Recviem pentru un imperiu

Robert SKIDELSKY
Publicat în Dilema Veche nr. 963 din 22 septembrie – 28 septembrie 2022
image
© wikimedia commons

Printre multele și binemeritatele omagii aduse reginei Elisabeta a II-a, un aspect al domniei sale de 70 de ani a rămas în umbră: rolul ei ca monarh a 15 regate – printre care Australia, Noua Zeelandă și Canada. Ea se afla totodată în fruntea Comunității Națiunilor (Commonwealth), un grup de 56 de țări, majoritatea republici.

Această comunitate de state independente, aproape toate foste teritorii ale Imperiului Britanic, a fost esențială pentru menținerea, în perioada post-imperială, a unei „conexiuni britanice” pe întinsul întregului mapamond. Dacă această legătură e o simplă reminiscență istorică, dacă are vreo importanță reală pentru relațiile internaționale sau dacă va supraviețui, și pentru cîtă vreme, morții reginei, au devenit subiecte de interes major, mai ales în contextul retragerii Marii Britanii din Uniunea Europeană.

În epoca Pax Britannica din secolul al XIX-lea, Marea Britanie și-a exercitat puterea asupra întregii lumi de una singură. Soarele nu apunea niciodată pe întinsul Imperiului Britanic: marina britanică stăpînea mările, finanțele britanice dominau piețele lumii, iar Marea Britanie menținea echilibrul european al puterii. Această epocă a „splendidei izolări” – care nu a fost nicicînd atît de splendidă sau de izolată precum o descriau cărțile de istorie – s-a încheiat odată cu Primul Război Mondial, care a avariat grav statutul de mare putere al Marii Britanii, consolidînd totodată alți pretendenți la acest rol.

După ce rezultatele Primului Război Mondial au fost confirmate de cel de-al Doilea Război Mondial, politica externă a Marii Britanii s-a axat pe doctrina celor „trei cercuri”. Influența Angliei în lume se bizuia pe „relația sa specială” cu SUA, pe poziția de lider al Comunității Națiunilor (succesoarea imperiului) și pe poziția sa în Europa. Participînd la aceste cercuri care se suprapun și se consolidează reciproc, Anglia putea spera să-și extindă puterea hard (coercitivă) și soft(diplomatică), și să atenueze efectele „împuținării” sale militare și economice.

Diferitele guverne britanice au pus accente diferite pe cele trei roluri jucate de Marea Britanie. Un rol în permanență important era relația cu SUA, care datează din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, cînd americanii au asigurat supraviețuirea militară și economică a Angliei – o lecție care nu a fost uitată niciodată. Anglia va fi partenerul loial al SUA în toate inițiativele globale ale acestora; în schimb, Anglia va avea parte de un surplus american de benevolență de care nici o altă țară străină nu beneficiază. Dincolo de logica ei pragmatică, o conexiune atît de trainic clădită nu poate fi concepută în lipsa limbii și istoriei imperiale comune.

Istoria imperială e o componentă esențială și a celui de-al doilea cerc. Imperiul Britanic din 1914 a devenit, în 1931, Comunitatea Națiunilor Britanice și, în cele din urmă, Comunitatea Națiunilor, cu regina ca șef onorific. Puterea de influență a Comunității constă în acoperirea ei globală. Păstrînd conturul Imperiului Britanic, Comunitatea era unica organizație mondială (în afară de Organizația Națiunilor Unite și de agențiile ei) care cuprindea fiecare continent.

Comunitatea Națiunilor a menținut conexiunea britanică în două moduri. În primul rînd, a funcționat ca un bloc economic, pe durata sistemului preferințelor imperiale adoptat în 1932 și pe întinsul zonei lirei sterline formalizată în 1939, ambele supraviețuind pînă în anii 1970. În al doilea rînd și, poate, în mod mai durabil, caracterul declarat multirasial al Comunității, sprijinit de regină cu atîta ardoare, a contribuit la atenuarea atît a tensiunilor globale rezultate din naționalismul etnic, cît și a șovinismului etnic din „țara-mamă”. Anglia multiculturală e expresia logică a vechiului imperiu multicultural.

