Reîntîlnire cu Rousseau

Publicat în Dilema Veche nr. 226 din 14 Iun 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Nu demult a apărut o nouă versiune românească a celebrisimei lucrări a lui Rousseau, Despre contractul social sau principiile dreptului politic (la Editura Nemira, în traducerea lui Cătălin Avramescu, care semnează şi un consistent studiu introductiv). Bun prilej pentru mine să tatonez din nou această carte, după mulţi ani de la ultima lectură. Îmi place mult autorul, dar nu sînt deloc de acord cu el. Rousseau este, în imaginarul meu clădit, desigur, pe cărţile lui, un personaj extraordinar. Este primul intelectual modern al lumii, este primul om care a scris deopotrivă despre alcătuirea politică a societăţii şi despre frămîntările sale private, cu un stil minunat şi într-un melanj care reinventează eseul. Să aduci angoasele şi frămîntările tale private la înălţimea principiilor care guvernează relaţiile de putere dintre guvernaţi şi guvernanţi era, la mijlocul secolului al XVIII-lea, ceva cu totul nou. Trebuie să fii şi un mare scriitor, şi un mare politolog (urăsc termenul, dar nu am altul la îndemînă), ca să poţi scrie cu tensiunea introspecţiei despre alcătuirea politică a lumii şi cu precizia politologului despre propriul suflet. Iar Rousseau a fost un astfel de autor. Nu sînt un contractualist. Teoria contractului social, al cărei celebru adept a fost Rousseau, dar pe care nu a inventat-o el, nu mi se pare satisfăcătoare nici ca explicaţie, nici ca proiect. Admit că o societate modernă poate să aibă, în unele aspecte ale ei, o organizare contractualistă. De pildă, în raporturile fiscale, cred că substanţa relaţiei este contractuală şi vedem bine asta din succesul enorm pe care îl are percepţia cetăţeanului drept contribuabil. Dar cînd vine vorba, de pildă, despre obligaţia statului de a administra aparatul judiciar deopotrivă în termenii legalităţii şi ai justiţiei, cred că viziunea contractualistă sucombă. În general, ideea de bază a contractualismului, anume că totul este/trebuie să fie produsul unui consimţămînt, mi se pare eronată: nu îmi amintesc să fi consimţit la felul în care lucrează statul al cărui cetăţean sînt, iar în teoria contractelor consimţămîntul tacit sau prezumat este doar excepţia, în vreme ce consimţămîntul manifest este regula. Teoria contractualistă exclude faptul că, dincolo de voinţele noastre, există ceva mai înalt, căruia voinţele trebuie să i se conformeze. Există o lume a valorilor care ne preced şi care ne vor supravieţui, cu care trebuie să ne punem în acord, tocmai pentru a trăi într-o bună guvernare. În general, oamenii funcţionează productiv în spaţiul libertăţii, dacă recunosc şi respectă o autoritate superioară, exterioară politicului. Or, contractualismul tocmai asta neagă. Pentru mine, nu Contractul social este cea mai bună carte a lui Rousseau, deşi este cea mai cunoscută. Confesiuni şi Eseu despre originea limbilor sînt cărţile sale de care sînt îndrăgostit. Fără îndoială, Contractul social este una din primele trei cele mai influente cărţi de acest gen din spaţiul culturii occidentale (dimpreună cu Politica lui Aristotel şi Principele lui Machiavelli). De la ea se adapă cu sentimentul că beau din cel mai pur izvor şi socialiştii, şi liberalii de dreapta, şi naţionaliştii, şi federaliştii. Pînă şi Mahatma Gandhi cita cu plăcere din Contractul social. De unde vine această enormă influenţă a Contractului social, nu-mi pot explica: ideile sale nu sînt noi deloc. Ideea că legitimitatea este cea mai importantă problemă a regimurilor politice e de la Locke. Însăşi ideea contractului social vine din veacul anterior, de la Hobbes. Ideea separaţiei puterilor este cu mult mai articulat prezentată cu un deceniu înainte de Montesquieu (pe care Rousseau îl cunoştea bine, căci îl citează adesea). Ideea că oamenii trăiesc în societate pentru că aşa vor, prin liberul lor consimţămînt, şi nu pentru că îi împinge vreo fatalitate iraţională e încă şi mai veche - o găsim în dialogurile platoniciene (în "Criton", de pildă). Mă leagă însă de Rousseau frămîntările lui şi mă seduce stilu-i. De pildă, Rousseau nu e niciodată explicit în legătură cu preferinţa lui pentru un anume tip de organizare politică. Între monarhie, aristocraţie şi democraţie, ezită să aleagă ferm. Critică puternic aristocraţia (cu o oarecare simpatie totuşi pentru ceea el numeşte "aristocraţia electivă") şi monarhia, simţind că trebuie să ţină partea democraţiei. Dar e ceva ce-l împiedică. Rousseau simte că democraţia, în desenul ei corect, este un guvernămînt perfect care, firesc, cere cetăţeni perfecţi: "Să mai adăugăm că nu există un regim atît de expus războiului civil şi agitaţiilor interne, precum cel democratic sau popular, pentru că nu e nici unul care tinde atît de mult şi atît de constant să îşi schimbe forma, şi nici vreunul care să ceară mai multă vigilenţă şi curaj pentru a fi menţinut în starea actuală. Mai ales în cadrul acestei constituţii (a democraţiei, n.m.), cetăţeanul trebuie să se înarmeze cu forţă şi constanţă şi să-şi spună în fiecare zi în străfundul inimii sale ceea ce spunea un virtuos palatin în Dieta Poloniei: mai bine o libertate primejdioasă decît o sclavie liniştită. Dacă ar exista un popor de zei, el s-ar guverna democratic. Însă oamenilor nu le convine un regim perfect". Democraţia cere prea mult de la cetăţean şi, de aceea, e cumva nefirească. Acest tip de nelinişte lucidă îmi place mult al Rousseau. Rousseau era foarte mîndru de ideile sale. Le apăra pînă în pînzele albe, le răstălmăcea, uneori, de dragul de a fi convingător. Rousseau vroia să aibă dreptate cu tot dinadinsul. Era un gînditor care dădea cu piatra-n Dumnezeu. Lui Voltaire, îi stîrnea admiraţie fără margini. Ei bine, acest autor încheie Contractul social cu o concluzie de o modestie tulburătoare: "După ce am stabilit adevăratele principii ale dreptului politic şi am încercat să aşezăm Statul pe această temelie, mai rămîne să îl consolidăm în relaţiile externe... Dar toate acestea formează un nou obiect, prea vast pentru perspectiva mea limitată: ar fi trebuit să mă rezum la un domeniu mai restrîns". Aici avem o traducere cam generală (în original: "...Mais tout cela forme un nouvel objet trop vaste pour ma courte vue: j’aurais d

