Răspîntii

Publicat în Dilema Veche nr. 426 din 12-18 aprilie 2012
Impresii de cînd am fost dat afară jpeg

● În secolele al XII-lea şi al XIII-lea, gîndirea islamică ajunsese la răscruce. Simplificînd – cu toate riscurile pe care le aduce simplificarea – se aflau, de-o parte, Abu Hamid al-Ghazali (1058 – 1111) şi, de partea cealaltă, Averroes (1126 – 1198). Al-Ghazali dispreţuia filozofia şi credea numai în „raţionamentul“ mistic, îşi făcuse un obiectiv declarat din distrugerea fundamentelelor tradiţiei gîndirii greceşti, pentru ca, pe locul liber, să se înalţe definitiv silogismele şi învăţăturile sufismului, vedea în misticismul radical singurul fel de viaţă acceptabil (a şi părăsit postul de profesor la Bagdad pentru o recluziune mistică de 11 ani) şi gîndea ca o lovitură năprasnică de sabie. De cealaltă parte se afla Averroes, care gîndea că filozofia şi religia se presupun şi se stimulează întru cunoaşterea lui Dumnezeu şi a creaţiei Lui (pentru că „adevărul nu contrazice adevărul“ – vorbă frumoasă şi perfectă ca o caligrafie arabă), adică cineva care gîndea cuprinzător, flexibil şi armonios, care comenta pe Aristotel cu aceeaşi pasiune cu care căuta să înţeleagă Coranul şi care dovedea că dialogul intercultual îmbogăţeşte, şi nu subminează islamul. După o ezitare care a durat mult prea puţin, imensul corp de gîndire al islamului s-a mişcat pe drumul arătat de al-Ghazali, iar Averroes a însemnat ceva pentru posteritate mai degrabă în spaţiul creştin, unde Toma d’Aquino l-a valorizat definitiv. De ce s-a întîmplat aşa, ar trebui să ne explice cei care se ocupă de ceea ce cam pompos se numeşte „istoria ideilor“. Cert este că islamul, aşa cum îl ştim azi, este puternic influenţat de al-Ghazali şi la fel de cert este că, dacă Averroes ar fi fost cel care să imprime orbita gîndirii în spaţiul civilizaţional islamic, cu totul altfel ar fi fost lumea astăzi.

● Ultimele şase decenii ale secolului al XIV-lea rămîn decisive într-un chip destul de puţin desluşit, totuşi, pentru evoluţia Estului ortodox al Europei. Este vremea controversei isihaste, care a opus două figuri majore ale creştinismului: Grigore Palama şi Varlaam Calabrezul. Simplificînd – cu toate riscurile pe care le presupune simplificarea –, se aflau de-o parte şi de alta o viziune pronunţat mistică şi o viziune pronunţat raţională asupra creştinismului. Controversa în sine s-a dezvoltat pe mai multe dimensiuni, cea considerată centrală fiind disputa asupra luminii pe care ucenicii au văzut-o pe Muntele Tabor în timpul Schimbării la Faţă (Matei 17,2; Marcu 9,3; Luca 9, 29). Este această lumină creată sau necreată? Atoniţii, practicînd isihasmul, susţineau că pot ajunge la „perfecţiunea“ de a vedea acea lumină şi că ea este necreată. Varlaam, un adevărat savant al timpului, dar şi un versat diplomat bisericesc, a ironizat isihasmul, l-a contestat şi a susţinut nici mai mult nici mai puţin că subminează învăţătura Cristică. I-a răspuns Grigore Palama într-o manieră cel puţin egală ca elocinţă şi competenţă. Disputa a ajuns să genereze un Conciliu convocat la Constantinopol în primăvara lui 1341, prezidat chiar de împăratul Andronic al III-lea Paleologul. A cîştigat Palama, iar scrierile lui Varlaam au fost declarate eretice şi distruse. Dar controversa nu a încetat şi a mai fost nevoie de alte cinci concilii (primul convocat chiar în vara lui 1341), desfăşurate pe durata a zece ani pentru a regla definitiv chestiunea, pentru că atacurile la isihasm nu au încetat după înfrîngerea lui Varlaam. Dincolo de chestiunea pur teologică, au fost cel puţin alte două elemente de context politic care au determinat acest mers al lucrurilor. Pe de o parte, disputa dintre dinastiile Paleologilor şi Cantacuzinilor pentru tronul Bizanţului a fost puternic influenţată, dar a şi influenţat puternic deciziile Conciliilor, avînd în vedere faptul că monahii de la Athos se bucurau de un prestigiu imens în Imperiu. Pe de altă parte, nu lipsită de interes este evoluţia deciziilor Conciliilor în funcţie de dinamica fragilă a raporturilor dintre cele două biserici, de Răsărit şi de Apus, care erau, în epocă, într-un dialog interesant vizînd reunirea, determinat de creşterea pericolului otoman. În orice caz, victoria lui Palama a deschis drumul unei anume dezvoltări a ortodoxiei, îmbogăţind-o mistic şi stimulînd-o în sensul trăirii creştine, dar a închis un alt posibil drum de evoluţie, în care dialectica greacă şi platonismul ar fi fost motoarele dezvoltării. E greu de spus cum anume ar fi evoluat lucrurile în Biserica de Răsărit şi, în consecinţă, în întreaga civilizaţie Est-Europeană dacă Varlaam nu ar fi fost declarat eretic şi interzis. Consecinţele pe care le am în vedere nu sînt neapărat determinate de victoria lui Palama, ci de reprimarea lui Varlaam.

