Regele, gîndurile mele şi liniştea

Publicat în Dilema Veche nr. 404 din 10-16 noiembrie 2011
Impresii de cînd am fost dat afară jpeg

Au trecut suficiente zile de la discursul Regelui Mihai I în Parlament, la 25 octombrie. Am avut, aşadar, răgazul să citesc mai toate reacţiile, comentariile şi opiniile. Aşa cum mă aşteptam, am găsit tot ce se putea găsi: de la „istoric“, „memorabil“, „generaţiile viitoare îşi vor aminti cu emoţie“, pînă la „nimic deosebit“, „moft“, „irelevant“, „degeaba“, trecînd prin „manipulare“, „plan“, „complot“ şi, firesc, multă, foarte multă politică. Tonurile folosite au fost, de asemenea, de o imensă varietate – şi elegie şi furie, şi lehamite şi entuziasm, şi analiză rece („de text“) şi băşcălie. Şi tabloul psihologiilor a fost complet: extaz la unii şi nervi la alţii, superioritate contrariată, pe ici, şi mîndrie robustă, de plebeu cu mîneci suflecate, pe colo, respect bisericos într-o tabără, ochi exasperaţi în tavan la cealaltă. În fine, trecerea Regelui prin Parlament a întrebuinţat serios toate resursele de talent, inteligenţă şi, vai!, morală a stelelor jurnalismului românesc şi, chiar dacă apariţia Majestăţii Sale la tribună nu o fi fost foarte spectaculoasă, rîndurile revărsate asupra naţiei de tagma editorialiştilor şi analiştilor TV au fost copleşitoare. Ca să zic aşa, concluzia generală a lecturii presei este că am trăit din plin evenimentul. Şi bine am făcut!

A existat o singură idee care a părut că face consens: cei care nu au fost acolo, deşi ar fi trebuit să fie, au fost beşteliţi de toată lumea pentru absenţa lor.

Abia într-un cîmp atît de vast al relatărilor, adaug şi eu mărturisirea mea, nu pentru a lămuri, ci pentru a contribui. E util, cred, să spun şi eu, ca unul care a fost de faţă, ce am văzut şi ce am gîndit în minutele acelei şedinţe solemne. Că se vor enerva unii, sînt sigur. Că se vor amuza alţii, poate. Că vor fi şi dintre cei care vor cădea pe gînduri, sper.

Iată cam la ce mă gîndeam în acea zi, cînd toată lumea vorbea despre revenirea Regelui în Parlament după 64 de ani. Ultima dată, Regele a vorbit la deschiderea Adunării Deputaţilor pe 1 decembrie 1946. Scuzaţi clişeul care cheamă amintiri amare: impresionant arc peste timp! Mă miram, însă, că nimeni nu părea interesat de ceea ce a spus Regele în acel discurs, acum 64 de ani. Discret, au fost cîteva ziare care l-au republicat. Eu l-am citit cu o seară înaintea şedinţei festive şi m-a tulburat. Nu cred că Regele nu ştia care este relaţia dintre poporul său şi armata sovietică pe data de 1 decembrie 1946. Şi totuşi, a mulţumit acestei armate pentru binele pe care l-a făcut poporului său. Ştiu, aşa a fost istoria! Ştiu, nu avea ce face! Ştiu, deşi mulţumea glorioasei armate sovietice pentru eliberarea poporului român pe data de 1 decembrie 1946, Regele rezista eroic! Mă rog, rezista mulţumind. Dar, rezista. Pot înţelege asta? Ştiu bine că nimeni nu poate cere cuiva să fie erou. E o aberaţie! Dar, să ceri unui preşedinte să fie preşedinte, ai dreptul. La fel, ai dreptul să strigi în gura mare cînd preşedintele ţării tale nu ţi se mai pare că se ridică la standardul pe care tu, cetăţean, i-l ceri. Fără îndoială! Ai şi dreptul să spui că un Rege nu se ridică la standardul regalităţii din sufletul tău? Sigur că nu am nici un drept să-i pretind Regelui Mihai I să se fi comportat altfel în împrejurări istorice presante şi cu totul excepţionale. Nu cred că România ar fi scăpat de comunism dacă Regele se comporta altfel în anii 1945-1947, dar cred că România ar fi trecut altfel prin comunism. Ştiu, doar, că există o mare probabilitate ca eu, împreună cu poporul meu, să fi fost un pic altfel astăzi dacă Regele ultim al libertăţii noastre, Regele de dinainte de infern, ar fi fost un erou, şi nu un refugiat taciturn.

