Să fim obiectivi, dom’le!

Publicat în Dilema Veche nr. 597 din 23-29 iulie 2015
Bun şi rău jpeg

Uneori, nu bagi de seamă cîte un beteşug al gîndirii decît atunci cînd te scoate din minţi. Aşa am băgat eu de seamă ce sminteală generală ne-a cuprins pe toţi, şi nu de ieri, de azi, cu nevoia, dar ce zic eu nevoia, necesitatea, obligativitatea de a fi obiectivi. Am fost, de nenumărate ori în viaţă, bombardat cu acuzaţia că nu sînt obiectiv. Mi s-a spus că, dacă vreau să conving cu o anumită idee, trebuie să spun şi ce n-aş fi avut de gînd, doar aşa, ca să fiu obiectiv. De pildă, pe vremea cînd făceam politică, mulţi oameni de bună-credinţă îmi spuneau că, dacă vreau să fiu crezut cînd îi critic pe adversari, trebuie să-i critic şi pe ai mei – doar aşa dovedeşti că eşti obiectiv. Inutil le spuneam că nu vreau să fie obiectiv, nu vreau să fiu Dumnezeu din Ceruri şi nici judecător solomonic pe Pămînt; am, doar, cîteva idei în care cred şi aş vrea să le fac auzite în speranţa că oamenii se vor gîndi şi la ce spun eu. Dacă spun despre adversarii mei, de pildă, că mint şi manipulează îngrozitor cele mai de jos vulnerabilităţi ale alegătorilor pentru a cîştiga voturi, ca să fiu crezut trebuia să spun acelaşi lucru şi despre ai mei? Păi, dacă e aşa, presupun că şi adversarii ar fi trebuit să fie şi ei obiectivi, acuzîndu-se simetric cu acuzaţiile pe care ni le aduceau nouă. Mi-i amintesc pe Ponta sau pe Antonescu vorbind fulminant despre corupţia guvernării Băsescu şi mă întrebam: ca să fie obiectivi, nu ar fi trebuit să spună că au şi ei ceva hoţi prin ogradă – ba chiar hoţi care furau în opoziţie fiind, că şi prejudecata după care fură numai ăia de la putere ar trebui serios revizuită? Lor, însă, nu mi se părea că le cerea cineva obiectivitate. Părea că lipsa de obiectivitate era un defect al meu, dar nu şi al oponenţilor politici. 

Dar nebunia obiectivităţii nu se manifestă doar în politică, ci în orice domeniu în care opiniile se confruntă. În arte, de pildă. Sau în chestiuni moral-religioase. Mereu, în orice împrejurare, apare cîte unul care îţi retează discursul cerînd, cu aer sapienţial, obiectivitate. În România, ţara în care moftul şi bunul plac sînt linii de forţă ale istoriei, dacă nu eşti obiectiv, nu eşti om serios. Şi cînd vezi cît de mulţi cer vorbitorilor obiectivitate, ai zice că trăim în cea mai obiectivă societate din lume. 

Personal, îi socotesc pe cei care cer obiectivitate drept cei mai insidioşi adversari. Nu vor să mă combată pe teritoriul argumentelor mele, ci vor să mă facă să vorbesc, puţin, ca ei. Ca să le cîştig respectul – mi se spune adesea. Chiar dacă respectul iubitorului de obiectivitate nu este ceva ce simt nevoia să am. În plus, eu nu prea înţeleg cum vine asta cu obiectivitatea. Eu ştiu că văd ceva sau aud ceva şi spun ce cred. Altul aude şi vede acelaşi lucru şi spune ce crede – adesea opusul celor spuse de mine. Mai ştiu că putem dezbate, între noi, cele două păreri. Dar că poate veni unul care să zică şi ce cred eu, şi ce cred alţii şi, dacă se poate, ce ar putea crede toţi cei ce privesc şi aud, fiind obiectiv, mi se pare un pic înfricoşător. 

Pentru mulţi dintre „oamenii de bine“ (vă mai aduceţi aminte expresia din primii zori ai postceauşismului?), obiectiv este acelaşi lucru cu adevărat şi, dimpotrivă, subiectiv este echivalent cu neadevărat. Tot pentru ei, obiectiv este sinonim cu echilibrat – adevărul este un fel de echilibru, aşadar. Nu în ultimul rînd, a fi obiectiv presupune ceva ca o „analiză

“ – adică să spui simetric şi de bine, şi de rău atît despre ce vrei să susţii, cît şi despre contrariul a ceea ce vrei să susţii. Dacă, de pildă, vrei să fii obiectiv în privinţa situaţiei din Grecia, trebuie să denunţi şi porcăriile guvernului grec, dar şi tarele capitalismului care nu lasă popoarele să facă ce le trece lor prin cap, trebuie să zici de Tsipras că e un aventurier politic, dar şi de Merkel să zici oleacă de rău, cum ar fi că e o capitalistă fără scrupule care suge sîngele poporului grec. Inutil să spun că, la finalul unei asemenea analize, aceeaşi lume care îţi cere obiectivitate se va întreba ce anume vrei să spui, de fapt. Şi cînd colo, tu ai încercat să fii obiectiv…  

Sever Voinescu este avocat şi publicist. 

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Cum a slăbit Damian Drăghici aproape 70 de kilograme. „Am avut zile când puteam să trăiesc doar din zahăr” VIDEO
Artistul, care a dezvăluit cum s-a transformat din punct de vedere fizic și mental, povestit că cea mai mare luptă pe care a dus-o a fost cea cu zahărul, și nu cea cu kilogramele.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.