Să fii prietenul european al Americii...

Publicat în Dilema Veche nr. 174 din 9 Iun 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

E incredibil: în jurul celui mai controversat subiect al ultimilor ani - războiul din Irak - începe să se contureze un consens. Mai toţi observatorii independenţi, o vastă majoritate a oficialilor, jurnalişti sau profesori - în fine toată suflarea celor preocupaţi de relaţiile internaţionale - cad de acord că felul în care SUA au intervenit în Irak, în 2003, a fost o greşeală. Unii spun că totul a fost greşit, de la bun început. Motivele au fost false, aşa că acţiunile pe care le-au generat acestea stau sub semnul unei imense erori ab initio. Alţii spun că scopul a fost bun, că intervenţia trebuia să aibă loc, dar nu aşa. Mijloacele au fost alese greşit. Blamabil nu este războiul în sine, ci felul în care a fost el dus. O inabilitate aproape copilărească de a combina forţa militară cu pledoaria persuasivă pentru democraţie a dus la nebunia intratabilă din Irakul de azi. Îmi aduc aminte că, prin 2000, am asistat la o conferinţă a doamnei Madeleine Albright. Vorbind despre războiul din Kosovo, fostul secretar de stat spunea, cu amuzament, că, la început, în mediile diplomatice, dar şi în media, războiul se numea "războiul lui Madeleine", iar cînd totul s-a încheiat cu bine - operaţiunea de curăţare etnică a fost stopată, Miloşevici, în cele din urmă, a fost înlăturat prin alegeri etc. - totul a devenit "victoria noastră". E o lecţie veche, pe care istoria ne-o tot dă şi noi o tot primim. Sigur că, dacă evoluţia evenimentelor de după răsturnarea lui Saddam ar fi fost alta, acum tot Occidentul ar fi asumat izbînda. Dar nu a fost aşa. Acum, războiul lui Bush merge prost. Criticii spun că păcatul cel mare al războiului din Irak este că a istovit resursele americane, atît pe cele militare, cît şi pe cele politice, care ar fi trebuit investite în lupta împotriva teroriştilor, şi nu în aventura irakiană. Vînarea încăpăţînată a liderilor Al-Qaeda pe toată suprafaţa Pămîntului şi concentrarea pe curăţirea Afganistanului ar fi fost de preferat invaziei masive în Irak, în termenii eficienţei luptei împotriva terorismului. Acum, America are o mare problemă. La nivelul maselor, acolo unde atracţia Americii a fost întotdeauna extraordinară, datorită irezistibilelor produse ale culturii pop (Hollywood, muzica rock, blugi & T-shirt etc.), dar şi stilului de viaţă american, antipatia creşte, iar fenomenul anti-americanismului are o amploare îngrijorătoare. La nivel politic, America are mai puţini prieteni gata să o sprijine "no matter what", decît avea în anii ’90. Iar pe teren, rezultatele sînt contradictorii. Avem, deopotrivă, analize care vorbesc despre un moment bun al luptei cu reţelele teroriste şi altele care spun, dimpotrivă, că acţiunile americane din ultimii ani au dus la creşterea bazei de recrutare a militanţilor terorişti în ţările arabe, dar şi printre membrii comunităţilor islamice din Europa şi SUA. E drept, limbajul analizelor negative este categoric, în vreme ce limbajul analizelor pozitive este precaut şi nuanţat, ceea ce spune multe. S-ar zice că e tot mai greu să fii prietenul Americii. Mai ales în Europa. Ce ar trebui să facem? Întîi, să observăm că nu e mai greu decît a fost. Europa cu Merkel şi Sarkozy e altceva decît Europa cu Schroeder şi Chirac, slavă Domnului! Apoi, ne e mai uşor înăuntrul Uniunii, decît în afara ei, aşteptînd cuminţei să fim primiţi. În fine, presiunile pe care relaţia cu Rusia le pune asupra UE trebuie privite ca o excelentă şansă de întărire a solidarităţii Europei. Mă bucur sincer că, la Soci, în faţa lui Vladimir Putin, cancelarul german a spus că solidaritatea Uniunii cu membrii ei, Polonia şi ţările baltice, mai ales, nu se discută. A preferat Angela Merkel să nu semneze nimic cu Vladimir Putin şi, din acest motiv, să asume o reuniune ratată a preşedinţiei germane, decît să inducă fisuri în spiritul european. Nu acelaşi lucru l-a făcut predecesorul ei. Cu cîteva săptămîni înainte de a părăsi poziţia de cancelar, Gerhard Schroeder a semnat cu Rusia un acord care dezavantajează brutal Polonia şi ţările baltice. La cîteva săptămîni după, a devenit şeful comitetului acţionarilor Gazprom, funcţie care a aparţinut mereu unui rus şi a cărei ocupare este, în tradiţia companiei, de atribuţia Kremlinului. Vorba unui diplomat american, în orice ţară a lumii democratice aşa ceva duce un fost demnitar direct în anchetă penală. Solidaritatea Europei în faţa Rusiei este tot ce e mai important acum. Din păcate, şi la noi am înregistrat opinii care mărturisesc o viziune vraişte asupra Europei. După ce Polonia a blocat acordul de cooperare cu Rusia, dl Tăriceanu a spus că Polonia s-a izolat în cadrul UE şi nu e bine ceea ce face. Logica după care un acord cu Rusia e mai important decît solidaritatea din interiorul Uniunii e profund defectă, în opinia mea, şi arată că, în România, nici măcar politicienii care trec drept un mari proeuropeni nu simt, încă, pulsul Uniunii. În al doilea rînd, ar trebui să părăsim sentimentul că facem istorie. Cred în ideea tolstoiană că actorii unui mare moment istoric habar nu au de magnitudinea evenimentelor pe care le trăiesc, le generează sau, măcar, le influenţează. De pildă, în această cheie sînt citite jurnalele lui Ronald Reagan, recent tipărite în SUA. Omul era complet lipsit de conştiinţa faptului că reorientează istoria. Grijile cotidiene ale lui Ronald Reagan ţineau de reglarea disputelor conjuncturale dintre consilierii săi, de teancurile de hîrtii cu care se lupta zilnic la birou, de întreţinerea relaţiilor cu diverşi membri ai Congresului şi de zilele în care era nevoit să stea departe de Nancy, soţia lui, cu care a trăit o impresionantă poveste de dragoste de aproape cinci decenii. Credea neclintit în cîteva principii şi în Dumnezeu, era convins că poate convinge pe oricine de justeţea viziunii sale, numai să stea de vorbă între patru ochi, şi ştia clar ce e bine şi ce e rău. Dar nu avea nici o idee că lumea, după cele două mandate ale sale, se va schimba dramatic, că sistemul inamic se va prăbuşi şi lumea liberă se va extinde, că SUA vor rămîne în poziţia unicei superputeri. Aş spune deci că trebuie să ne întoarcem la scara umană a lucrurilor, că trebuie să credem în forţa valorilor noastre, să le exersăm zilnic. De fapt, cei mai buni prieteni ai Americii în Europa sînt chiar cei care conservă Europa.