Veriga europeană era cea mai slabă și a fost prima care a cedat. Asta deoarece rolul istoric al Marii Britanii în Europa a fost unul de tip negativ: acela de a preveni lucruri care i-ar putea pune în pericol securitatea militară și viața economică. În acest scop, ea s-a opus tuturor încercărilor de a crea o putere continentală capabilă să formeze o punte peste Canalul Mînecii. Europa se afla la doar 20 de mile distanță, iar politica britanică a trebuit să vegheze mereu cu vigilență ca neajunsurile să nu răzbească pînă în Anglia.

John Maynard Keynes a formulat sugestiv acest etern sentiment britanic al înstrăinării față de Continent. „Anglia încă se află în afara Europei”, scria el în 1919. „Trepidațiile mute ale Europei nu ajung pînă la ea: Europa e în altă parte, iar Anglia nu e plămădită din același trup și sînge.” Liderul laburist Hugh Gaitskell a evocat memorabil acest sentiment de separare atunci cînd, în 1962, a mizat pe cartea Comunității Națiunilor, îndemnîndu-și partidul să nu abandoneze „o mie de ani de istorie” alăturîndu-se Comunității Economice Europene (CEE).

Politica britanică față de Europa a vizat dintotdeauna prevenirea apariției unei a „Treia Forțe” independente de Organizația Tratatului Atlanticului de Nord condusă de SUA. Charles de Gaulle și-a dat seama de acest lucru, opunîndu-se în 1963 primei aplicații de aderare la CEE a Marii Britanii, pentru a preveni aducerea unui „cal troian” american în Europa.

Chiar dacă prim-ministrul Tony Blair voia ca Marea Britanie să fie „inima” Europei, Anglia și-a continuat vechiul joc politic și în interiorul UE, din 1974 pînă în 2021. În această perioadă, singurul prim-ministru cu adevărat european în spirit a fost Edward Heath. În rest, guvernele britanice au urmărit să maximizeze, pentru Anglia, beneficiile din domeniul comerțului și turismului, minimizînd pericolele contaminării politice. Astăzi, nu e de mirare că Anglia se alătură SUA pentru a proiecta puterea NATO în Europa de Est, peste torsul chinuit al UE.

Marii Britanii i-au rămas, așadar, doar două cercuri. După Brexit, moștenirea reginei este clară. Datorită poziției sale oficiale și calităților ei personale, regina a menținut Comunitatea Națiunilor ca pe un posibil vehicul de propagare a ceea ce a mai rămas din puterea hard a Marii Britanii, precum alianțele militare din Pacificul de Sud. Și, indiferent de ce s-ar putea spune despre puterea hard a Angliei, puterea ei soft – oglindind relațiile ei comerciale, prestigiul ei cultural în Asia și în Africa, și ideea multiculturalismului – e un bun public global, într-o epocă a conflictelor etnice, religioase și geopolitice tot mai intense.

Mă întreb dacă cele două cercuri rămase pot compensa absența Marii Britanii din cel de-al treilea. Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.

Robert Skidelsky, membru al Camerei Lorzilor a Marii Britanii şi profesor emerit de Economie politică la Universitatea Warwick, a fost director neexecutiv al companiei petroliere private rusești PJSC Russneft, din 2016 pînă în 2021.

Copyright: Project Syndicate, 2022

www.project-syndicate.org

traducere de Matei PLEŞU

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Vladimir Putin la Vladivostok FOTO EPA EFE jpg
„Cadou pentru Putin”: Cehii au strâns bani ca să cumpere un tanc pentru armata ucraineană
Cehii s-au mobilizat cu donaţii publice într-o campanie numită „Dárek pro Putina” (Cadou pentru Putin), reușind să strângă 1,3 milioane de euro pentru a cumpăra un tanc T-72 „Avenger” pentru armata ucraineană.
Screenshot 2022 10 03 at 17 51 40 png
Intervenție antitero pe Aeroportul Iași. Avionul de Tel Aviv a revenit pe pistă din cauza unui pasager
Un avion care a decolat de pe Aeroportul Iași cu direcția Tel Aviv a revenit la sol, deoarece un pasager nu a ascultat indicațiile membrilor echipajului și a devenit recalcitrant, împreună cu alte două persoane.
exxon
Engie: Majoritatea gazelor cumpărate din Marea Neagră vor fi furnizate consumatorilor români
Cea mai mare parte din gazele cumpărate de Engie de la BSOG, care extrage gaze din Marea Neagră, vor fi furnizate consumatorilor casnici, a declarat Eric Stab, CEO al Engie România.

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia