Ruseşti

Publicat în Dilema Veche nr. 130 din 20 Iul 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

● Într-una din cărţile sale de succes de la sfîrşitul anilor ’90*, Zbigniew Brzezinski analizează opţiunile viitoare ale Rusiei, ca actor major pe scena relaţiilor internaţionale. Celebrul profesor american, despre care simt nevoia să precizez de la bun început că nu este unul dintre favoriţii mei, trece în revistă cele trei curente de gîndire dezvoltate la Moscova după 1991, într-un capitol sugestiv intitulat Geostrategic Phantasmagoria: 1) dezvoltarea unui parteneriat strategic matur şi aprofundat cu SUA pentru gestionarea comună a proceselor globale; 2) concentrarea pe spaţiul vecin Rusiei, pentru constituirea unei forme de uniune economică şi politică dominată de Moscova, un fel de "URSS altfel", care să acţioneze ca o contrapondere la procesele de integrare europeană şi ca un competitor al SUA în spaţiul Eurasiatic; 3) o contraalianţă cu parteneri majori din Asia, precum China şi India, pentru a anula dominaţia globală americană şi a bipolariza, din nou, lumea. Brzezinski dovedeşte că fiecare dintre aceste opţiuni este nerealistă şi, ca atare, fără şanse de realizare. Singura şansă a Rusiei, crede autorul, este Europa. Scriu aceste rînduri cu un ochi la televizor, unde văd imagini, transmise pe toate canalele de televiziune din lume, de la Summit-ul G8 de la Sankt Petersburg. Preşedintele Putin este gazda summit-ului. Strînge, ospitalier, mîinile omologilor săi, îi bate pe umăr, sărută mîna primelor doamne. Rînd pe rînd, la capătul unui covor roşu, îi primeşte pe Tony Blair, Jacques Chirac, Jose Manuel Barroso, Romano Prodi... Cînd văd cum le strînge mîinile şi apoi îi apucă afectuos de cot, sau îi bate amical pe spate, simt tactil cum Rusia tatonează Europa. ● Vladimir Putin nu ştie să zîmbească - cînd trebuie, o face alb, fără însorire interioară - şi este mereu gata să dea replici acide. Pare mereu gata de ripostă şi este evident mîndru de faptul că nu se poate citi nimic pe faţa sa imobilă. După două mandate la Kremlin, este la fel de misterios ca în prima zi. În privinţa succesorului său, circulă două-trei nume, dar mulţi experţi par siguri că următorul ţar va fi cineva complet necunoscut acum. La fel a fost şi cu Putin însuşi. Cine auzise de el cînd a fost numit prim-ministru de Elţîn, cu puţin înainte de alegeri, printr-un gest politic care simboliza clar trecerea sceptrului? ● Fiind parte a G8, Rusia ocupă un fotoliu privilegiat la o masă la care, în mod normal, nu ar trebui să stea. Grupul a luat fiinţă ca atare în 1975, cînd preşedintele francez Giscard d’Estaing a invitat şefii de state ai primelor cinci democraţii industrializate ale lumii să i se alăture într-un sommet la Rambouillet. Un an mai tîrziu, grupul celor şase (SUA, Franţa, Germania Federală, Italia, Marea Britanie, Japonia) a devenit G7, prin invitarea Canadei, şi aşa a rămas pînă în 1997, cînd preşedintele Clinton şi-a convins partenerii să accepte cooptarea Rusiei. Rusia, evident, nu are ce căuta într-un asemenea grup. Rusia nu este o putere economică de mărimea celorlalţi şapte şi nu este nici o democraţie de aceeaşi categorie. Explicaţia cooptării Rusiei în G8 ar putea fi aceea că, la sfîrşitul anilor ’90, în plină epocă Elţîn, Rusia oferea semne reformiste şi mesaje care sunau încurajator pentru mulţi optimişti de la Washington. La rîndul ei, tripleta Clinton-Albright-Talbot gîndea că Rusia nu trebuia să se simtă izolată, şi cu atît mai puţin antagonizată, în faţa procesului de aderare entuziastă la NATO a ţărilor din Estul Europei şi, mai ales, a ţărilor baltice. Din punct de vedere economic, explicaţia care se aduce pentru prezenţa Rusiei la masa celor 7 se referă la imensele resurse naturale pe care Moscova le controlează, ceea ce conferă Rusiei o mare influenţă asupra pieţei energetice