Rostirea lui Meryl Streep şi Twitter-ul lui Donald Trump

Publicat în Dilema Veche nr. 674 din 19-25 ianuarie 2017
Rostirea lui Meryl Streep şi Twitter ul lui Donald Trump jpeg

Meryl Streep a susținut candidatura lui Hillary Clinton la președinția Statelor Unite cu pasiune și implicare publică. Ba chiar a rostit un discurs înflăcărat (cam jenant, totuși, prin caracterul său apăsat propagandist) la Convenția din iulie 2016, în care Partidul Democrat a desemnat-o pe fosta Primă Doamnă drept candidat la președinție. Apoi, după ce Donald Trump a cîștigat, Meryl Streep nu și-a ascuns supărarea. Așadar, toată lumea aștepta ca Meryl Streep să zică ceva împotriva lui Donald Trump la gala Golden Globe de anul acesta, unde marea actriță a primit un premiu pentru contribuția ei la arta filmului. Și Meryl Streep a zis.

Dintre cele şase minute ale discursului de mulțumire, Streep a vorbit cam cinci minute despre Donald Trump. Nu i-a rostit numele, dar nu-i nici un dubiu că la el s-a referit. Deși criticile la adresa comportamentului lui Donald Trump au fost mai multe, vizînd xenofobia, agresivitatea față de presă și grosolăniile sale, pasajul din discursul marii actrițe care a făcut imediat „headline“ în presa americană a fost: „…Anul acesta am putut vedea o interpretare care m-a împietrit. Mi a rănit inima. Nu pentru că era bună, -căci nu este nimic bun în legătură cu ea. Dar a fost eficientă și și-a atins obiectivul. Această interpretare a făcut publicul ei să rîdă și să-și arate colții. A fost acel moment cînd persoana care cerea să preia cea mai respectată funcție din această țară a imitat un jurnalist handicapat. Adică a maimuțărit pe cineva mai slab, lipsit de privilegii și de putere, incapabil să riposteze. Acel moment mi-a rupt inima și nu-mi iese din minte pentru că nu a fost într-un film. S-a petrecut în realitate. Și acest instinct de a umili, cînd este arătat de o persoana publică, de o persoană care are putere, se prelinge încet în viața fiecăruia pentru că e similar unei permisiuni pentru alții să facă la fel. Lipsa de respect cheamă lipsă de respect, violența incită la violență. Și cînd cei puternici își folosesc puterea pentru a-i abuza pe alții, noi toți pierdem.“ Meryl Streep se referea la un episod din campania electorală americană, în care Trump a parodiat în fața susținătorilor săi un jurnalist handicapat, accentuîndu-i, grotesc, handicapul. Trump a negat mereu că ar fi făcut așa ceva. A spus mereu că el doar a ridiculizat atitudinea reporterului respectiv, care renega acum un articol pe care îl scrisese în 2001 doar pentru a-l pune pe Trump într-o poziție incomodă. De altfel, imediat după discursul lui Meryl Streep, președintele Trump a reacționat pe Twitter: „Meryl Streep, una dintre cele mai supraestimate actrițe de la Hollywood, nu mă cunoaște, dar m-a atacat aseară pe scena premiilor Golden Globe. Ea este o slugă a lui Hillary, care a pierdut rău de tot. Pentru a suta oară: nu am ironizat defectul fizic al cuiva (n-aș face-o niciodată), ci l-am ironizat pe jurnalist pentru felul în care se înjosește schimbînd o poveste pe care el însuși a scris-o cu 16 ani în urmă, doar ca să mă pună pe mine într-o lumină proastă. Încă un caz de presă lipsită de onestitate.“

