Ruşinoasele amprente
Italia a găsit soluţia la problema romilor: fişare, fotografiere, amprentare, declararea naţionalităţii şi a religiei. Comunitatea romă din Italia, estimată la aproximativ 160 de mii de oameni, adulţi şi copii, urmează să treacă prin acest original recensămînt în numele dreptului la siguranţă al poporului italian. Ministrul italian de Interne, Roberto Maroni, spune că amprentarea este unica soluţie pentru ca Italia să garanteze "celor care au dreptul de a rămîne aici posibilitatea unui trai în condiţii decente. Noile măsuri sînt indispensabile pentru a-i expulza pe cei care nu au dreptul să rămînă în Italia". Măsurile stîrnesc protestele bisericii catolice, ale organizaţiilor neguvernamentale şi ale Parlamentului European. Fişarea pe criterii etnice aminteşte de vremurile sumbre ale perioadei fasciste în Italia sau ale regimului de la Vichy în Franţa. De ce e nevoie să faci astfel de fişe? Sînt romii predispuşi la infracţiuni? Altfel spus, există o genă a infractorilor la romi? Acestea sînt întrebările la care a fost somat să răspundă în ultimele zile guvernul de la Roma, iar răspunsurile sînt, pînă acum, puţin convingătoare. "Fişarea este în folosul celor care locuiesc în taberele de nomazi", spunea Roberto Maroni. Greu de înţeles cum ar putea să îi ajute. Mai utile pentru cei care locuiesc în taberele improvizate la marginea oraşelor ar fi programe sociale, accesul la educaţie sau la sistemul de sănătate. Aceste măsuri necesită însă strategii de durată, surse de finanţare, viziune din partea autorităţilor. Guvernul de dreapta al lui Silvio Berlusconi şi cel de stînga care a condus ţara pînă acum cîteva luni s-au dovedit incapabile să propună soluţii pe termen lung. Cu ajutorul unor articole de presă şi al oamenilor politici italieni, romii (şi în special cei din România) au devenit ţapii ispăşitori pentru toate problemele din Peninsulă. Focalizarea pe problema securităţii italienilor acoperă alte chestiuni cu care se confruntă Italia, cum ar fi slabele performanţe economice, criza gunoaielor de la Napoli sau legile de auto-imunitate pe care şi le oferă Berlusconi. Dintre instituţiile europene, Parlamentul European a protestat cel mai vehement. Europarlamentarii au denunţat practici "fasciste şi naziste", de neconceput într-un stat membru al Uniunii Europene. În UE există valori care se numesc democraţie, stat de drept, liberă circulaţie, egalitate, nediscriminare etc. Socialiştii europeni, îndemnaţi de Adrian Severin, i-au cerut lui Nicolas Sarkozy, preşedintele în exerciţiu al UE, să îl convingă pe premierul italian să retragă proiectul din Parlament. Proteste la fel de zgomotoase şi în tabăra liberalilor europeni şi în primul rînd din partea Renatei Weber, europarlamentar român, care a şi fost la Roma pentru a vedea situaţia de pe teren. Grupul Popular - cel mai important ca mărime din Parlamentul European - a fost mai discret, motivul fiind apartenenţa formaţiunii lui Silvio Berlusconi la acest grup în Parlamentul European. Europarlamentarul român Marian-Jean Marinescu a vorbit însă despre o acţiune "discriminatorie" a guvernului italian şi speră ca legea să nu treacă de Parlament. Protestele parlamentarilor europeni au o valoare mai mult simbolică şi nu atrag nici o sancţiune pentru guvernul de la Roma. Sancţiunile ar putea fi propuse de Comisia Europeană, care e mai ponderată. Comisarul pentru afaceri sociale, Vladimir Spidla, spune că este "nemulţumit" de ceea ce se întîmplă în Italia, dar aşteaptă informaţii suplimentare de la guvernul italian înainte de lua o decizie. (De la Comisia Europeană se aşteaptă un raport la începutul lui septembrie privind modul în care poate fi integrată comunitatea romă la nivel european.) Autorităţile române sînt reţinute. Deşi romii români sînt deseori citaţi în intervenţiile oficialilor italieni, guvernul de la Bucureşti nu ia atitudine. Fără a merge pînă la condamnarea unei legi aflate încă într-o fază intermediară, oficialii români ar fi putut cere explicaţii omologilor italieni, ar fi putut să îşi manifeste "surprinderea", ar fi putut face trimiteri la drepturile omului, "exprimîndu-şi speranţa/certitudinea că autorităţile italiene nu le vor încălca" ş.a.m.d. Italia pare hotărîtă să îşi ducă demersul pînă la capăt: proiectul să devină lege, legea să se aplice, fişarea să fie efectuată. Datele unui recent sondaj arată că aproape două treimi dintre italieni aprobă amprentarea romilor. Mă întreb care ar fi rezultatul unui sondaj asemănător făcut în România, dar nu sînt sigur că vreau să ştiu răspunsul.