O mare invenție – contractul social jpeg
Constantin Hamangiu, Matei G. Nicolau: Dreptul roman
Ceea ce se păstrează în dreptul pozitiv sînt constantele, ca expresie a dreptului natural.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Război și corupție
În poza mare, contrastul e simplu: Ucraina este victima unei agresiuni oribile din partea Rusiei.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Omul fără dileme
Nu vrem să extindem dilema asupra a ceea ce, în jurul nostru, e nedilematic.
Frica lui Putin jpeg
Holocaustul în „trunchiul comun”
Am remarcat pe FB că unii observatori s-au arătat surprinși, alții nedumeriți.
m simina jpg
Cinematografia românească. Secvența Buftea
Se adaugă și o bază hipică cu cai pursînge antrenați pentru filmări, o bază auto cu mașini de epocă și un velier cu pînze și motor. Plus vizita lui Kirk Douglas din 1966 și cea a lui Orson Welles din 1967.
AFumurescu prel jpg
D’ale Americii
Și încă ne mai chinuim s-o dăm afară. Îngăduiți-mi, așadar, să sper în continuare: nu-i dracu’ așa de negru!
Iconofobie jpeg
Doi frați (ciudați)
Moartea rămîne, prin urmare, unicul nostru reper de cunoaştere exactă, dar pînă şi moartea – luată în sine – este, încă de la debutul umanităţii, un mare mister.
„Cu bule“ jpeg
„Ștergabil”
Poate că a acționat pur și simplu analogia cu alte derivate în -abil, poate că s-a stabilit o legătură subterană cu derivatul ștergar.
HCorches prel jpg
Toate referatele școlare se pun de acord asupra unui lucru
O altă problemă o reprezintă cea a meditațiilor date elevilor din propriile clase.
radu naum PNG
Cristiano Ronaldo marchează primul său gol pentru Al-Nassr? E de rîs sau de plîns?
Ronaldo e dincolo de plîns sau rîs. A depăşit planului binelui şi răului. Ronaldo e o categorie în sine care nu poate fi măsurată corect decît de la înălţimea mileniilor.
p 7 Logo ul Grupului Wagner WC jpg
Moarte sau glorie în Rusia
Nu putem decît spera că vor bombarda pozițiile armatei ruse cu arme mai puternice decît bomboanele de ciocolată Mozartkugeln.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alergători
Destui fug pur și simplu de bătrînețe sau într-o permanentă căutare a vieții fără de moarte.
1031545422 jpg
Reformiști și antireformiști
Prima reforma semnificativă a fost în perioada 1996-2000, atunci cînd companiile de stat înregistrau pierderi și datorii foarte mari, care riscau să blocheze economia.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Nu merge bine”
În fapt, Brexit-ul a fost o lecție și un avertisment.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Cîinii și românii
Ascult şi aud, în întuneric, mesajul, totodată imemorial şi eschatologic, al destinului naţional.
Frica lui Putin jpeg
Dumnezeu ca bun de consum
În tot cazul, omul tradițional știa cărui dumnezeu să se închine și cum s-o facă. N-avea de ales decît în ce fel să urmeze tabla valorilor prescrise.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Prizonieri în rang secund?
După ce ne-am enervat și am jurat boicoturi, ne-am potolit repede. N-am boicotat nimic.
m simina jpg
Gara din New York
Dar Grand Central Terminal a avut noroc.
Iconofobie jpeg
Capitale…
În condiţiile unei dinamici culturale fireşti, şi Iaşiul, implică autorul, ar putea avea un destin similar, eliberîndu-se – o dată pentru totdeauna – de complexul „trădării” de la 1859...
„Cu bule“ jpeg
Cuvinte de mimă
Una e să mimezi cuvîntul pinguin, alta e să înlesnești ghicirea unor cuvinte ca destoinic sau adică, de fapt sau păi.
HCorches prel jpg
A construi nu înseamnă neapărat a desființa mai întîi
Se știe cît de puțin stagiu pedagogic se face la orice facultate, pentru a se obține calificarea de profesare în învățămînt.
p 7 Departamentul de Justitie WC jpg
Patrioți doar cu vorba
Cine sînt patrioții și cine sînt tiranii? Efortul de a răspunde la această întrebare va decide dacă America rămîne unită într-un stat de drept sau capitulează în fața violenței devastatoare.
radu naum PNG
Arbitrii români au orbul găinilor?
O veche zicală a meseriei pretinde că un deţinător de fluier trebuie să aibă auzul selectiv (la boscorodelile jucătorilor).
Comunismul se aplică din nou jpeg
Geografia dintotdeauna
Tim Marshall spune că „geografia nu dictează cursul tuturor evenimentelor” și încearcă să nu cadă în capcana unui determinism geografic (care ar putea fi asemănător, nu-i așa, cu determinismul economic marxist).

