Restul lumii

Marţi, în ziua cînd Dilema veche îşi închidea paginile, votul pentru alegerile prezidenţiale din SUA de-abia începea, ceea ce înseamnă că joi, cînd revista o să fie la chioşcuri, cititorii o să ştie ceea ce eu azi mă şi tem să ghicesc. Frustrarea se mai calmează cînd încep să curgă ştirile despre ceea ce se întîmplă în lume. Răzvrătiţii, forţele de represiune, politicienii, teroriştii, judecătorii şi avocaţii nu şomează; fac ceea ce făceau şi ieri, şi alaltăieri, şi ceea ce o să continue să facă şi după ce numele "celui mai puternic om de pe planetă" va fi cunoscut. Crizele, cea financiară şi cea economică, lovesc fără a cere permisiunea preşedintelui ales al Statelor Unite; acesta găseşte cu greu vorbele prin care să alimenteze optimismul. Nu e cel mai puternic, este poate cel mai cunoscut demnitar pentru că tot ce spune el se află imediat, dar în materie de putere e constrîns de diferite reglementări, presupunînd implicarea altor organisme alese. Cînd acţionează transparent, preşedintele este personificarea unei administraţii dorind să-şi impună un punct de vedere, acţiune arareori acceptată fără murmur. Cea mai mare parte a muniţiei ideologice antiamericane - folosită de filozofi şi de organizaţii pacifiste, de terorişti şi de politicieni aleşi - este furnizată de dezbaterile interne din SUA. Războiul din Irak, conceput şi condus de administraţia Bush, a fost proiectat ca o victorie a lumii libere asupra dictaturilor. Nu toţi liderii politici din lumea liberă au fost de acord că acesta este modul cel mai bun de a-şi demonstra superioritatea, iar lumea neliberă pare că vrea să rămînă aşa cum e. Bagdadul, capitala Irakului, este zguduit de valuri succesive de violenţă: luni, explozia a două bombe plasate în faţa unui sediu al Ministerului de Interne (o zonă foarte sever fortificată) a făcut şase morţi şi 20 de răniţi. În provincie, la Baquba, o altă bombă a explodat tot într-un teritoriu bine păzit, în parcarea de lîngă autoritatea locală: trei morţi şi 13 răniţi. Era ziua cînd în Parlament se vota o lege care garanta drepturile minorităţilor, lege considerată "o insultă" pentru că, faţă de ceea ce ceruse misiunea Naţiunilor Unite, se restrînge numărul de locuri în Parlament, rezervat reprezentanţilor minorităţilor. În aceeaşi zi, oficialii militari americani şi irakieni au anunţat că violenţa ajunsese la cel mai jos nivel, dacă se ia ca punct de reper anul începerii războiului, 2004. Măcar în Irak are cine să numere morţii şi să compare cifrele. În Congo, soldaţii din misiunea de menţinere a păcii (17.000 de oameni) sînt incapabili să ţină departe de capitala Goma gherilele conduse Laurent Nkuda, un general conglez, etnic tutsi; el declară că vrea să-l înlăture pe preşedintele Kabila şi să-i pedepsească pe autorii genocidului din Ruanda (1994), etnici hutu. Guvernul înarmează "detaşamentele morţii" alcătuite din etnici hutu. Diplomaţii occidentali fac naveta între rebeli şi oficiali pentru a-i aşeza pe combatanţi la masa negocierilor. Misiunea ONU nu numai că n-a fost capabilă să-i oprească pe rebeli, dar nici n-a fost în stare să-i protejeze pe civili, victime ale jafurilor, violurilor şi crimelor. La Miami, luni a fost condamnat Franklin Duran, un om de afaceri din Venezuela. Agenţii federali au izbutit să aducă dovezi conform cărora el era legat de cel care a adus pe un aeroport american valiza cu 800.000 de dolari cash. Judecătorii au dat crezare versiunii conform căreia banii erau trimişi de preşedintele venezuelean Chávez, pentru a o susţine pe Cristina Fernadez de Kirchner, pe atunci candidată la preşedinţia Argentinei. Manevra ar fi urmat să contribuie la consolidarea unui front anti-SUA în America Latină. În enigmaticul Iran, Parlamentul a cerut demiterea lui Ali Kordan, ministru de Interne, pentru că acesta a susţinut că are o diplomă onorifică de la Oxford, şi de fapt el nu-şi încheiase nici măcar studiile medii. Prim-ministrul a distribuit cecuri de 5000 de dolari celor care ceruseră demisia, încercînd să-i convingă astfel să-şi retragă acţiunea. N-a izbutit şi atunci a intervenit preşedintele Ahmadinejad: "Şi ce dacă-i falsă? Oricum e o bucată de hîrtie". Pentru aceste persoane nu are nici o importanţă cine s-a ales marţi.