Aşezat în banca mea, în ultimul rînd al fotoliilor rezervate deputaţilor, în acea zi de 25 octombrie, pe lîngă toate aceste gînduri, retrăiam cu intensitate scăzută şi trauma pe care mi-a provocat-o scena Rege-Adrian Năstase-revista VIP, din anul 2003. Pe de altă parte, mă gîndeam la mama mea, care ar fi lăcrimat de emoţie să-l vadă pe Rege vorbind cum a vorbit în Parlament şi pe mine stînd acolo, ascultîndu-l, dar s-a grăbit să plece cu doar trei luni înainte şi n-a mai apucat. Mă gîndeam şi la bunica mea, care nu ştia prea multă politică, dar mi-a spus, în 1990, că ei i se pare normal să se întoarcă Regele Mihai pe tron pentru că dispariţia comunismului nu poate duce la altceva decît la reinstaurarea monarhiei, de vreme ce apariţia comunismului a dus la dispariţia monarhiei, şi încheia silogismul acesta, care mă uimeşte şi azi, prin concluzia imediată şi apăsată: în România, cîtă vreme nu e monarhie, e comunism.

Ceea ce m-a impresionat, însă, foarte puternic în Parlament, în acea zi, a fost liniştea. Pentru cei care nu ştiu, precizez că şedinţele de plen se desfăşoară, întotdeauna, într-o atmosferă zgomotoasă, fie de chermeză, fie de război. Niciodată de cînd sînt în Parlament nu i-am văzut pe absolut toţi colegii stînd la locurile lor şi ascultînd, liniştiţi, un discurs. Tot timpul parlamentarii se mişcă prin sală, intră şi ies, vorbesc la telefon, moţăie, citesc ziare, tastează computere, conversează între ei. Cînd treaba se încinge, vociferează. Uneori, bat cu palmele în pupitre. Huiduie copios şi chiar fluieră dacă devin nervoşi. O spun cu tristeţe: înjură birjăreşte adesea şi nu vreţi să ştiţi ce se poate urla din sală cînd apar la tribună cîteva dintre vedetele feminine ale legislativului nostru. Nu aţi vrea să vă lăsaţi copii de vîrsta şcolii pe acolo. Comportamentul acesta – care e continuu! – a fost suspendat pentru o dată. Cînd a vorbit Regele, toţi aceşti oameni – cu educaţia lor, cu nervii lor, cu temperamentul lor – au tăcut smirnă. Toţi! Omul acesta de 90 de ani, cu aerul lui uşor autist, cu vocea sa plăpîndă şi fizicul său fragil, a redus la tăcere o masivă colectivitate temperamentală, neîmblînzită. Acesta a fost primul moment din primul meu mandat de deputat cînd am putut vedea limpede cum bunul-simţ învinge mitocănia. Cum de au fost capabili colegii mei violenţi în limbaj şi brutali în abordări de atîta linişte înfiorată, nu-mi pot explica. Şi mă minunez şi acum… 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
EXCLUSIV Bruce Lincoln, profesor, discipol și fost student al lui Mircea Eliade: „Admirația lui pentru mișcarea legionară m-a tulburat mult“
Articole și documente din perioada anilor ’30, în care filosoful român Mircea Eliade își declara simpatia față de Garda de Fier, au ajuns în posesia discipolului său, Bruce Lincoln, astăzi un emerit profesor american.
image
Dependența de ecrane a copiilor, vindecată în doar două săptămâni. Ce ar trebui să facă părinții. Soluția specialiștilor danezi
3 ore pe săptămână în fața ecranelor și nu mai mult! De atât au nevoie copiii pentru a se dezvolta sănătos din punct de vedere psihic și emoțional. Aceasta este concluzia unui studiu efectuat de specialiștii unei universități de prestigiu din Danemarca.
image
Care sunt cele mai bune companii aeriene din lume în 2024. Care au cele mai puține anulări și întârzieri
Blocajul informatic de vineri ne-a determinat să căutăm care sunt cele mai sigure companii aeriene din lume, premiate pentru cele mai puține anulări și întârzieri.

HIstoria.ro

image
Ziua în care veteranii de o vârstă cu secolul s-au întors pe plajele Normandiei
Acum 80 de ani, soldații care au debarcat pe plajele Normandiei, în dimineața de 6 iunie, au pășit în infern, întâmpinați de obstacole diabolice, mine, sârmă ghimpată, cazemate și bunkere, mitraliere secerându-i încă din apă și un inamic fortificat hotărât să îi arunce înapoi.
image
Vechi magazine și reclame bucureștene
Vă invităm să descoperiți o parte din istoria Capitalei, reflectată în vitrinele magazinelor și în mesajele reclamelor de odinioară.
image
„România va fi ce va voi să facă Stalin cu ea”
Constantin Argetoianu avea să ajungă la o concluzie pe care istoria, din păcate, a validat-o.