Rai urban, calitate premium
Merită să revenim, din cînd în cînd, asupra anunțurilor de vînzări și cumpărări, ale căror cuvinte-cheie și clișee oferă indicii interesante asupra vieții cotidiene dintr-o societate aflată în schimbare. La începutul anilor ’90, anunțurile de mică publicitate cuprindeau date puține și formulări vagi, în care regăseam adesea adjectivul calificativ preferat din perioada anterioară: deosebit. În anunțurile imobiliare bucureștene se recurgea uneori la repere tradiționale, preluate dintr-o toponimie urbană neoficială: apartamente din Piața Unirii la fîntîni, zona 1 Mai – Ciuperca etc. Modernizarea locuințelor puse în vînzare era frecvent indicată de prezența termopanelor, iar zonele orașului erau diferențiale printr-un inventar destul de subiectiv de etichete cu referent incert: ultracentrală, centrală, semicentrală, rezidențială, bună, liniștită, curată, civilizată etc.
Anunțurile imobiliare din ultimii ani – numeroase în mediul online – au devenit mult mai concrete, mai descriptive, informative, indicînd anul construcției, suprafața locuinței, dotările etc., toate însoțite de fotografii și de plasarea exactă pe harta orașului. Mulțimea detaliilor dovedește clar că apartamentelor-tip din trecutul comunist li s-au adăugat tot mai multe construcții foarte diferite între ele. În anunțurile actuale se menționează tot mai rar termopanele – care au intrat în normalitate, încetînd să funcționeze ca indiciu al progresului și al bunăstării. Locul lor simbolic pare a fi fost luat de încălzirea în pardoseală, care revine insistent în prezentarea locuințelor mai noi și mai scumpe. Se observă și o oarecare persistență, cu frecvență mult mai redusă, a unor termeni din anunțurile perioadelor precedente: deosebit („apartament deosebit), civilizat („scară civilizată”) și mai ales liniștit („zonă liniștită”, „bloc cu vecini liniștiți”).
Unele anunțuri aparțin unor dezvoltatori sau unor agenții imobiliare, altele sînt ale unor proprietari privați. Cei din urmă folosesc un stil mai direct și mai colocvial („vilă... făcută cu simț de răspundere”, „zonă bună, vecini ok”). Dezvoltatorii și agențiile recurg adesea la o publicitate agresivă, abundînd în clișee poetic-hiperbolice: „descoperă raiul urban”, „un sanctuar de confort și rafinament”, „Bun venit într-un mic paradis urban!”. Formulele publicitare actuale mizează pe nevoi superioare, psihologice și sociale: „aproape de o serie de puncte de interes social, cultural și educațional”, „avantajele unui stil de viață urban și dinamic”, „facilități și atracții care îți vor îmbogăți experiența de locuire”. Clientul contemporan este atras prin informații despre accesul către magazine, centre comerciale, restaurante, grădinițe, școli, universități – ba chiar de apropierea de policlinici și spitale. În anunțurile imobiliare bucureștene s-a păstrat ca reper esențial accesul la mijlocul de transport: „chiar la gura de metrou”, „la doar 3 minute de mers pe jos de stația de metrou”. Mai dese decît în trecut sînt informațiile privind apropierea de parcuri, cele referitoare la „spații verzi generoase”, „buna calitate a aerului”.
Unele dintre detaliile acumulate sugerează experiențe negative din trecut, tipice pentru înșelătoriile din afacerile imobiliare: „actele sînt la zi”, „poze reale”. Eventualele dezavantaje sînt prezentate eufemistic: spațiul redus oferă intimitate („această garsonieră de confort sporit te îmbrățișează cu un sentiment de căldură și intimitate”), mobila ceva mai veche e vintage.
O noutate în limbajul anunțurilor e răspîndirea termenului premium, adjectiv invariabil cu sens superlativ („calitate premium”, „apartamente premium”, „ansamblu premium”, „cu electrocasnice premium”, „finisajele folosite fac parte din clasa premium”), folosit și adverbial („renovat premium”). În plan strict stilistic, anunțurile actuale au caracteristicile limbajului publicitar standard, combinând descrierea detaliilor tehnice cu superlativele la modă. Ca orice discurs publicitar, ele permit și o lectură antropologică și sociologică, oferind o imagine a valorilor, a dorințelor, a nevoilor și a frustrărilor societății, la un moment dat.
Rodica Zafiu este profesor. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea din București. A publicat, între altele, volumele Limbaj și politică (Editura Universității București, 2007) și 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010).