Sigur că Donald Trump este ridicol cînd o numește pe Meryl -Streep „supraestimată“ – Streep este o actriță de geniu, și Trump însuși era de acord cu acest lucru acum doi ani, cînd a spus într-un interviu că ea este actrița lui preferată, numind-o „excepțională“. Dar nu despre răzgîndirile lui Donald Trump vreau eu să vorbesc aici. Adversarii lui Trump au dreptate să-i ridiculizeze obiceiul de a nega ce a zis. În polemică, de partea lui Trump, au intrat – legitim, cred eu – și adversarii Hollywood-ului. În discursul ei, Meryl Streep s-a erijat într-un fel de reprezentant al acestei comunități de artiști și nu trebuie uitată, totuși, ipocrizia lor proverbială. Acești „Hollywood people“, care sînt oripilați de gardurile care fac unele granițe din lumea asta nebună mai sigure și își înconjoară proprietățile cu niște garduri pînă la cer, sînt alarmați de încălzirea globală și merg cu avioanele private la cumpărături și la golf, mor de dragul libertății și îi simpatizează pe alde Castro și Chávez, condamnă vehement implicarea banilor în politică (în general, ei sînt de partea săracilor) și patronează, contra unor onorarii interesante, balurile la care se strîng zecile de milioane de dolari pentru cîte o candidatură, sînt șocați că Trump nu respectă femeile, vorbind golănește într-o înregistrare audio, și sînt solidari cu fugarul Polanski, care a respectat o fată de 13 ani pînă a sodomizat-o, după ce a atras-o în casa lui Jack Nicholson și a îmbătat-o. Trump e o bestie machistă, Polanski e un artist ce trebuie ferit de barbaria justiției americane care, culmea conservatorismului, condamnă penal vio-lul asupra minorelor. Nu există, de fapt, morală în lumea lor: există doar un mofturos „ne place vs nu ne place“. Ce ne place e bun, moral sau, oricum, scuzabil, ce nu ne place este imoral și rău. Nici despre comunismul lor de caviar, consecință directă a multiplei lor măsuri morale, nu vreau să vorbesc acum. După cum nu cred că mai e ceva de adăugat în privința calității umane a lui Donald Trump.

Însă, de data asta, mi se pare că polemica iscată de Meryl Streep cu președintele Trump este mai mult decît un nou episod al nesfîrșitului duel de vorbe grele dintre Hollywood-ul „anything goes“ și America gotică, conservatoare. Nu este o dispută între progresiștii de California și conservatorii de Midwest. Este o dispută între discursul viu, rostit și respirat, pe de o parte, și mesajul categoric, scurt, casant, de Twitter, pe de altă parte. Este o dispută între două feluri de a fi în public, între două stiluri de a te raporta la ceilalți. O dispută între două feluri de a vedea lumea.

În fond, și actorul, și politicianul vor același lucru: să convingă lumea. Actorul o face pentru glorie. Politicianul o face pentru putere. Adesea, gloria se convertește în putere, iar puterea glorifică.

Meryl Streep l-a șarjat pe Trump vorbind de pe o scenă. Direct, emoționant, convingător, autentic. Sigur, este o mare actriță și ea poate transmite, cu ușurință, orice fel de sentimente publicului ei. De data asta, a vorbit cu un amestec de neliniște dureroasă și de hotărîre. Privirea, gesticulația, inflexiunile vocii – toate aceste elemente actoricești fac, de fapt, forța unui discurs rostit. Streep a ridicat sala în picioare (nu i-a fost greu, toți de acolo erau admiratorii ei – la fel ridică și Trump în picioare o sală de rednecks din Alabama, ca să fim onești) și a trimis vorbele, cu tot cu încărcătura lor emoțională, direct în inimi.

Cum ziceam, replica a venit pe Twitter. Și s-a dus direct în viscere. Pentru că nu a fost rostită, ci tastată. Donald Trump ne-a obișnuit deja cu Twitter-ul. Acest instrument de comunicare, a cărui concizie de pat procustian implică o bună doză de radicalism, exclude nuanța și cere rapiditate, este perfect adecvat stilului de leader-ship al lui Trump. De remarcat este că întreaga Americă pare a fi pe aceeași lungime de undă cu președintele Trump în această privință, fiind o țară pregătită pentru a fi condusă pe Twitter și nu neapărat „pe viu“. Twitter-ul a fost de departe cea mai folosită unealtă de social media în ziua alegerilor americane (50 de milioane de accesări). La fel de adevărat este și că Twitter-ul a fost și singurul mijloc cît de cît eficient prin care Donald Trump s-a putut opune presei americane care, în cvasi-unanimitatea ei, i-a fost ostilă.

Sătui fiind de politicieni, americanii par a se fi săturat de vorbăria lor fără rost. Au nevoie de mesaje scurte, concise, clare. Nu vreau să spun că vremea vorbelor și a discursurilor a trecut, căci asta se va întîmpla abia la sfîrșitul lumii, or, nu sîntem acolo, încă. Vreau doar să spun că vremea discursurilor politice, de tribună, a discursurilor politice așa cum le știm noi, a cam trecut pentru o bună parte dintre americani. Vorbele rămîn ale Hollywood-ului, locul în care se fac cele mai bune filme din lume. La Washington, tocmai se instalează domnia Twitter-ului. America va comunica cu americanii, dar și cu tot restul lumii, prin Twitter-ul lui Donald Trump. Isn’t that funny? 

