Referendumul – democraţie sau tragedie?

Publicat în Dilema Veche nr. 599 din 6-12 august 2015
Bun şi rău jpeg

În ultima vreme, presa de o anume orientare a făcut fel de fel de analogii între referendumul lui Tsipras din această vară şi referendumul Ponta-Antonescu de acum trei ani. Sigur, situaţiile sînt cu totul diferite. În primul caz, demagogul grec a socotit că aşa e bine să răspundă unei presiuni externe, în al doilea caz, băieţii viguroşi de pe Dîmboviţa au socotit că aşa e bine să rezolve o problemă de politică internă. În ambele situaţii, însă, ceea ce iniţiatorii sperau să obţină prin referendum nu s-a obţinut, chiar dacă s-a dovedit că anticipau corect rezultatele de la urne. Şi Tsipras, şi cuplul uselist au dovedit, paradoxal, că nu ştiu mare lucru despre democraţie tocmai prin utilizarea nepotrivită a unui instrument perfect democratic, la fel cum cineva ar dovedi că habar nu are medicină dacă ar propune să trateze o gripă cu bisturiul. 

De altfel, faptul că referendumul nu poate rezolva probleme de un anumit gen trebuia să fie limpede pentru liderii români, de vreme ce o altă consultare populară, prin care poporul a decis că vrea Parlament unicameral cu 300 de membri, a rămas apă de ploaie. Mai mult, chiar ei doi, Ponta şi Antonescu, au fost cei mai acerbi critici ai folosirii referendumului pentru o chestiune ce ţine de alt palier instituţional al democraţiei. Ei bine, cînd le-a venit la socoteală, chiar ei au fost promotorii unui referendum pe cît de inadecvat, pe atît de…  antidemocratic. Pentru că, mă grăbesc să precizez, nu orice consultare populară este democratică. De multe ori, poporul însuşi devine un inamic al democraţiei, poporul însuşi devine tiranic, iraţional. Ştiu, sună scandalos de paradoxal, dar istoria confirmă că, aşa cum politica este, uneori, prea importantă ca să fie lăsată pe mîna politicienilor, democraţia este, adesea, prea preţioasă ca să fie lăsată pe mîna poporului. Pur şi simplu, referendumul nu este unealta cu care rezolvi dispute politice şi fructifici împrejurări electorale – iată lecţia principală a istoriei referendumurilor post-decembriste de la noi.

Povestea referendumului grec, însă, este cu mult mai interesantă decît povestea referendumului nostru şi pentru că Grecia rezonează în adîncul civilizaţiei europene ca nici o altă ţară. La noi, a fost de la început la sfîrşit un exerciţiu colectiv de ură împotriva unui preşedinte care fusese foarte popular şi devenise foarte impopular. Adică a fost o poveste seacă, urîtă, meschină. La greci, dimpotrivă, totul devine epopeic şi bate în mituri. S-a tot scris despre legătura dintre referendum şi democraţie. S-a repetat pînă la delir că grecii au inventat democraţia. Fără îndoială, cuvîntul are origini greceşti. Dar, după cum replica dl Andrei Pleşu unora care îl agasau cu grecitatea democraţiei, tot elinii sînt cei care au inventat „catastrofa“, „haosul“ şi „apocalipsa“. Putem merge pe ideea că, mîndri de trecutul lor şi frustraţi că, poate, lumea a uitat marile lecţii pe care, în vremuri antice, le-a primit de la ei, grecii şi-au propus să reinventeze într-o manieră spectaculoasă şi orgolioasă ceva ce inventaseră deja. Ceva ca un mesaj al profesorului către elevul care a uitat lecţia esenţială: „Aţi uitat cum şi ce e democraţia, vă aducem aminte chiar noi, cei de la care aţi învăţat ceea ce aţi uitat!“ Mulţi entuziaşti de stînga au perceput povestea datoriilor greceşti în acel fel. Dacă e aşa, dacă istoria chiar a vrut să reamintească lumii o lecţie pe care o uitase, de ce sîntem atît de siguri că ceea ce a repetat Grecia a fost scenariul democraţiei şi nu, de pildă, scenariul catastrofei? Sau al tragediei? Mie, referendumul lui Tsipras mi-a amintit mai degrabă de naşterea tragediei decît de naşterea democraţiei. 

Aristotel povesteşte undeva că tragedia a apărut la greci, cam prin secolul V î.Hr., din riturile dionisiace (de aici şi cunoscuta dezvoltare nietzscheeană). Spune Aristotel că, la un moment dat, din masele care alcătuiau procesiunile închinate lui Dionysos, au început să se desprindă unii care se adresau celorlalţi cu diverse fraze incantatorii, iar ceilalţi, în grup, răspundeau. A urmat, firesc, autoratul acestor fraze şi autonomizarea dialogului individ-grup în raport cu ritualul dionisiac.  A apărut, astfel, ideea de actor în dialog cu corul. De aici, lucrurile s-au dezvoltat, iar teatrul, despre a cărui origine ritualică nu se mai îndoieşte nimeni, s-a constituit ca o formă de expresie de sine stătătoare. Cînd îl vedeam pe Tsipras, devenit prim-ministru, sub multele sale chipuri, căci Varoufakis, Mitropoulos, Michelogiannakis şi toţi ceilalţi syrizişti nu mi s-au părut niciodată altceva decît feţe diferite ale aceluiaşi cap, mie mi se părea că văd cum corul îl urmează pe demagog. Vor explica sociologii şi analiştii cum şi de ce sînt grecii atît de ataşaţi de mişcarea lui Tsipras. Dar eu văd nu doar un scor electoral, ci o pasiune reală şi adîncă a acestui ataşament. Pe mine mă impresionează mai puţin că un demagog cîştigă alegeri, dar mă impresionează cînd văd un vot referendar dat cu pasiune dionisiacă. 

Referendumul din Grecia, ca şi cel(e) din România (şi cel din 2012, dar şi cel din 2009), nu are nici un efect. În planul politicilor, e ca şi cum nu ar fi existat. Totuşi, ar fi o greşeală să considerăm că această zgomotoasă inutilitate înseamnă o deteriorare a democraţiei. Înseamnă doar o gravă deteriorare a politicii. N-are a face cu democraţia, ci cu tragedia.  

Sever Voinescu este avocat şi publicist.   

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Fost membru CNA, atac la adresa unui concurent de la Românii au talent. Ce răspunde mama băiețelului luat în vizor
Mama lui Rareș Prisacariu, băiețelul care a primit Golden Buzz-ul la emisiunea Românii au talent a răspuns la reacția dură pe care Radu Herjeu, fost membru CNA, a avut-o după emisiune.
image
Clujul depășește la PIB orașe similare din Estul Europei. „Percepția e una, realitatea e alta”
Zona Metropolitană Cluj a depășit, în ceea ce privește Produsul Intern Brut, zone metropolitane din jurul altor orașe similare din țări estice. Economistul Radu Nechita explică de ce clujenilor nu li se pare că ar trăi mai bine.
image
Marius Manole, în șoc hipotermic pe scenă!
„Ce avem noi aici?”, o piesă de teatru scrisă și regizată de Lia Bugnar, jucată de Carmen Tănase, Maria Obretin și Marius Manole, a fost un succes deplin la Birmingham, unde spectatorii nici măcar n-au observat că Marius Manole a intrat șoc hipotermic.

HIstoria.ro

image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.
image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.