Adevarul.ro

image
14 ani fără uriașul Marian Cozma: Povestea crimei și ce s-a întâmplat cu ucigașii de etnie rromă
Un handbalist uriaș, la propriu și la figurat, s-a stins, la Veszprém (Ungaria) după un incident șocant.
image
Jurnalist Pro TV reținut pentru 24 de ore. Marius Buga este acuzat că a violat un minor dintr-un centru de plasament
Jurnalistul Marius Buga (42 de ani), corespondentul Pro TV în Dâmbovița și unul dintre cei mai vechi colaboratori ai televiziunii, a fost reținut de procurori într-un dosar ce vizează acte sexuale cu un minor.
image
La ce trebuie să fim atenți când cumpărăm o locuință ca să nu cadă la primul cutremur
Dr. Ing. Lucian Melinceanu, preşedintele Asociaţiei Inginerilor Constructori Proiectanţi de Structuri din România a explicat pentru „Adevărul” la ce trebuie să fim atenți atunci când cumpărăm o locuință.

HIstoria.ro

image
Care este cea mai valoroasă pictură din România?
Muzeul Național Brukenthal prezintă, pe pagina de Facebook, cea mai importantă lucrare a colecției de pictură a instituției sibiene, achiziționată de baronul Samuel von Brukenthal, colecție care a stat la fondarea primului muzeu deschis publicului din România (1817).
image
Aventurile Reginei Maria, o traumă pentru tânărul prinț Carol
Nașterea lui Carol, primul copil al cuplului princiar Ferdinand-Maria, pe 15 octombrie 1893, a fost un prilej de mare bucurie pentru țară, familia regală și Regele Carol I, dar mai puțin pentru tânăra mamă.
image
Consecințele bătăliei de la Stalingrad
După capitularea Corpului XI Armată, timp de câteva zile, avioane de recunoaștere germane au continuat să efectueze zboruri deasupra Stalingradului pentru a descoperi eventualele grupuri de militari germani care încercau să scape și de a le parașuta provizii.