globale. Atunci, în acest grup ar trebui cooptată de urgenţă Arabia Saudită (primul exportator mondial de petrol) sau Nigeria - o ţară cu resurse naturale pe cît de variate, de la petrol la aur şi de la nichel la gaze naturale, pe atît de mari. ● Nefirescul prezenţei Rusiei în G8 este resimţit de mulţi lideri politici. Doi senatori americani, republicanul McCain (probabil viitorul preşedinte al SUA, luaţi-o ca o ofertă de pariu politic) şi democratul Lieberman (fostul candidat la funcţia de vicepreşedinte al SUA, pe acelaşi tichet cu Al Gore), au cerut răspicat suspendarea Rusiei din G8. Iar Anne Applebaum îşi intitula un recent editorial din "Washington Post": Skip Sankt Petersburg, Mr. Bush. Un summit G8 sub preşedinţie rusă ar putea fi tradus la Moscova drept o cauţionare a ultimelor evoluţii putiniene în materia drepturilor omului, dreptul la liberă asociere, libertatea cuvîntului şi libertăţile religioase fiind, cu preponderenţă, încălcate în Rusia ultimului an. ● La noi, există o tradiţie a gîndirii politice de a privi Rusia cu un fel de respect temător, ca pe o fatalitate. "Înţelepţi" care cer reaprecierea relaţiei cu Rusia şi temperarea entuziasmului euro-atlantic apar periodic. Adevărul este, însă, simplu şi evident. Rusia nu este un prieten al României. Rusia nu este dispusă şi, chiar dacă ar fi dispusă, nu ne-ar putea ajuta la îndeplinirea obiectivului nostru istoric: o prosperă democraţie de tip european. România nu trebuie să dezvolte o relaţie profundă cu Rusia, pentru că Rusia nu ştie să se relaţioneze politic cu ţările mici decît în paradigma dominaţiei fără scrupule. Ca atare, România va avea o bună relaţie cu Rusia atunci cînd va fi parte a UE şi, dimpreună cu toate ţările europene, va delibera asupra politicii faţă de Moscova. Din fericire, orice politică pro-rusă a Bucureştilor este paralizată nu doar de o traumă istorică pe care o resimte orice român, ci şi de ameninţarea unui val de impopularitate. Rusia este ţara faţă de care românii nutresc sentimente dintre cele mai reci, o spun, deopotrivă, sondajele şi bunul-simţ. ● Temerile lui Vladimir Bukovski, cum că UE este o nouă URSS, seamănă cu o ploaie rece, gri, dintr-o seară de toamnă. Un fel de coşmar potolit de propria-i fatalitate. Un suspin suspicios venit din imperiul suferinţei care, deşi este experienţa umană supremă, stă, totuşi, la marginea teoriilor politice. Teoriile politice şi analizele jocului puterilor nu-i ascultă cum se cuvine pe suferinzi. __________ * The Grand Cheesboard. American Primacy and its Geostrategic Imperatives, apărută în 1997.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Pamela Popa profesor Teach for Romania FOTO arhiva personala (3) jpg
Profesoara care își formează elevii ca lideri și le crește stima de sine prin jocuri de rol. Îi duce și în țări din Europa
Pamela Alina Popa, profesor la o școală din județul Timiș, îi învață engleză pe elevii săi prin metode atipice, dar face cu ei și dezvoltare personală și le formează abilități care îi pregătesc pentru viața de adulți.
Ceremonia depunerii jurământului de investitură a ministrului Educației Ligia Deca la Palatul Cotroceni FOTO Inquam Photos Octav Ganea (2) jpg
Ministerul Educației, în topul instabilității politice
Ministerul Educației, condus de Ligia Deca, ajunge la al 28-lea șef cu puteri depline în 32 de ani, fiind una din instituțiile pe unde au trecut cel mai mare număr de miniștri, după Transporturi și Sănătate.
Episcopul Tulcii, PS Sa Visarion
Episcopia Tulcii, reacție în scandalul sexual. „Acuzațiile aduse PS Visarion, nefondate și halucinante lansate de un frustrat“
Episcopia Tulcii a reacționat la scandalul în care este implicat numele Preasfințitului Visarion. Preoții susțin că toate acuzațiile sunt făcute de „o persoană frustrată“, exmatriculată de la Teologie.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.