Radu Lupu, alchimistul

Publicat în Dilema Veche nr. 622 din 21-27 ianuarie 2016
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

Așa cum un alchimist este mult mai mult decît un chimist, Radu Lupu este mult mai mult decît un pianist. Sunetul nu este o realizare în sine pentru Radu Lupu, un scop al artei sale, așa cum piatra filozofală nu era un scop în sine, în substanța ei (dacă, precum sunetul, o fi avînd vreuna), pentru alchimiști. Așa cum Lapis philosophorum, deși un ideal, avea o valoare de întrebuințare, și anume o putere transformatoare formidabilă, sunetul muzicii unor Schubert, Schumann sau Beethoven, deși un ideal, are o putere fantastică de a transforma ascultătorul.  În arta lui Radu Lupu, sunetul său își vădește unicitatea tocmai pentru că devine mijloc spre ceva încă mult mai înalt. Sunetul său, deopotrivă puternic și vulnerabil, clar și subtil, poetic și serios, explorează o ordine armonică ancestrală, de dinainte de lume, de dinainte de orice experiență senzorială.

În timp ce chimistul ajunge să cunoască foarte bine cum este materia și, astfel, ajunge să comande materiei să se comporte cum vrea el, folosindu-se de regulile ei, alchimistul ajunge să cunoască foarte bine cum apare și cum dispare materia, ajungînd să se cunoască pe sine, să se livreze pe sine ca pe un „ingredient“ în propria-i căutare, să-și conștientizeze propria materialitate ca pe o poticnire de care trebuie să treacă în drumul spre mai sus. Scopul alchimistului nu este acela de a supune materia, ci acela de a o depăși, de a scăpa de ea, de a se ridica deasupra, de a merge la un alt nivel, „cu materia pe materie călcînd“. Diferența uriașă dintre alchimist și chimist este alchimistul însuși. Alchimistul e parte a transformării substanței pe care o manevrează, căci scopul lui ultim este desăvîrșirea sa; chimistul rămîne detașat de substanțele pe care le manipulează și generează procesul chimic pentru a obține, cît mai predictibil, rezultatul știut – o altă substanță.

În acest sens,  Radu Lupu este un alchimist. Sunetul pe care îl produce pianul sub mîna sa își pierde corpul fizic și descoperă, în sine, ceva încă și mai important, definitoriu: puterea sa de a transforma ascultătorul. Sunetul lui Radu Lupu nu este psihologie, ci metafizică. Nu-i deloc de mirare că publicul lui Radu Lupu mărturisește că sunetul lui are proprietăți halucinogene și că, ascultîndu-l, muzica nu se relevă doar ca experiență a auzului, ci ca experiență a ființei. „Chimiștii“ buni știu să te facă să fii trist sau vesel, melancolic sau vital, sceptic sau îndrăgostit, în fine, muzica lor produce ascultătorului stări și, de aici, dacă spectatorul e capabil, pot chiar să i se năzare idei. Cu Radu Lupu, însă, e altfel. Sub mîna lui, sunetul, muzica, instrumentul, compozitorul cu ideile lui inspirate, ascultătorul cu dorințele lui și ambițiile lui, toate acestea într-un inimaginabil amestec, trec într-un dincolo, ca într-un spațiu al revelațiilor și al adevărurilor, și devin altceva, o altă calitate și o altă cantitate.

Alchimia nu este, însă, o vocație ce se urmează în văzul lumii, în piețe sau pe stadioane. Agenda aparițiilor publice ale lui Radu Lupu și, mai ales, modalitățile complicate prin care o poți afla indică un caracter ocazional al acestor apariții, lipsite de promovare, în locuri neașteptate, căutînd, mai degrabă, discreția. Sigur că e greu să fii discret cînd cînți la Berliner Philarmonie, Royal Albert Hall, Carnegie Hall sau la Salle Pleyel (cînd încă se mai cînta muzică mare acolo). Secretă, așadar, agenda lui Radu Lupu nu poate fi. Dar discretă, aproape misterioasă, poate fi. Orice muzician din lumea asta, oricît ar fi de faimos, tot se mîndrește pe Facebook, pe site sau prin media cînd cîntă în aceste temple ale muzicii. Radu Lupu, însă, nu. Niciodată. Pentru că el nu face doar muzică, el oficiază un ri­tual rafinat al purificării și autocunoașterii prin muzică.

