Rasismul natural
globul cubic Imaginile cadavrelor africane mutilate, ale lagărelor de refugiaţi cu mii de persoane subnutrite, deşi înfăţişează orori, au devenit o componentă obişnuită a menu-ului de ştiri. Războaiele urmate sau precedate de masacre, consecinţele violente ale dictaturilor sau invers nu încetează de decenii. Corupţie, mizerie, foamete, bandele înarmate, care ucid civilii, alternează cu comunicatele negocierilor ratate. Una din cauzele pentru care masacrele contribuie într-o bună măsură la această tragică realitate este dezvăluită de un articol nonconformist scris de Marie Nzigamye (originară din Burundi) şi publicat în La Libre Belgique : "Din păcate sînt destul de numeroase ţările africane gata să se scufunde în mizerie din cauza unui rău care macină populaţia: rasismul. Printre primii, africanii o să spună că exagerez, dar uneori e nevoie să trezeşti conştiinţele prin afirmaţii categorice. (...) În timp ce în toate ţările lumii, conducătorii luptă împotriva rasismului, nici comunitatea internaţională, nici africanii înşişi nu anunţă nici o măsură împotriva tribalismului şi e etnicului - practici exclusiv africane. Iar în fapt, se poate constata, în multe ţări africane, că persoane sau grupuri de persoane declară peste noapte războaie tribale sau etnice, împotriva Ťcelorlalţi», cei aparţinînd unor triburi sau etnii diferite, Ťfiinţe ale răului», destinate eliminării. În ultimii zece ani, acest tip de războinici a apărut în mai multe ţări: nu voi cita decît cazurile grave, cum sînt Liberia, Somalia, Congo, Republica Democratică Congo, Burundi, Ruanda, Sierra Leone şi Coasta de Fildeş. Dacă ţările din regiunea Marilor Lacuri sînt cele mai atinse de rasism, cazul Coastei de Fildeş ar trebui să interpeleze conştiinţele africane şi să înfricoşeze ţările care au încă şansa de a trăi în pace. Vînarea Ťceluilalt» a generat morţi, refugiaţi, orfani, imagini care ne-au scufundat într-un pesimism indescriptibil. E o dovadă a faptului că rasismul este natural şi nu are nevoie de prea mult timp ca să-şi dovedească eficacitatea. Dacă şeful statului sau conducătorul unui trib dintr-o ţară ca a noastră face apel la criteriul rasei, ura se răspîndeşte ca un foc de pădure vara, consecinţă a numeroaselor insatisfacţii profunde. Aderă la cauză marginalii, ei se simt acum utili şi stimaţi. Aderă tinerii, abandonaţi de structuri, gata de orice aventură: ei se aruncă în luptă cu rîvnă şi cu energie, ca şi cum bătălia s-ar duce pentru o viaţă mai bună. O zi, o săptămînă, o lună... apoi mor sau se prăbuşesc într-o mizerie mai rea decît cea anterioară." (M. B.)