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Parteneri

zelenski in romania cu odobescu sursa x jpeg
Europa Centrală se înclină către Moscova. Riscuri pentru aprovizionarea Ucrainei cu arme
Furnizarea de arme și echipamente vitale pentru Ucraina riscă să devină o misiune tot mai dificilă pe măsură ce forțele politice pro-ruse câștigă teren în Europa Centrală.
friptura vita istcok jpg
Metoda ingenioasă care ne asigură o friptură de vită mult mai fragedă! Este secretul bucătarilor cu experiență
Indiferent de ce fel de ingrediente vom folosi, o friptură de vită va rămâne mereu delicioasă și destul de ușor de pregătit. Însă, singura problemă cu acest preparat este faptul că vita poate rămâne destul de tare, dacă nu știm precis cum să o pregătim.
Berthabenzportrait jpg
Cine este femeia care a revoluționat mersul cu mașina. Povestea incredibilă a primei excursii cu automobilul
Curajul unei femei a revoluționat întreaga industrie automobilistică. Bertha Benz, „mama” uneia dintre cele mai celebre mașini de lux din Europa, a fost prima femeie care a făcut o călătorie lungă la volanul unei mașini, reușind să inoveze incredibil întreaga infrastructură și industrie auto.
politist pistol trage jpeg
Un tânăr de 26 de ani din Medgidia, oprit în trafic de poliţişti cu focuri de armă
Agenţii de la Poliţia Rutieră din Medgidia nu l-au putut opri în trafic pe un tânăr de 26 de ani, suspectat că a furat o maşină, decât după ce au tras un foc de avertisment în aer.
Inteligenta artificiala FOTO Shutterstock jpg
Evoluția inteligenței artificiale în atacurile de tip phishing. Și cei mai experimentați pot deveni victime
Inteligența artificială este deseori folosită pentru a perfecționa înșelătoriile de tip phishing, a le rafina astfel încât să poată ținti anumite persoane specifice, iar atacurile să fie dificil de detectat.
eminescu jpg
15 ianuarie: Ziua în care s-a născut Mihai Eminescu marchează Ziua Culturii Naționale
Din anul 2011, 15 ianuarie, ziua în care în urmă cu 175 de ani se năştea poetul Mihai Emininescu, în România se celebrează Ziua Culturii Naționale. Tot într-o zi de 15 ianuarie s-au născut şi Ecaterina Teodoroiu, prima femeie sublocotenent din armata română, dar şi celebrul dramaturg francez Molière
helena christensen instagram jpg
Helena Christensen se menține tânără cu băi reci! Arată extraordinar, la 56 de ani
Helena Christensen (56 de ani), îmbrăcată într-un costum de baie întreg de culoare verde, s-a aruncat în apă înghețată în timp ce își etala fizicul de model într-o postare pe Instagram, luni.
g cristea facebook jpg
Prezentatoarea care i-a luat locul Gabrielei Cristea, primul mesaj. Raluca Preda: „Știu că mulți dintre voi sunteți întristați”
După ce Gabriela Cristea a anunțat că ia o pauză din televiziune, Raluca Preda, cea care i-a luat locul la cârma emisiunii „Mireasa - Capriciile Iubirii”, a transmis primul mesaj după schimbarea care i-a luat prin surprindere pe fanii show-ului matrimonial.
Regina Elisabeta   GettyImages 106056536 jpg
Cine a fost spionul KGB de la Palatul Buckingham din timpul domniei Reginei Elisabeta a II-a. Suverana a aflat secretul mult prea târziu
Regina Elisabeta a II-a a fost ținută neinformată timp de aproape un deceniu cu privire la activitățile de spionaj desfășurate de unul dintre colaboratorii săi în beneficiul KGB, conform unor documente oficiale recent desecretizate și publicate marți, informează AFP, citată de Agerpres.