Cu mulți ani în urmă, impresionat puternic de un recital al său de la Chicago Symphony Center, i‑am strîns mîna emoționat la un ceas după terminarea recitalului și nu am putut decît să-i spun, căutînd bîlbîit cuvintele: „Maestre, a fost… a fost…“, fără să pot spune ceva, de fapt. Radu Lupu, zîmbind cald din interiorul bărbii sale deja albite, m-a scos din încurcătură: „Lăsați, a fost!“ În fond, cuvintele mele de apreciere nu ar fi făcut decît să încerce, stîngaci, inabil, forțat să reactualizeze ceea ce alchimistul făcuse pe scenă. Dar nu se mai putea. Și alchimistul m-a și îndemnat, zîmbind, să nu încerc.

Muzica, oricît este de frumoasă și de tehnic explicabilă, rămîne un mister în adîncuri – e mereu ceva straniu, supraomenesc și supranatural în inima ei, al cărei palpit produce, uneori, vibrația audibilă prin muzicieni precum Radu Lupu. De fapt, nu avem nici un răspuns pe de-a întregul convingător la întrebarea „Cum de e posibilă muzica?“, chiar dacă avem biblioteci întregi scrise despre asta, chiar dacă atîția muzicieni (unii dintre ei de geniu) și atîția iubitori ai muzicii (unii dintre ei extrem de inteligenți) au încercat răspunsuri, unele mai inspirate, altele mai sistematice. Se spune că legendarul Sir Clifford Curzon, membru în juriul concursului de pian de la Leeds, ediția 1969, care a fost cîștigată de Radu Lupu, ar fi spus „Mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a dat să ascult un asemenea pianist“, după ce l-a ascultat în finală cîntînd „Concertul nr. 3“ de Beethoven. De atunci încoace, de cîte sute de mii de ori sute de mii de oameni or fi rostit, în sinea lor, aceleași vorbe?

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Jobul plătit cu 500 de lei pe zi, dar refuzat de mulți în România. „În Italia se dau doar 40 de euro pentru asta”
România e printre țările cu cele mai mici salarii din UE, însă există și slujbe bine plătite, la care însă nimeni nu se înghesuie. Spre exemplu, există oameni dispuși să-și plătească angajatul cu 500 de lei pe zi, însă nu au întotdeauna pe cine.
image
Cum a ajuns un bărbat să fie sechestrat timp de 7 zile într-un club de masaj erotic din Centrul Vechi al Capitalei
O inedită metodă de înșelăciune a fost pusă în practică în Centrul Vechi al Capitalei, iar victimă a căzut un bărbat. Individul tras pe sfoară a fost privat de libertate timp de șapte zile și ținut într-un club de masaj erotic din Centrul Vechi.
image
Românii din diaspora îi acuză pe cei din țară că au votat greșit: „Pe câți bănuți v-ați vândut?” VIDEO
O româncă stabilită în Germania și-a exprimat frustrarea și indignarea față de rezultatele alegerilor din 9 iunie, într-un videoclip postat pe TikTok, devenind rapid viral pe rețelele sociale. Femeia critică dur alegerea concetățenilor săi.

HIstoria.ro

image
Marcel Pauker, lider al comuniştilor români, anchetat şi împuşcat în URSS
La începutul lui octombrie 1937, Marcel Pauker, lider al comuniştilor români, e chemat la Moscova pentru a răspunde unei anchete a Kominternului.
image
Hanurile de altădată, precursoarele caselor de schimb
Zarafii s-au orientat spre construcțiile ce ofereau cele mai sigure condiții, dar și accesibilitate, adică hanurile, precursoarele hotelurilor, în curțile cărora își puteau desfășura activitatea.
image
De ce au ajuns sovieticii primii la Berlin?
Pe 16 decembrie 1944, în condiții meteo nefavorabile, Wehrmachtul a declanșat o masivă contraofensivă împotriva trupelor americane dispuse în zona Ardenilor din Franța, Belgia și Luxemburg.