P.S. Discuție în redacția noastră. Cineva întreabă: de ce Twitter-ul are un asemenea succes în America și nu a prins în România? I se răspunde: pentru că românii sînt grafomani…

Foto: wikimedia commons

p 7 Jame Madison WC jpg
Revenirea antifederalismului
Urmașii intelectuali ai lui Madison au înțeles totodată că această Constituție a permis mai mult decît crearea unui ansamblu de state suverane.
640px Empire State Building MET DP106404 jpg
„Marea demisioneală” nu a trecut din America în Europa
„Marea demisioneală” este un curent care a plecat din Statele Unite ale Americii și a ajuns, mult mai puțin intens, în Europa.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Alte fronturi
Pariul lui Vladimir nu e că poate învinge Vestul,ci că Vestul poartă în suflet și în conduită premisele propriei înfrîngeri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Tutuiala
Ne scufundăm în omogenitatea lui „tu”, iar „tu” evoluează semantic spre „nimeni”.
Frica lui Putin jpeg
Omul: excepție în excepție în excepție în excepție
Și totuși, noi – excepție în excepție în excepție... – avem fantezia de a ne proclama drept normă, ba chiar scop și sens ale Universului. Admirabil tupeu!
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Sînt un deviaționist
Nebun de ură antioccidentală, nebun de sine, nebun mistic, treaba lui ce fel de nebun o fi, dar e nebun. Și simt că în „tribul” meu mă privesc de-aproape tot mai mulți nebuni...
Mussolini Salsomaggiore Terme 1941 jpg
Un secol de la Marș
A doua zi, pe 29 octombrie, regele i-a cerut lui Mussolini să formeze un nou guvern, învestindu-l astfel cu funcția de prim-ministru al țării.
Iconofobie jpeg
Virtuțile fatalismului
„Fatalismul” și „fatalitatea” reprezintă două noțiuni prea puțin agreate de oameni. În termenii filozofiei Facebook de astăzi, sînt genul de „postări” cu slabe șanse de a primi multe like-uri.
„Cu bule“ jpeg
Bulevarde și bulevardiști
Cuvîntul bulevardist putea fi format foarte ușor în română, de la bulevard, deja împrumutat din franceză (din boulevard) la jumătatea secolului al XIX-lea.
HCorches prel jpg
Ce boacăne mai fac elevii
Este utopic să credem că boacănele elevilor și problemele lor, ale vîrstei lor, pot fi anulate, că ele pot dispărea.
Un sport la Răsărit jpeg
Thierry Henry crede că VAR-ul omoară bucuria fotbalului. Păi, e mai bine cu VAR sau era mai bine fără VAR?
VAR, cînd funcţionează corect, nu cu sughiţuri, ca la noi, şi cînd nu e lăsat pe mîna unor Bonnie cu fluier şi Clyde cu joystick, e Lumea Nouă a acestei lumi vechi.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Polițiști
Evident că nu voiau decît mită. Cu 5 sau cel mult 10 dolari, te lăsau să pleci.
O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.

Adevarul.ro

Drulă Bode captură
Tupeu, minciuni, fumigene și autodenunț în scandalul afacerii „BMW-uri pentru Poliție“
Ministrul de Interne, Lucian Bode, a prezentat, joi, raportul Corpului de Control al Ministerului de Interne pe tema achiziției celor 600 de BMW-uri de la firma unui apropiat al președintelui Klaus Iohannis.
avalansa 2 jpeg
Avalanșă în Himalaya: cel puțin 26 de morți
La trei zile după ce o avalanşă a surprins în Himalaya un grup de elevi ai unui institut local de alpinism, şansele de a-i gasi în viaţă pe ultimii trei dispăruţi s-au diminuat vineri, bilanţul ajungând la 26 de morţi, iar căutările au fost suspendate din cauza vremii nefavorabile, relatează AFP.
lidl
Lidl retrage de la vânzare toate loturile unui sortiment de napolitane contaminate cu Salmonella
Retailerul Lidl România a anunţat că retrage de la vânzare şi de la clienţi toate loturile unui sortiment de napolitane produse de Pak Rampart d.o.o, pentru că s-a constatat prezenţa Salmonella Typhimurium, potrivit unui anunţ postat joi de ANSVSA.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.