Racheta, caprele şi mătuşa

Publicat în Dilema Veche nr. 336 din 22-28 iulie 2010
Racheta, caprele şi mătuşa  jpeg

Yemenul este prima ţară din istorie care, cît de curînd, va anunţa oficial că nu mai are deloc resurse naturale de apă potabilă. Jumătate dintre locuitorii ţării trăiesc din venituri de sub 2 dolari pe zi. Yemenul este o ţară puternic islamizată şi, de cîţiva ani buni, tot mai tribalizată. Acum 2000 de ani, peisajul arăta cu totul altfel. Ptolemeu numea această parte a lumii „Arabia binecuvîntată“, pentru că avea un pămînt generos, irigat de canale sofisticate, alimentate dintr-un baraj care era o minune inginerească, în climă răcoroasă, plin de oameni care trăiau bine.

Ali Muhamad Ahmed, un yemenit de 27 de ani cu ochi melancolici şi fizic discret, habar nu are de toate astea. Ştie, doar, că trăieşte în cel mai sărac loc din lume, în satul lui din valea Rafdah. Satul se numeşte tot Rafdah. De fapt, nu se numeşte în nici un fel, dar locuitorii de aici, cînd ies din vale, spun că locuiesc în Rafdah, fără să precizeze exact dacă se referă la vale sau la satul din vale. Astfel, şi valea, şi satul se cheamă la fel. Pe 25 decembrie 2009, cu cîteva ore înainte să se lumineze, o bubuitură groaznică l-a trezit pe Ahmed din somn. Cu ochii cîrpiţi, a sărit din cîrpele care îl înveleau pe pămîntul bătătorit al cocioabei sale, a pus mîna pe vechiul AK-47 de care nu se desparte niciodată şi a ieşit afară. La puţine sute de metri distanţă, o cocioabă ca a lui, ridicată cîş din chirpici şi întărită cu scînduri, era făcută zob. Şi-a adus imediat aminte că, la căderea întunericului, văzuse vreo şapte bărbaţi intrînd în cocioabă. Pe unul dintre ei îl cunoştea. Era din tribul lui. Ceva mai tînăr şi nu prea mintos. Îl cunoştea chiar bine. Îi ştia şi fraţii, şi surorile. Îl chema Terim. În întunericul îmblînzit de luna amăgitoare, Ahmed nu putea distinge mare lucru. Doar bucăţi de lucruri amestecate ca într-un coşmar. Fragmente de casă, de oameni, de Coran. Imediat, cam toată suflarea din Rafdah s-a adunat în jurul ruinei. Vorbeau tare, gesticulau şi toţi ştiau ce se întîmplase: racheta americană.
 

Valea Rafdah este atît de izolată de restul Yemenului, încît nimeni nu-şi aminteşte să fi văzut pe aici vreun oficial de orice fel. Nu există primar, ci un consiliu al bătrînilor, dominat de mulţi ani de Abdulah Khaled. Şeicul. Nu există dispensar şi, pînă cu un an în urmă, nu exista nici şcoală. Curent electric nu există. Şi nici străzi pavate. Cel mai apropiat asfalt se află la 150 de kilometri distanţă – este drumul de la Taizz la Sana. Abdulah Khaled a vrut întotdeauna o şcoală în sat. O şcoală unde copiii, adică băieţii, să înveţe să scrie, să socotească şi să citească Coranul. Cînd Fahd al-Quso s-a întors în sat, după mulţi ani de absenţă, i-a promis lui Khaled că face el şcoală dacă îl lasă să revină definitiv acasă şi să aducă cu el cîţiva prieteni. Khaled a acceptat. Fahd a făcut şcoala. Copiii, adică băieţii, au început să meargă la şcoală, iar învăţător era unul dintre prietenii aduşi de Fahd. Toată lumea a aflat relativ repede că Fadh al-Quso este şeful local al temutei Al-Qaeda, că fusese şoferul personal al lui Bin Laden şi că fusese trimis înapoi acasă, în Yemen, ca să extindă operaţiunile organizaţiei. Pentru cei din Rafdah, asta nu înseamnă nimic. Atîta vreme cît Khaled zice că e bine, e bine. Iar Khaled pare mulţumit de Fahd. Khaled l-a lăsat pe Fahd să facă ce vrea. În Rafdah, veneau şi plecau tot timpul prieteni de-ai lui Fahd al-Quso. În general, nu erau prea vorbăreţi. Dar nu stricau nimic din rînduielile aspre ale locului, aşa că oamenii îi priveau cu îngăduinţă. Fahd mai recruta pentru diverse misiuni şi tineri din vale, precum Terim. Apoi îi trimitea undeva. Nu se mai întorceau. La Rafdah se mai aflau, din cînd în cînd, veşti despre ei.

