România, Polonia şi politica estică a UE

În urmă cu cîteva zile, Polonia şi Suedia au anunţat la Bruxelles o iniţiativă comună: un "parteneriat estic" pe care UE ar urma să îl propună statelor aflate la frontiera orientală a Uniunii Europene. E vorba de Georgia, Armenia, Azerbaidjan, Moldova, Belarus (în funcţie de cît de mult se va democratiza) şi Ucraina. Dacă parteneriatul estic va fi însuşit de UE, aceste state ar urma să se bucure de o atenţie specială din partea europenilor, cum ar fi parteneriate, fonduri şi - de ce nu? - pe termen lung, o aderare la UE. Presa europeană a comentat iniţiativa ca fiind o contrapondere la proiectul Uniunii Mediteraneene care urmează să fie lansat peste cîteva săptămîni, cu ocazia preşedinţiei franceze a Uniunii Europene. Altfel spus, suedezii şi polonezii nu vor ca UE să îşi concentreze atenţia numai către ţările aflate în coasta sudică a continentului (mai ales că Tunisia, Marocul sau Egiptul nu au nici o şansă de a intra în UE), ci să se uite şi către Est. "În Sud avem vecini ai Europei, în Est avem vecini europeni" - a făcut distincţia ministrul polonez de Externe Radoslaw Sikorski. Chestiunea nu se pune numai în termeni Sud-Est, ci chiar Est-Est, dacă este să ne uităm la reacţiile venite în urma iniţiativei. Cehia, ţara care va deţine preşedinţia UE la începutul lui 2009, a îmbrăţişat-o după un moment de ezitare. "Dacă anul 2008 e anul Mediteranei, 2009 ar trebui să fie anul Estului" - a declarat un viceprim-ministru ceh. Ezitarea cehă venea din faptul că Praga nu fusese consultată înainte de lansarea proiectului, deşi relaţiile dintre Cehia şi Polonia sînt tradiţional bune. Mai mult, chiar Ucraina, ţara care ar trebui să fie prima pe lista celor interesaţi, a avut reţineri, tot din cauza lipsei discuţiilor prealabile. "Sperăm că UE nu va uita să ne consulte cînd iniţiativa va fi finalizată" - a declarat ironic ambasadorul ucrainean la UE. Lipsa consultărilor, dincolo de "axa" Varşovia-Stockholm, este deci surprinzătoare, mai ales că Varşovia e principalul avocat al Kievului pe lîngă UE. Reacţia Comisiei Europene nu este nici ea entuziastă. Comisarul pentru relaţii externe, Benita Ferrero Waldner, şi-a exprimat temerea ca acest plan să nu se suprapună cu "sinergia Mării Negre", proiect al UE ce vizează aproximativ aceeaşi zonă geografică. În aceeaşi linie s-a situat şi poziţia României. "Singura noastră preocupare este ca orice propunere nouă să completeze politicile deja existente, nu să le înlocuiască" - declara Răduţa Matache, secretar de stat în MAE român. Bucureştiul nu a fost nici el întrebat înaintea lansării iniţiativei polono-suedeze şi se teme că noua iniţiativă ar putea pune în pericol Sinergia Mării Negre, un demers încă fragil, deoarece a fost lansat în urmă cu doar un an. "Sinergia" este practic un "coş cu proiecte" la care sînt invitate să coopereze statele din regiune. După un început ezitant, în care retorica o luase cu mult înaintea acţiunii, Bucureştiul a început să vină cu proiecte pe teme de mediu, de migraţie sau de consolidare a societăţii civile în zonă. Destinul iniţiativei polono-suedeze va fi mai clar după summit-ul Uniunii Europene de la sfîrşitul acestei luni. Pînă atunci, putem observa că state care au interese similare în regiune nu au încredere unele în altele. Polonia pare a suferi de "sindromul statului mare" şi îşi tratează partenerii cu condescendenţă. România, actor european şi NATO la Marea Neagră, are şi ea poziţii paradoxale. În urmă cu două săptămîni, preşedintele Traian Băsescu a absentat de la un summit regional ţinut la Kiev. E adevărat că summit-ul a fost organizat în pripă ("multe inţiative, nici o decizie", avea să comenteze agenţia France Presse), dar e la fel de adevărat că "absenţii greşesc". La această întîlnire, unde au participat, printre alţii, preşedintele polonez, cel georgian şi, evident, cel ucrainean, s-a discutat în primul rînd despre reducerea dependenţei energetice faţă de Rusia, unul dintre subiectele preferate ale preşedintelui român. "Problema este că, aşa cum nu are încredere în Rusia, România nu are încredere nici în Ucraina" - spunea un diplomat străin acreditat la Bucureşti. Revenind la "parteneriatul estic" propus de Suedia şi Polonia, putem vedea şi partea plină a paharului. Chiar dacă au apărut temeri, e mai bine să existe mai multe iniţiative, decît nici una. Exerciţiul consultărilor se poate învăţa şi din mers. Pînă la urmă, chiar planul Uniunii Mediteraneene, propus de Franţa, era primit cu mult scepticism de Germania, în urmă cu cîteva luni. Încă nu se ştie dacă va funcţiona, dar faptul că a devenit din proiect francez proiect european este un pas înainte.