● Theodor Herzl a pus pe masa celui de-al VI-lea Congres Sionist, care a avut loc la Basel în 1903, propunerea de a înfiinţa un stat evreu pe un teritoriu ce aparţine, azi, Ugandei şi Kenyei – 13.000 de km pătraţi pe platoul Mau – care se afla atunci în Imperiul Britanic. Propunerea a şocat Congresul, fidel ideii fundamentale a mişcării sioniste: un stat evreu în Palestina. Herzl a ajuns la această decizie pentru că trei evenimente avuseseră loc. Primul: negocierile cu Sultanul Abdul Hamid al II-lea pentru a obţine dreptul de autonomie evreiască în Palestina eşuaseră (Sultanul propusese teritorii în Turcia sau în Mesopotamia sau în Egipt contra unei sume uriaşe de bani, dar exclusese categoric Palestina). Al doilea: pogromul de la Chişinău din aprilie 1903 crescuse serios presiunea antisemită în Imperiul Rus, pericolul căruia comunitatea evreiască trebuia să-i facă faţă era tot mai presant şi o soluţie imediată de evacuare pentru aceşti oameni trebuia avută în vedere. Al treilea: Joseph Chamberlain, secretarul de stat britanic pentru colonii, a oferit oficial platoul Mau/Uashin Gishu drept teritoriu pentru construirea unui stat evreiesc autonom. În acest context, Herzl a decis să supună votului Congresului Sionist această idee. Nici el nu era foarte convins, dar nici nu respingea cu totul proiectul. Propunerea a produs o serioasă diviziune în mişcarea sionistă: unii pasionat contra, alţii, nu puţini, pentru. Pînă la urmă, în 1903, s-a decis ca o comisie formată din trei persoane să meargă la faţa locului şi să întocmească un raport. În 1905, comisia a depus raportul care era destul de rezervat cu privire la posibilitatea întemeierii unui stat nou în acel spaţiu, citîndu-se ca impedimente majore fauna şi populaţia băştinaşă şi, ca argument pro, clima temperată a platoului. Între timp, Herzl a murit pe 3 iulie 1904. La al şaptelea Congres sionist, în 1905, propunerea britanică a fost respinsă. Însă o parte a mişcării sioniste a considerat multă vreme că această respingere a fost o greşeală. Ce ar fi decis Congresul dacă Herzl trăia? Dar, mai ales, cum ar fi arătat lumea de azi dacă, atunci, în zorii secolului al XX-lea, secolul nazismului şi al comunismului, evreii şi-ar fi întemeiat statul lor în Africa?

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Alimente sățioase și care nu îți pun în primejdie silueta. Medic: „Fericiți și cu burta plină…chiar se poate!”
Medicul nutriționist Mihaela Bilic a dezvăluit duminică, 19 mai, într-o postare publicată pe Facebook, care sunt alimentele care te mențin sătul pentru mai mult timp și cu puține calorii.
image
Ce taxe turistice se percep în marile orașe din Europa. Atena bate recordurile
Un număr tot mai mare de orașe din Europa impun sau măresc costul taxelor turistice pentru vizitatori, la un nivel mai mare decât cele propuse în toamna anului trecut.
image
Cum a fost convinsă o tânără să renunțe la școală și la familie pentru a se prostitua. „Era o mașină de făcut bani”
O tânără din comuna Bâlteni, județul Gorj, a trăit un adevărat coșmar timp de doi ani de zile alături de un tânăr de care s-a îndrăgostit

HIstoria.ro

image
Unde e corectitudinea presei românești din anii celui de-al Doilea Război Mondial?!
Februarie 1941. România generalului Antonescu aparține Axei. Germania, noul nostru partener strategic, e în război cu Anglia. Presa vremii respective urmărește îndeaproape mersul Războiului.
image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi