Reconstruirea Casei musulmane a Înţelepciunii
Guvernele musulmane știu că puterea militară, siguranța națională și creșterea economică au mult de cîștigat de pe urma progresului tehnologic. În ultimii ani, multe state din Golf au suplimentat masiv bugetele pentru știință și educație. Și totuși, mulți cred, mai ales în Vest, că lumea musulmană preferă încă să se distanțeze de știința modernă. Acești sceptici nu greșesc întru totul. Majoritatea țărilor musulmane cheltuiesc, în medie, mai puțin de 0,5% din PIB pentru cercetare și dezvoltare, comparativ cu 2,5% în economiile dezvoltate. Ele au, de asemenea, mai puțin de zece oameni de știință, ingineri și tehnicieni la mia de locuitori, comparat cu media globală de 40 la mie – și de 140 la mie, în țările dezvoltate. Nici chiar aceste cifre nu ilustrează pe deplin gravitatea problemei, care este mai puțin cea a investițiilor sau a locurilor de muncă pentru cercetători, cît a calității efective a rezultatelor științifice obținute. Evident, nu trebuie să ne pripim în a critica cu precădere țările musulmane; chiar și în Vestul presupus „luminat“, o parte alarmant de mare a populației privește știința cu teamă și suspiciune. Și totuși, în multe părți ale lumii musulmane știința se confruntă cu o dificultate aparte: e considerată un construct occidental laic, dacă nu chiar ateist. Prea mulți mahomedani au uitat – sau nici nu au știut vreodată – contribuțiile științifice strălucite aduse de învățații islamului, cu mii de ani în urmă. Ei nu consideră că știința modernă este neutră, indiferentă față de învățăturile Islamului. De aceea, cîțiva dintre autorii proeminenți ai islamului au argumentat chiar că discipline științifice precum cosmologia ar submina, de fapt, sistemul credinței islamice.
Filozoful musulman Osman Bakar consideră că știința este atacată pe motiv că „încearcă să explice fenomenele naturale numai în termeni de cauze naturale sau materiale, fără să ia în considerare cauzele spirituale sau metafizice“. Bakar are, fără îndoială, dreptate. A încerca să explici fenomenele naturale fără să recurgi la metafizică este exact ceea ce face știința. Și, în apărarea acestei poziții, e greu de găsit un argument mai bun decît cel adus, cu aproape o mie de ani în urmă, de enciclopedistul musulman Abu Rayhan al-Biruni din Persia secolului al XI-lea. El scria: „Cunoașterea este, în general, singurul lucru care poate fi dobîndit numai de către om, numai ea este practicată de dragul cunoașterii însăși, deoarece dobîndirea ei este o adevărată plăcere, diferită de plăcerile pe care omul caută să le obțină din alte îndeletniciri“. „Căci binele nu poate fi propășit și răul nu poate fi evitat decît prin cunoaștere.“ Astăzi, din fericire, un număr tot mai mare de musulmani ar fi de acord cu acest punct de vedere. Și nu e de mirare că, pe fondul tensiunii și polarizării dintre lumea musulmană și Vest, mulți se simt indignați atunci cînd sînt acuzați că ar fi neînzestrați cultural sau intelectual pentru competitivitate în știință și tehnologie. Acesta este motivul pentru care guvernele din întreaga lume musulmană cresc vertiginos bugetele pentru cercetare și dezvoltare. Banii nu sînt însă un leac universal. Oamenii de știință au nevoie, firește, de o finanțare adecvată. Dar competitivitatea la scară globală cere mai mult decît aparatură sclipitoare de ultimă generație. Trebuie vizată întreaga infrastructură a mediului de cercetare. Ceea ce înseamnă nu numai să te asiguri că tehnicienii din laboratoare înțeleg cum să folosească și să întrețină aparatura, dar și, cu mult mai important, să cultivi libertatea intelectuală, scepticismul și curajul de a pune întrebările heterodoxe atît de necesare progresului științific.
Dacă lumea musulmană va deveni vreodată din nou un centru al inovației, e util să ne amintim de „vîrsta de aur“ a islamului, care a durat din secolul al VIII-lea pînă în secolul al XV-lea. Anul 2021, bunăoară, va marca un mileniu de la publicarea Cărții de optică a lui Alhazen – unul dintre cele mai importante texte din istoria științei. Scrisă cu mai bine de 600 de ani înainte de nașterea lui Isaac Newton, lucrarea lui Alhazen este considerată ca fiind una dintre primele ilustrări ale metodei științifice moderne. Printre cele mai faimoase epicentre intelectuale ale acestei perioade se număra Casa Înțelepciunii din Bagdad, care adăpostea, la acea vreme, cea mai mare colecție de cărți din lume. Istoricii au păreri împărțite în ceea ce privește rolul și existența reală a acestei academii, dar astfel de discuții sînt mai puțin importante decît puterea simbolică pe care Casa încă o are în lumea islamică.
Atunci cînd șefii statelor din Golf vorbesc despre dorința lor de a investi mai multe miliarde de dolari în construcția unei noi Case a Înțelepciunii, ei nu se întreabă dacă versiunea originală era sau nu doar o bibliotecă modestă, pe care un calif a moștenit-o de la tatăl său. Ei vor să reînvie spiritul cercetării libere, care s-a pierdut în cultura islamică și care trebuie recuperat de urgență. Dar pentru a reuși, trebuie depășite obstacole descurajatoare. Multe țări investesc o mare parte din fondurile destinate cercetării în tehnologia militară – fenomen datorat mai degrabă factorilor geopolitici și tragediilor care au loc în Orientul Mijlociu decît setei pure de cunoaștere. Cei mai străluciți tineri ingineri și oameni de știință sirieni sînt frămîntați de cu totul alte probleme decît cercetarea și inovația. Și puțini sînt cei din lumea arabă care privesc progresele Iranului în materie de tehnologie nucleară și dezvoltarea industriei software malaeziene cu egală seninătate. E deopotrivă important să realizăm cît de mult pot contribui țările arabe la progresul umanitatății, cultivînd o dată în plus spiritul curiozității, care animă cercetarea științifică – fie că e vorba de uimire în fața creației divine sau de încercarea de a înțelege de ce lucrurile sînt așa cum sînt.
Jim Al-Khalili este profesor de Fizică Teoretică și șef al catedrei de Angajament Public în Știință a Universității Surrey, Marea Britanie. A conferențiat recent, între 8 și 10 februarie, la Summitul pentru Guvernare Mondială din Dubai.
© Project Syndicate/Mohammed Bin Rashid Global Initiatives, 2016
www.project-syndicate.org
traducere din limba engleză de Matei PLEŞU
