Resemnare

Publicat în Dilema Veche nr. 999 din 1 iunie – 7 iunie 2023
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg

Recep Tayyip Erdogan e la putere în Turcia de douăzeci ani. A fost premier, apoi președinte. Are 69 de ani și ar mai putea guverna țara încă multă vreme. O modificare a Constituției operată în 2017 oferă președintelui posibilitatea de a candida pentru un al treilea mandat dacă Parlamentul convoacă alegeri anticipate. Duminica trecută, Erdogan a primit un al treilea mandat care însă, după metoda „Iliescu”, e calculat ca al doilea în actualul cadru constituțional. 

Înainte de primul tur al alegerilor prezidențiale din acest an existau destui analiști care estimau că Turcia are o șansă reală să revină la democrație după mulți ani de derapaj autoritarist. N-a fost cazul. Opoziția a acuzat nereguli în procesul de vot, unele dintre ele confirmate și de observatorii internaționali, însă e destul de clar că Erdogan și partidul său rămîn populari. 

Probabil nu e o exagerare dacă presupunem că actualul președinte ar fi avut o șansă reală să rămînă în funcție și fără a controla spațiul mediatic așa cum o face în prezent. Nu e nici un secret pentru nimeni că presa turcă are grijă să nu deranjeze prea tare Guvernul. Aproape toate stațiile de televiziune sînt deținute de oameni de afaceri apropiați ai cercurilor Puterii. În puținele cazuri în care avem de-a face cu organizații de presă independente sau apropiate de Opoziție, acestea sînt ținta intimidărilor sau reușesc cu greu să supraviețuiască într-o piață în care aproape nimeni nu vrea să supere autoritățile. Cît privește social media, Twitter a cedat rapid în fața amenințărilor Guvernului și a restricționat accesul la unele conturi deranjante. Explicația lui Elon Musk, proprietarul Twitter, a fost că preferă sacrificarea cîtorva conturi dacă rezultatul e că restul turcilor vor avea acces la rețea. Din nefericire, Musk nu a făcut decît să ofere un model de control al conținutului pentru tot restul de dictatori reali sau închipuiți care vor fi deranjați de ceea ce se postează pe rețeaua sa.

Cu cîteva zile înainte de primul tur, la Istanbul, am încercat să înțeleg de ce, după un an cu inflație de aproape 80%, după un răspuns catastrofal al autorităților la cutremurul care a devastat sudul țării și după douăzeci de ani în care același partid a guvernat țara, turcii continuă să fie sceptici cu privire la schimbare. Răspunsul pe care l-am primit de la activiștii civici turci cu care stăteam de vorbă a fost simplu: Erdogan și oamenii din jurul său au construit în tot acest timp un fel de „om nou turc” – mai conservator, mai suspicios, mai puțin deschis la orice are lumea modernă de oferit. Un om care se mulțumește cu falsa securitate oferită de un guvern și un președinte care, ca în atîtea alte locuri, avertizează asupra incendiilor ce ar putea cuprinde casa cu buzunarele pline de cutii de chibrituri. Omul nou creat de Erdogan în ultimele decade și-a declinat dreptul de a pune întrebări în favoarea privilegiului Guvernului de a livra răspunsuri. 

Dacă în exteriorul Turciei se vorbea mult despre întoarcerea la democrație, activiștii cu care stăteam de vorbă erau mai degrabă resemnați. Mi-au explicat că, în eventualitatea unei victorii a Opoziției, se vor găsi destui care să nu accepte o societate mai liberală și printre ei vor fi și mulți dispuși la confruntare directă. Altfel spus, o victorie a Opoziției ar fi fost întîmpinată cu bombe, guvernarea ar fi fost dificilă și nimeni nu ar fi putut oferi vreo garanție cu privire la un viitor mai bun.

Oamenii cu care vorbeam mergeau la vot dintr-un soi de automatism, dar se pregăteau să plece, să lase Turcia în urmă ca pe o înfrîngere uriașă ale cărei consecințe le vor duce cu ei pentru totdeauna. Aveau deja modelele prietenilor lor care își construiau vieți departe de țara care îi trata ca pe inamici și care, în loc de un viitor, le promitea arestul. Evident că niște tineri activiști sceptici și extenuați nu sînt reprezentativi pentru o țară întreagă, însă atunci cînd sectorul cel mai activ al societății nu se mai regăsește în lumea din jurul său, nu mai vede motive de luptă, atunci știi că riscul de eșec al unei întregi țări e mai mare decît media. 

Recunosc că genul acesta de resemnare, care devine din ce în ce mai justificată pe măsură ce afli detalii, mi-a părut dezarmantă. Dar apare inevitabil și întrebarea de ce să vrei să salvezi un popor care nu vrea să fie salvat. De ce să îți riști libertatea, liniștea, prietenii și familia pentru drepturile unor oameni care folosesc exclusiv idei împrumutate de la Guvern? Oameni în a căror imaginație ești dușmanul absolut. 

Turcia e doar încă un teren de luptă dintr-un război care se poartă intens de-a lungul și de-a latul lumii. Un proces lent de retribalizare început cîndva prin preajma crizei economice din 2008 ridică ziduri nu numai între țări și blocuri economice, ci și în interiorul orașelor și, uneori, al caselor în care ne ducem viața. Și, ca întotdeauna, cînd un zid se ridică, cineva rămîne inevitabil pe afară. 

Între milioanele de emigranți care fug din calea războaielor, schimbărilor climatice sau a crizelor economice uitați-vă și după cei care ar fi putut să lupte, dar de la un punct încolo n-au mai înțeles de ce. Sînt un pic mai triști. Sînt cei care și-au consumat speranța.

Teodor Tiță este gazda podcast-ului În Centru pe care îl puteți asculta pe oricare dintre platformele de distribuție (Apple, Spotify, Google etc.): https://open.spotify.com/show/5jSN6amOtenIsHn23aoOLQ

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Patroni de restaurant, șantajați cu recenzii false pe internet. Cum au reacționat
O rețea mică de restaurante independente se confruntă cu un atac cibernetic de tip șantaj. Criminalii informatici îi amenință pe proprietari cu recenzii negative pe platformele online, forțându-i să plătească sume mari de bani pentru a le evita.
image
Șoșoacă nu se dezminte: a lăudat Rusia în primul discurs din Parlamentul European VIDEO
Eurodeputata SOS Diana Șoșoacă a spus, în primul discurs din Parlamentul European, că Federația Rusă este singura care își dorește pacea în războiul din Ucraina.
image
Reacția unui medic legist după ultimul festival de la mare: „Nu reprezintă nimic altceva decât deschiderea către o viață de consumator”
Medicul legist Cristian Paparau a transmis că, deși organizatorii festivalului de muzică hip-hop „Beach, Please!” se laudă cu rezultatele evenimentului, situația este cu totul alta. „Nu faci nimic altceva decât să încurajezi consumul de droguri”, arată el.

HIstoria.ro

image
Lucruri știute și neștiute despre Mănăstirea Arbore și ctitorul ei
Pe ruta mănăstirilor din Moldova, din cel mai recent proiect de turism cultural – „România Atractivă” –, cunoaștem profund patrimoniul românesc, construit, meșteșugit sau povestit. Străini și români deopotrivă, suntem chemați de sunetul de toacă și ne plecăm capetele la auzul cântărilor din zori. Ne
image
Încălzirea politică globală
Poate că 2024 va depăși recordul lui 2023 și va fi cel mai călduros din istorie, record pe care nu și-l dorește nimeni.
image
Pe vremea când nu exista cod roșu și aer condiționat: în 1911 canicula a făcut prăpad în Europa și SUA
Chiar dacă valurile de căldură devin din ce în ce mai intense și mai frecvente ca urmare a încălzirii globale, acestea nu reprezintă un fenomen nou în istorie. Un exemplu tragic este vara anului 1911, când Franța a fost lovită de un val de căldură devastator. În acea perioadă, peste 40.000 de oameni