Rusia, care se așteaptă să nu participe la Olimpiada de la Paris, va organiza, la Moscova, Jocurile Prieteniei. Prietenia înte popoare? Iar începem?
Să nu fie aşa ar fi fost o găină cu patru picioare. Despre care ştim sigur că există, chiar dacă n-a văzut-o nimeni. Sportul, de cînd se cîntă imnul pentru învingători, e un instrument politic. Al oricărui stat. Iar sportul naţional reprezintă în absolut naţiunea şi forma ei de organizare. Iaca în România: exprimă perfect starea ei de dezorganizare. Nu a fost mereu aşa. Nadia îl reprezenta pe Ceauşescu, care, mărinimos, lăsa poporul să se simtă şi el mîndru. De altfel, Nadia fusese construită cu mijloacele sistemului. Apă, paie şi bătaie. Paie mai puţine, bătaie mai multă. În capitalism, sportul era menit să arate lumii ce poate produce o societate liberă. Liberă, dar nu aşa de liberă cînd nişte băieţi ai unei rase oprimate în SUA au ales să protesteze pe podiumul olimpic cu pumnul ridicat, rezultînd un pumn în gură. Dar lumea aceea producea mult, inclusiv bucurie, şi voia să se vadă. Lumea comunistă se industrializa şi, de asemenea, voia să se vadă. De aceea victoria pentru partid şi pentru popor trecea prin laborator. Unde femei au devenit bărbaţi. Nu, nu cu voia lor. E, deci, o lungă istorie. Fiecare sport e oglinda celui care îi dă bani. Unii sponsorizează ca să-şi vîndă produsele, alţii, ca să-şi vîndă dictatura. Acesta e cazul de azi al Rusiei, care a renunţat aproape explicit de a mai face parte din lumea clasică, cu reguli comun agreate, chiar dacă nu mereu respectate. Rusia a plecat pe drumul ei şi cheamă pe el toate ţările care au ceva de împărţit cu Vestul. Aşa a fost şi pe vremea URSS, cu spartakiade, dinamoviade şi hormoniade. Putin vrea să reînnoade vechea paradigmă a blocurilor confruntaţionale, de aceea e logic ce face. Noi contra ei. Ideea lui e că, atunci cînd Rusia a mers pe mîna Vestului, s-a păcălit, nu putea să fie niciodată piua întîi. Şi atunci a revenit la ceea ce ştia mai bine: închiderea în sine, baricadarea. Şi aşa cum sportul a fost vitrina urşilor împăiaţi de pe vremea lui Brejnev, aşa acum el va transmite celor plictisiţi de democraţie sau intoxicaţi de ştiri false că a apărut din nou alternativa. Ia uite ce flăcăi frumoşi şi fete zdravene are tătuca! Pajalusta, pajalusta! Serviţi! E cu miros de vremuri trecute şi bune, cînd fierbeam încet sub un capac şi ni se spunea că Infernul e doar un Paradis prost explicat. În plus, în noul sportus putinus nu vor mai exista controale de sînge. Doar de salivă. Grijă la vorbe! Dar asta se ştie, oamenii muncii nu găvăresc. Şi nu gîndesc. Doar slăvesc.