Printre cei care gesticulau lîngă casa explodată, Ahmed l-a recunoscut pe Fahd. Era imposibil să nu-l remarci, pentru că era singurul tăcut în mijlocul unui grup isteric. Stătea împietrit, cu ochii măriţi de groază, aproape fără să respire, privind ruina. Casa care explodase era a lui. Cei din casă erau prietenii lui. Pînă cînd s-a luminat, lumea a tot vorbit. În zori, au cules membre şi capete dintre dărîmături. Erau mai mult de şapte, cîţi numărase Ahmed seara. Atunci au văzut şi fragmentele galbene ale rachetei. Chiar Ahmed a găsit o bucată pe care scria „US“. Kahled a confirmat: o rachetă americană a lovit casa lui Fahd. Khaled a strîns sfatul bătrînilor sub copac. Au vorbit toţi, pe rînd. Cei mai mulţi cereau ca Fahd să plece. Erau şi dintre cei care voiau să rămînă. Kahled a decis, în final: Fahd va pleca, pentru că aduce cu el un pericol pe care bărbaţii din vale nu-l pot opri. Fahd a plecat. Cîteva zile mai tîrziu, la Sana, într-o cafenea cu Internet şi aer condiţionat, Ahmed s-a reîntîlnit cu bărbatul acela ciudat, care i-a promis că-i va dărui trei capre dacă îi povesteşte ce se întîmplă în vale. Ahmed i-a spus că racheta a ucis cel puţin zece oameni în casă şi Fahd a fost alungat de Khaled. Bărbatul a zîmbit. I-a dat banii să cumpere caprele. Ahmed a ştiut imediat că va trebui să inventeze ceva cînd va reveni cu caprele în sat. Toată lumea ştia că e prea sărac să-şi permită să cumpere trei capre. De unde avea banii? S-a gîndit că cel mai bine e să spună că a primit neaşteptat nişte bani de la o mătuşă care a murit. 

Fotografie realizată de A. Pungacevski

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Pedeapsă pentru șoferul de 19 ani care a spulberat șase copii pe trecerea de pietoni. Claudiu Nițariu circula cu 140 km/h
Curtea de Apel Alba Iulia a pronunțat sentința definitivă în procesul în care tânărul Claudiu Nițariu a fost judecat pentru omor, pentru că a spulberat șase copii pe o trecere de pietoni. Una dintre victime a decedat la spital.
image
O familie de „țepari în serie” a fugit fără să plătească din nu mai puțin de şapte restaurante în ultimul an
După ce o familie de opt persoane a plecat dintr-un restaurant italian din Țara Galilor fără să plătească şi patronul a făcut plângere la poliţie, a ieşit la iveală faptul că aceştia erau de fapt „ţepari în serie”.
image
Roșiile românești au ieșit pe piață. Cu cât vând marfa producătorii din celebrul bazin legumicol Matca
Legumicultorii din Matca, județul Galaţi, au scos la vânzare prima recoltă de roşii de anul acesta. Pentru că e prima cultură din acest an şi preţul de plecare din solarii este unul pe măsură: 20 de lei kilogramul.

HIstoria.ro

image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.
image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.