goale. Alte sute de ore se duc pe apa sîmbetei cu justificări stupide, dar alambicate, despre imposibilitatea de a schimba sistemul sau situaţia. 

Schimbarea în bine se poate face uşor, însă nu implică bani, glorie şi audienţe mari la TV. Cîteva ore de voluntariat pe săptămînă şi nişte costuri minimale. Nu mai mult decît o cafea la Starbucks sau o şaorma cu de toate. Ştiu asta pentru că o fac de cîţiva ani, împreună cu un grup de oameni. Zdrobitoarea lor majoritate nu sînt romi şi nici nu sînt bogaţi sau experţi. Sînt doar oameni buni, care mă inspiră şi pe mine, şi pe copii să încercăm să fim sau să rămînem buni. Ca ei sînt mulţi alţii. Situaţia copiilor foarte săraci şi a celor din instituţiile de stat este de multe ori catastrofală. Nu e deloc complicat să o schimbăm, dar – ca multe alte lucruri – schimbarea nu se poate face dînd din gură la televizor. 

Valeriu Nicolae este activist pentru drepturile omului şi fondator al Policy Center for Roma and Minorities. 

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Zalomir jpg
Florin Zalomir, vicecampion olimpic, găsit mort: Curg informații șocante despre decesul său
Unul dintre cei mai titrați scrimeri ai României s-a stins la doar 41 de ani.
carabineri jpg
Tânăra din Cluj care a ucis în chinuri un italian și-a aflat sentința. Pedeapsa este exemplară
Judecătorii italieni au condamnat la ani grei de închisoare o româncă acuzată că a ucis în chinuri un bătrân pe care ar fi trebuit să îl îngrijească. Procurorul ceruse închisoare pe viață pentru ea.
Zalomir3 jpg
Depresia ucide: Cazul Florin Zalomir arată dezastrul la care a contribuit și pandemia
Un bărbat de succes în viața profesională și-a pus capăt zilelor la doar 41 de ani.

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia